– Legea nr. 138/1999, art. 31
In ceea ce priveste recursul declarat de recurentul-reclamant, Curtea constata ca acesta critica hotararea instantei de fond sub aspectul respingerii pretentiilor sale pentru plata celor 6 solde lunare la care avea dreptul in conditiile art. 31 alin. 2 din Legea nr. 138/1999, invocand gresita aplicare a legii, motiv de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila.
In ceea ce priveste recursul declarat de recurentul-reclamant, Curtea constata ca acesta critica hotararea instantei de fond sub aspectul respingerii pretentiilor sale pentru plata celor 6 solde lunare la care avea dreptul in conditiile art. 31 alin. 2 din Legea nr. 138/1999, invocand gresita aplicare a legii, motiv de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Prima instanta a respins aceste pretentii pe motivul ca reclamantul-recurent implinise varsta legala de pensinare, asa cum aceasta este stabilita de art.12 din Legea nr.164/2001, astfel incat, in opinia sa, nu poate beneficia de ajutorul prevazut de art. 31 alin. 2 din Legea nr. 138/1999.
Prima instanta a respins aceste pretentii pe motivul ca reclamantul-recurent implinise varsta legala de pensinare, asa cum aceasta este stabilita de art.12 din Legea nr.164/2001, astfel incat, in opinia sa, nu poate beneficia de ajutorul prevazut de art. 31 alin. 2 din Legea nr. 138/1999.
Potrivit textului de lege mentionat, asa cum acesta era in vigoare la data formularii cererii de pensionare de catre recurent, cadrele militare în activitate trecute în rezerva cu drept de de serviciu, înainte de împlinirea vârstei prevazute de reglementarile în vigoare, mai beneficiaza, pentru fiecare an ramas pâna la limita de vârsta, de un ajutor egal cu doua solde lunare brute neimpozabile.
Reclamantul a fost trecut în rezerva prin Decretul Prezidential, publicat în Monitorul Oficial nr.619/5.09.2009, iar prin decizia nr. 157055/16.10.2009, acesta a fost pensionat pentru limita de vârsta. La data pensionarii, recurentul avea vârsta de 56 ani si o vechime în serviciu 36 ani, 11 luni si 24 zile din care 36 ani, 11 luni si 24 zile efectiv ca militar.
Reclamantul a fost trecut în rezerva prin Decretul Prezidential, publicat în Monitorul Oficial nr.619/5.09.2009, iar prin decizia nr. 157055/16.10.2009, acesta a fost pensionat pentru limita de vârsta. La data pensionarii, recurentul avea vârsta de 56 ani si o vechime în serviciu 36 ani, 11 luni si 24 zile din care 36 ani, 11 luni si 24 zile efectiv ca militar.
Recurentul era cadru militar cu grad de general de brigada, cu o stea si, potrivit art. 92 lit. g) din Legea nr. 80/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, limita de vârsta pâna la care avea dreptul sa activeze, înainte de trecerea în rezerva, este de 60 de ani.
Recurentul era cadru militar cu grad de general de brigada, cu o stea si, potrivit art. 92 lit. g) din Legea nr. 80/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, limita de vârsta pâna la care avea dreptul sa activeze, înainte de trecerea în rezerva, este de 60 de ani.
Curtea constata ca art. 31 din Legea nr. 138/1999 reglementeaza un ajutor acordat cadrelor militare în activitate trecute în rezerva cu drept de de serviciu. Art.31 aliniatul doi impune mai multe conditii care trebuie indeplinite cumulativ pentru a beneficia de ajutorul la trecerea in rezerva, respectiv beneficiarul sa fie cadru militar trecut in rezerva, sa aiba dreptul la pensie de serviciu, trecerea in rezerva sa se faca înainte de împlinirea vârstei prevazute de reglementarile în vigoare.
