Rezilierea, ca mijloc de desfiinţare a unui contract cu executare succesivă, în condiţiile art 1020-1021 C. civ., constituie o sancţiune pentru debitorul care nu îşi îndeplineşte, cu vinovăţie, obligaţiile ce îi revin.
Astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 1572 C. civ., comodantul nu poate cere restituirea lucrului înainte de termenul stipulat. Este, într-adevăr, permisă restituirea lucrului înainte de termen, conform art 1573 C. civ., însă doar când comodantul „ar cădea în
o trebuinţă mare şi neprevăzută de acel lucru”, situaţie care nu a fost dovedită în cauză şi care, oricum, ar putea eventual justifica admiterea unei acţiuni în restituirea lucrului, iar nicidecum în rezilierea contractului.
De asemenea, nici clauza contractuală invocată de către reclamanţi („contractul încetează în momentul în care doresc proprietarii spaţiului”) nu fundamentează pretenţiile acestora, în sensul rezilierii contractului, întrucât are un caracter pur potestativ şi face ca restituirea lucrului să depindă exclusiv de voinţa como- dantului, ceea ce nu este permis, dacă posibilitatea denunţării unilaterale nu a fost prevăzută în contract Oricum, şi în această situaţie s-ar pune în discuţie eventuala încetare a contractului prin denunţarea unilaterală, iar nu prin reziliere, cum s-a solicitat prin cererea dedusă judecăţii.
Trib. Bucureşti, s. a Vl-a com., sentinţa nr. 12043 din 19 decembrie 2006, în Contractele comerciale, P.J., ed. a 2-a, p. 154
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, la data de 15 noiembrie 2006, reclamanţii C.L.C. şi P.C.G. au chemat în judecată pe pârâta SC U.B. SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea care se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de comodat atestat sub nr. 10/1603.2004 de către av. I.O.M.
în motivarea cererii sale, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii apartamentului nr. 24, situat în Bucureşti, sector 2, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 423 din 18 decembrie 1996. La data de 16 martie 2004, în condiţiile în care reclamantul C.L.C. deţinea calitatea de asociat şi administrator al pârâtei, reclamanţii au semnat contractul de comodat menţionat, prin care şi-au dat acordul ca pârâta să îşi stabilească sediul în apartamentul proprietatea reclamanţilor.
Ulterior, reclamantul C.L.C. a cedat părţile sociale deţinute de societatea pârâtă şi a fost revocat din calitatea de administrator, cu aceeaşi ocazie stabilindu-se ca societatea să îşi mute sediul, în termen de două luni, lucru care nu s-a întâmplat, deşi au solicitat aceasta de mai multe ori administratorului pârâtei.
Mai arată reclamanţii că, potrivit art. 5 din contractul de comodat, activitatea încetează în momentul în care doresc proprietarii spaţiului.
în drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 1573 şi urm. C. civ.
în dovedirea cererii lor, reclamanţii au solicitat proba cu înscrisuri.
Deşi legal citată, pârâta nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul apreciază cererea reclamanţilor ca fiind neîntemeiată şi urmează să o respingă, pentru considerentele care vor fi reţinute în cele ce urmează.
Prin contractul de comodat atestat sub nr. 10 din 16 martie 2004 de către avocat I.O.M., reclamanţii C.L.C. şi P.C.G., în calitate de como- danţi, au pus la dispoziţia pârâtei, în calitate de comodatară, în vederea funcţionării ca sediu social, o cameră din imobilul situat în Bucureşti, sector 2 (art. 1), prin art. 2 din contract fiind stabilit termenul contractual de 5 ani.
Prin cererea cu a cărei judecată reclamanţii au învestit instanţa, aceştia au solicitat să se dispună rezilierea contractului de comodat menţionat, cerere pe care instanţa o apreciază ca fiind neîntemeiată.
Astfel, contractul de comodat (împrumutul de folosinţă), cum rezultă din dispoziţiile art. 1560 C. civ., este contractul prin care o persoană (comodantul) remite spre folosinţă temporară unei alte persoane (comodatar) un lucru, cu obligaţia pentru acesta din urmă de a-l restitui, în natură, în individualitatea sa.
Rezilierea, ca mijloc de desfiinţare a unui contract cu execuţie succesivă, în condiţiile art. 1020-1021 C. civ., poate fi dispusă doar dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile care îi revin.
în cazul unui contract de comodat, comodatarul are drept obligaţii conservarea lucrului (art. 1564 C. civ.), folosirea lucrului potrivit destinaţiei (art. 1564 C. civ.) şi suportarea cheltuielilor de folosinţă, de întreţinere (art. 1569 C. civ.).
în condiţiile în care sancţiunea rezilierii poate fi aplicată doar dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile, iar în cauză nu s-a făcut dovada nerespectării vreuneia dintre obligaţiile care incumbă comodatarului, obligaţii anterior evocate, cererea de reziliere a contractului de comodat apare ca neîntemeiată.
Sub acest aspect, tribunalul mai reţine că reclamanţii nici nu au invocat şi cu atât mai puţin au dovedit (deşi sarcina probei le incumba, potrivit principiului actori incumbit probatio, statornicit prin dispoziţiile art. 1169 C. civ.), ei nesolicitând decât administrarea probei cu înscrisuri, că pârâta-comodatar nu şi-a îndeplinit vreuna dintre obligaţiile care îi reveneau.
Tribunalul mai reţine apoi că, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 1572 C. civ., comodantul nu poate cere restituirea lucrului înainte de termoiul stipulat care, în cauză, este 16 martie 2009.
Nici dispoziţiile legale invocate de reclamanţi (art. 1573 C. civ.) nu pot fundamenta admiterea cererii acestora. Astfel, conform art. 1573 C. civ., este, într-adevăr, permisă restituirea lucrului înainte de termen, însă doar dacă comodantul „ar cădea în o trebuinţă mare şi neprevăzută de acel lucru”, situaţie care nu a fost dovedită în cauză şi care, oricum, ar putea justifica admiterea unei acţiuni în restituirea lucrului şi nicidecum în rezilierea contractului.
De asemenea, nici clauza contractuală invocată de către reclamanţi (art. 5: contractul încetează în momentul în care doresc proprietarii spaţiului) nu fundamentează pretenţiile acestora, în sensul rezilierii contractului.
Astfel, o asemenea clauză este pur potestativă şi face ca restituirea lucrului să depindă exclusiv de voinţa comodantului, ceea ce nu este permis, dacă posibilitatea denunţării unilaterale nu a fost prevăzută în contract, iar în contractul în discuţie o asemenea posibilitate nu a fost prevăzută. Oricum, şi în această situaţie s-ar pune în discuţie eventuala încetare a contractului prin denunţarea unilaterală, iar nu prin reziliere, cum s-a solicitat prin cererea dedusă judecăţii.
în consecinţă, având în vedere cele anterior expuse şi dispoziţiile legale evocate, tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată.