Din analiza textului de lege pe care si-a intemeiat pretentiile recurentul-reclamant, Curtea constata ca sintagma „înainte de împlinirea vârstei prevazute de reglementarile în vigoare”, se refera la varsta prevazuta pentru trecerea in rezerva si nu la varsta de pensionare pentru limita de varsta. Acest fapt rezulta clar din analiza gramaticala a textului de lege(complementul circumstantial de timp determinand verbul la participiu cu valoare adjectivala- „trecute in rezerva…inainte de implinirea varstei prevazute de lege”). In cazul cadrelor militare exista o diferenta intre varsta legala de pensionare si limita de vârsta în grad pâna la care ofiterii pot fi mentinuti în activitate. Consecinta implinirii acesteia din urma este trecerea in rezerva, iar art.31 alin.2 din Legea nr. 138/1999 se refera la varsta prevazuta pentru trecerea in rezerva.
Din analiza textului de lege pe care si-a intemeiat pretentiile recurentul-reclamant, Curtea constata ca sintagma „înainte de împlinirea vârstei prevazute de reglementarile în vigoare”, se refera la varsta prevazuta pentru trecerea in rezerva si nu la varsta de pensionare pentru limita de varsta. Acest fapt rezulta clar din analiza gramaticala a textului de lege(complementul circumstantial de timp determinand verbul la participiu cu valoare adjectivala- „trecute in rezerva…inainte de implinirea varstei prevazute de lege”). In cazul cadrelor militare exista o diferenta intre varsta legala de pensionare si limita de vârsta în grad pâna la care ofiterii pot fi mentinuti în activitate. Consecinta implinirii acesteia din urma este trecerea in rezerva, iar art.31 alin.2 din Legea nr. 138/1999 se refera la varsta prevazuta pentru trecerea in rezerva.
De altfel, chiar debitorul obligatiei corelative dreptului prevazut de textul de lege mentionat a recunoscut dreptul recurentului la ajutorul constand doua solde lunare brute neimpozabile pentru fiecare an ramas pâna la limita de vârsta. Astfel, prin adresa nr.69983/1.10.2009, intimatul-recurent a calculat si comunicat inclusiv ajutorul la trecerea in rezerva potrivit art.31 alin.2 din Legea nr. 138/1999, valoarea acestuia fiind de 22.302 lei, urmand a se face demersuri pentru obtinerea fondurilor necesare platii acestor drepturi.
De altfel, chiar debitorul obligatiei corelative dreptului prevazut de textul de lege mentionat a recunoscut dreptul recurentului la ajutorul constand doua solde lunare brute neimpozabile pentru fiecare an ramas pâna la limita de vârsta. Astfel, prin adresa nr.69983/1.10.2009, intimatul-recurent a calculat si comunicat inclusiv ajutorul la trecerea in rezerva potrivit art.31 alin.2 din Legea nr. 138/1999, valoarea acestuia fiind de 22.302 lei, urmand a se face demersuri pentru obtinerea fondurilor necesare platii acestor drepturi.
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA NR. 2050 R DIN 5 MAI 2010
Prin sentinta civila nr.1050/05.02.2010 pronuntata în dosarul nr.45905/3/2009, Tribunalul Bucuresti – Sectia a-VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis în parte actiunea precizata privind pe reclamant Z.C. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I.; a obligat pârâtul la plata catre reclamant a 20 solde lunare brute cu titlu de ajutoare la trecerea în rezerva astfel cum sunt prevazute de art. 31 al. 1 din Legea nr. 138/1999, sume la care se va calcula si plati dobânda legala începând cu data de 19.11.2009 si pâna la data platii efective.
În considerente a retinut ca prin Decretul Prezidential privind trecerea în rezerva a unui general de brigada cu o stea din MAI, publicat în Monitorul Oficial nr.619/5.09.2009, reclamantul a fost trecut în rezerva.
Instanta a retinut ca prin decizia nr. 157055/16.10.2009, reclamantul a fost pensionat pentru limita de vârsta, în baza dispozitiilor art.12 din Legea nr.164/2001, reclamantul îndeplinind cumulativ ambele conditii prevazute de lit. a) si b) ale acestui articol, respectiv avea vârsta de 56 ani si vechime în serviciu 36 ani, 11 luni si 24 zile din care 36 ani, 11 luni si 24 zile efectiv ca militar.
S-a constatat ca în mod gresit reclamantul a invocat dispozitiile Legii nr. 80/1995 la care face referire art.13 din Legea nr. 164/2001 care nu i se aplica acestuia întrucât se refera la conditiile ce trebuie îndeplinite pentru pensia anticipata iar reclamantul a fost pensionat pentru limita de vârsta.
Prin urmare, având în vedere vechimea efectiva ca militar a reclamantului, la data trecerii în rezerva si dispozitiile art. 31 al. 1 din Legea nr. 138/1999, tribunalul a retinut ca reclamantul beneficiaza de un ajutor neimpozabil constând în 20 solde lunare brute.
Având în vedere ca la data trecerii în rezerva, respectiv 15.09.2009, reclamantul avea vârsta de 56 ani, deci împlinise vârsta prevazuta de lege pentru pensionare, Tribunalul a retinut ca acestuia nu îi sunt aplicabile dispozitiile art. 31 al. 2 din Legea nr. 138/1999 conform carora cadrele militare trecute în rezerva înainte de împlinirea vârstei prevazuta de reglementarile în vigoare, beneficiaza pentru fiecare an ramas pâna la limita de vârsta, de un ajutor egal cu doua solde lunare brute neimpozabile.
Împotriva sus mentionatei hotarâri, în termen legal au declarat recurs Z.C. si M.A.I. înregistrate pe rolul Curtii de Apel Bucuresti –Sectia a –VII–a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale sub nr. 45905/3/2009.
În sustinerea recursului sau, recurentul Z.C. a aratat ca prin cererea de chemare în judecata care face obiectul prezentului dosar, a solicitat obligarea pârâtului M.A.I. la plata catre acesta a ajutoarelor la trecerea în rezerva, drepturi banesti ce i se cuvin începând cu data de 15.09.2009 (data trecerii în rezerva), pâna la care a activat, cu gradul de general de brigada, în cadrul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta din M.A.I.
Recurentul a solicitat instantei obligarea pârâtului-intimat la plata unui ajutor egal cu un numar total de 26 de solde lunare, din care un numar de 6 solde lunare pentru faptul trecerii în rezerva, cu drept la pensie de serviciu înainte de împlinirea vârstei prevazute de reglementarile în vigoare, conform dispozitiilor art. 31 alin 2 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii.
Prin sentinta civila recurata, tribunalul a admis în parte cererea recurentului, retinând ca a dreptul doar la un ajutor egal cu 20 de solde lunare, în temeiul dispozitiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 138/1999, dar nu si de drepturile prevazute de alin. 2 al aceluiasi articol, cu motivarea gresita ca trecerea în rezerva, cu drept la pensie de serviciu a recurentului a intervenit la vârsta de 56 ani, dupa împlinirea vârstei de pensionare de 55 ani reglementata de art. 12 lit. a) din Legea nr. 164/2001, deci nu este vorba de o pensionare anticipata, ci de o pensionare pentru limita de vârsta.
Recurentul critica solutia adoptata de instanta de fond, deoarece aceasta a facut o gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor legale aplicabile, pentru considerentele de drept pe care le a expus în continuare:
Astfel, potrivit art. 31 alin. 2 din Legea nr. 138/1999 cadrele militare în activitate trecute în rezerva cu drept de pensie de serviciu, înainte de împlinirea vârstei prevazute de reglementarile în vigoare, mai beneficiaza, pentru fiecare an ramas pâna la limita de vârsta, de un ajutor egal cu doua solde lunare brute neimpozabile.
Pentru cadrele militare cu grad de general de brigada – cu o stea, limita de vârsta pâna la care au dreptul sa activeze, înainte de trecerea în rezerva, este cea prevazuta de art. 92 lit. g) din Legea nr. 80/1995, cu modificarile si completarile ulterioare si este fixata la vârsta de 60 de ani si nu la 55 de ani, vârsta la care doar se naste dreptul la pensie. Prin urmare, vârsta prevazuta de reglementarile în vigoare, în acceptiunea art. 31 alin. 2 din Legea nr. 138/1999, în cazul recurentului, precum si în cazul oricarui alt cadru militar cu gradul de general de brigada cu o stea sau mai mare, este vârsta de 60 de ani. Se instituie astfel diferenta între vârsta la care se naste dreptul la pensie de serviciu la vechime pentru toate celelalte categorii de militari – 55 de ani potrivit legii generale – si reglementarea speciala a art. 92 din Legea nr. 80/1995 cu modificarile si completarile ulterioare, care prevede astfel vârsta limita reglementata pâna la care ofiterii cu grad de general pot activa în armata, în vederea valorificarii competentelor si profesionalismului lor, certificat prin acordarea acestui grad. Un argument evident în acest sens îl constituie însusi faptul trecerii mele în rezerva, cu drept la pensie de serviciu, la vârsta de 56 de ani si o luni.
Asadar, prevederile art. 31 alin. 2 din Legea nr. 138/1999 sunt pe deplin aplicabile în cazul recurent-reclamant, iar dreptul acestuia la ajutorul prevazut de acest text de lege este indiscutabil.
De altfel, acest drept este recunoscut fara nici un fel de îndoiala de chiar intimatul-pârât, care prin adresa cu nr. 69983 din 01.10.2009 a Directiei Buget din cadrul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta (structura parte componenta a intimatului-pârât M.A.I.), i-a comunicat, înca de la data respectiva, cuantumul drepturilor banesti la care are dreptul, astfel:
– 74340 lei – ajutor la trecerea în rezerva, în conformitate cu prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, cu modificarile si completarile ulterioare;
– 22302 lei – ajutor la trecerea în rezerva, în conformitate cu prevederile art. 31 alin. 2 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, cu modificarile si completarile ulterioare.
Din acest punct de vedere, instanta de fond a dat o interpretare gresita chiar obiectului cererii de chemare în judecata a recurentului, care nu se referea la recunoasterea dreptului acestuia la plata respectivului ajutor, recunoasterea acestui drept de catre intimatul-pârât fiind în afara oricarei îndoieli, ci la obligarea intimatului-pârât la plata efectiva a acestor drepturi.
De altfel, intimatul-pârât, chiar prin întâmpinarea depusa în dosarul de fond, astfel cum retine chiar instanta de fond în considerentele sentintei atacate, nu contesta în nici un fel dreptul recurentului la obtinerea ajutorului prevazut de art. 31 alin. 2 din Legea nr. 138/1999, ci solicita respingerea actiunii cu motivarea ca fondurile banesti alocate platii acestor ajutoare s-au dovedit a fi insuficiente.
Din aceasta perspectiva, instanta fondului a depasit limitele cadrului procesual, atunci când a analizat temeinicia drepturilor reclamate de recurent atât timp cât aceste drepturi sunt recunoscute ab initio chiar de catre intimatul-pârât, înca înainte de pornirea procesului de fata.
Prin urmare, desi dreptul recurentului la plata ajutoarelor la trecerea în rezerva, cu drept la pensie de serviciu, în cuantumul solicitat, este necontestat de catre intimatul-pârât, instanta fondului îi neaga aceste drepturi, bazându-se pe o interpretare gresita a legii, în neconcordanta cu solutiile adoptate în mod constant chiar de catre intimatul-pârât, care recunoaste dintotdeauna, ca limita de vârsta în activitate pentru generalii de brigada cu o stea, este cea de 60 de ani. Devine, astfel,evident, ca nu se poate face confuzie între dispozitiile art. 12 lit. a) din Legea nr. 164/2001, acesta din urma fiind un text de lege cu aplicabilitate generala (la 55 de ani se naste dreptul de pensie la vechime pentru anumite categorii de militari, în conditiile acolo prevazute) de la care prevederile art. 92 din Legea nr. 80/1995 cu completarile ulterioare deroga, în mod evident, în privinta cadrelor militare cu grad de la general de brigada în sus. De altfel, în acest sens, de aplicabilitate a dispozitiilor speciale ale Legii nr. 80 din 1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificarile si completarile ulterioare, este si practica M.Ap.N. (art. 93 din Legea nr. 80/1995) si ale M.A.I. (art. 92 din Legea nr. 80/1995) cu privire la cadrele cu grad de general din structurile militare, existând precedent chiar în cadrul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta.
Prevederile art. 86 din Legea nr. 80/1995 cu modificarile si completarile ulterioare, care, prin exceptie de la art. 92 lit. g) din aceeasi lege, prevad posibilitatea mentinerii în activitate a cadrelor militare cu grad de general de brigada, pâna la vârsta de 62 de ani. Pe cale de consecinta, este evident pentru oricine ca limita de vârsta avuta în vedere de legiuitor pentru cadrele militare cu grad de general de brigada, este cea reglementata de art. 92 lit. g) din Legea nr. 80/1995 cu modificarile si completarile ulterioare, si anume aceea de 60 de ani.
Asadar, trecerea în rezerva, cu drept la pensie de serviciu a recurentului la vârsta de 56 de ani constituie o pensionare înainte de vârsta prevazuta de reglementarile în vigoare, ceea ce îi situeaza în ipoteza art. 31 alin. 2 din Legea nr. 138/1999 si îi da dreptul si la plata ajutorului instituit de acest text de lege.
Prin recursul formulat M.A.I. a aratat ca în conformitate cu prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, cu modificarile si completarile ulterioare (în vigoare la data formularii actiunii) si ale art. 1 din O.U.G. nr. 136/2000 privind modul de stabilire a platilor compensatorii si a ajutoarelor care se acorda personalului militar, la trecerea în rezerva sau direct în retragere, cu drept la pensie, cadrele militare, pentru activitatea depusa, în functie de vechimea efectiva ca militar si ca salariat civil în cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor, Serviciului Român de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Paza, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Ministerului Justitiei, beneficiaza de un ajutor stabilit în raport cu solda lunara neta avuta în luna schimbarii pozitiei de activitate.
Conform prevederilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 138/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, cadrele militare în activitate trecute în rezerva, cu drept de pensie de serviciu, înainte de împlinirea vârstei prevazute de reglementarile în vigoare, mai beneficiaza, pentru fiecare an ramas pâna la limita de vârsta, de un ajutor egal cu doua solde lunare nete.
Totodata, conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea ministerului si cu respectarea dispozitiilor legale, iar conform prevederilor art. 69 din Legea nr. 138/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, acordarea drepturilor banesti reglementate prin legea mentionata se va face în limita fondurilor bugetare aprobate anual institutiilor prevazute la art. 1.
Recurentul a învederat instante de judecata ca fondurile bugetare pentru acordarea ajutoarelor prevazute la art. 31 din Legea nr. 138/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, aprobate M.A.I. prin Legea nr. 18/2009 a bugetului de stat pe anul 2009, astfel cum a fost modificat si completat prin O.U.G. nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale si O.G. nr. 19/2009 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2009, s-au dovedit a fi insuficiente, fiind utilizate în totalitate ca urmare a deschiderilor de credite bugetare efectuate în acest sens în perioada ianuarie – aprilie 2009, deschideri ce au cuprins solicitarile de acordare a ajutoarelor la trecerea în rezerva restante pentru anul 2008 si cele aferente trecerilor în rezerva în perioada ianuarie – februarie si, partial, martie 2009.
În conformitate cu prevederile art. 61 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, orice cheltuiala angajata, lichidata si ordonantata, în cadrul prevederilor bugetare si neplatita pâna la data de 31 decembrie se va plati, dupa caz, în contul bugetului pe anul urmator, iar conform prevederilor pct. 1 din Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata cheltuielilor institutiilor publice, precum si organizarea, evidenta si raportarea angajamentelor bugetare si legale, cu modificarile si completarile ulterioare, în situatia în care, din motive obiective, angajamentele legate de cheltuieli nu pot fi platite pâna la finele anului, acestea se or plati din creditele bugetare ale exercitiului bugetar urmator si orice cheltuiala angajata si neplatita pâna la data de 31 decembrie a exercitiului bugetar curent, se va plati în contul bugetului pe anul urmator din creditele bugetare aprobate în acest scop.
Recurentul a mentionat ca, în conformitate cu art. 57 din Legea nr. 138/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, drepturile banesti reprezentând ajutoarele prevazute la art. 31 din acest act normativ, pot fi achitate în termen de 3 ani de la data când trebuiau platite.
Având în vedere prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 500/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, prin care cheltuielile bugetare au destinatie precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile continute în legi specifice si în legile bugetare anuale si ale art. 14 alin. (3) prin care nicio cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare, precum si actuala situatie financiara care reclama constrângeri de ordin bugetar, precizam ca la nivelul ordonatorului principal de credite s-au luat în evidenta sumele necesare privind acordarea ajutoarelor cuvenite cadrelor militare la trecerea în rezerva sau direct în retragere, pentru a fi alocate în functie de fondurile bugetare aprobate cu aceasta destinatie M.A.I. prin legea bugetului de stat pe anul 2010.
Mai mult decât atât, recurentul a învederat instantei de judecata faptul ca institutia recurenta nu a negat dreptul intimatului-reclamant la acordarea „ajutoarelor”, dar având în vedere actuala situatie financiara care reclama constrângeri de ordin bugetar, precizam ca la nivelul ordonatorului principal de credite s-au luat în evidenta sumele necesare privind acordarea ajutoarelor cuvenite politistilor la trecerea în rezerva, urmând a fi alocate în functie de fondurile bugetare aprobate suplimentar M.A.I.
Recurentul considera ca instanta de judecata în mod eronat a obligat institutia recurenta la plata dobânzii legale începând cu data de 19.11.2009 si pâna la data platii efective, având în vedere urmatoarele:
Actul normativ care reglementeaza dobânda legala este O.G. nr. 9/2000, cu modificarile si completarile aduse de Legea nr. 356/2002.
Potrivit dispozitiilor art. 1 coroborate cu cele ale art. 8 din actul normativ mai sus¬mentionat, „partile sunt libere sa stabileasca în conventii rata dobânzii pentru întârziere în plata unei obligatii banesti, dobânda calculându-se numai asupra cuantumului sumei împrumutate”.
Or, în cauza dedusa judecatii, institutia recurenta nu numai ca nu a stabilit printr-o conventie dobânda legala, dar nici nu poate fi pusa în întârziere, deoarece, asa cum a precizat anterior, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat institutiei recurenta se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
Rezulta deci, ca nu exista temei legal care sa permita achitarea de catre institutia recurenta a dobânzii legale la suma de bani reprezentata de ajutorul stabilit în raport cu salariul de baza net avut în luna schimbarii pozitiei de activitate, deoarece, în raport de dispozitiile art. 5 si ale art. 968 din C. civil, contravine prevederilor legale.
Intimatul-reclamant a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului declarat de recurentul-parat ca nefondat.
Examinând motivele de recurs fata de hotarârea recurata si probele administrate în cauza, cercetând pricina sub toate aspectele invocate dupa cum dispune art.3041 Cod procedura civila, Curtea constata urmatoarele:
Potrivit textului de lege mentionat, asa cum acesta era in vigoare la data formularii cererii de pensionare de catre recurent, cadrele militare în activitate trecute în rezerva cu drept de pensie de serviciu, înainte de împlinirea vârstei prevazute de reglementarile în vigoare, mai beneficiaza, pentru fiecare an ramas pâna la limita de vârsta, de un ajutor egal cu doua solde lunare brute neimpozabile.
Curtea constata ca art. 31 din Legea nr. 138/1999 reglementeaza un ajutor acordat cadrelor militare în activitate trecute în rezerva cu drept de pensie de serviciu. Art.31 aliniatul doi impune mai multe conditii care trebuie indeplinite cumulativ pentru a beneficia de ajutorul la trecerea in rezerva, respectiv beneficiarul sa fie cadru militar trecut in rezerva, sa aiba dreptul la pensie de serviciu, trecerea in rezerva sa se faca înainte de împlinirea vârstei prevazute de reglementarile în vigoare.
Mai mult, si pozitia procesuala a intimatului-parat a fost in sensul recunoasterii dreptului la plata drepturilor prevazute de art.31 alin.2 din Legea nr. 138/1999, in reglementarea in vigoare la data trecerii in rezerva, motivul neexecutarii acestei obligatii fiind lipsa fondurilor bugetare.
Fata de aceste considerente, Curtea constata ca pretentiile recurentului avand ca obiect plata ajutorului la trecerea in rezerva potrivit art.31 alin.2 din Legea nr. 138/1999 sunt intemeiate, hotararea instantei de fond fiind data cu aplicarea gresita a legii, in cauza fiind incident motivul de modificare prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila.
In ceea ce priveste recursul formulat de recurentul–parat, Curtea constata ca intimatul-parat indeplinea toate conditiile prevazute de lege pentru a beneficia de drepturile reglementate de art.31 alin.1 si 2 din Legea nr. 138/1999, asa cum acestea au fost analizate.
Mai mult, asa cum am aratat recurentul-parat a recunoscut dreptul reclamantului la plata drepturilor solicitate, atat prin adresa nr.69983/1.10.2009, cat si prin intampinare si recurs.
Faptul ca fondurile bugetare alocate recurentului-parat s-au dovedit insuficiente pentru acoperirea drepturilor cuvenite cadrelor militare trecute in rezerva nu reprezinta un element exonerator de raspundere, in conditiile in care debitorul trebuia sa faca demersuri pentru alocarea de fonduri suplimentare in vederea executarii obligatiilor de plata prevazute de lege.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea constata incidenta in cauza a dispozitiilor art.1088 Cod civil, potrivit carora la obligatiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legala, care este datorata de la data formularii cererii de chemare în judecata, afara de cazurile în care, dupa lege, dobânda curge de drept.
Aplicarea dobanzii legale depaseste cadrul contractual, astfel incat nu pot fi retinute sustinerile recurentului, orice obligatie de plata a unei sume de bani fiind purtatoare de dobanzi de la data punerii in intarziere prin formularea unei cereri de chemare in judecata.
In aceste conditii, Curtea constata ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica cu privire la plata dobanzii legale, urmand a respinge recursul formulat de Minister.
Fata de aceste considerente, vazand si dispozitiile art.312 cod procedura civila, Curtea va admite recursul declarat de recurentul-reclamant, va modifica în parte sentinta recurata, în sensul ca va obliga pârâtul sa plateasca reclamantului si suma de 22.302 lei, reprezentând ajutor la trecerea în rezerva prevazuta de art. 31 alin. 2 din Legea nr. 138/1999, precum si dobânda legala aferenta acestei sume, calculata începând cu data de 19.11.2009, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei si va respinge, ca nefondat, recursul declara de recurentul-pârât M.A.I.
