Înscrisul autentic, din punct de vedere al forţei sale probante, se bucură de prezumţie de autenticitate şi validitate. Actul autentic, spune art. 1173 din Codul civil, are deplină credinţă în privinţa oricărei persoane despre dispoziţiile şi convenţiile ce constată şi face dovada până la înscrierea în fals, cu privire la faptele întâmplate în prezenţa notarului, fiind constatate de el “propriis sensibus”.
Cu privire la celelate aspecte, neconstatate în mod direct de către notarul public, aceste fac dovada până la proba contrară.
Cu privire la celelate aspecte, neconstatate în mod direct de către notarul public, aceste fac dovada până la proba contrară.
În speţă, plata preţului nu s-a realizat în prezenţa notarului , astfel că menţiunea inserată în contract nu are efectul prevăzut de art. 1171 din Codul civil, această menţiune nu este suficientă pentru a dovedi plata preţului , în condiţiile în care în conturile debitorului nu s-a evidenţiat încasarea sumei din contract şi nu s-a depus la dosar un înscris , din care să rezulte plata sumei, chiar şi în numerar, care să indice părţile contractante, imobilul supus vânzării şi preţul achitat.
În speţă, plata preţului nu s-a realizat în prezenţa notarului , astfel că menţiunea inserată în contract nu are efectul prevăzut de art. 1171 din Codul civil, această menţiune nu este suficientă pentru a dovedi plata preţului , în condiţiile în care în conturile debitorului nu s-a evidenţiat încasarea sumei din contract şi nu s-a depus la dosar un înscris , din care să rezulte plata sumei, chiar şi în numerar, care să indice părţile contractante, imobilul supus vânzării şi preţul achitat.
Sentinţa nr. 287/F/28.02.2013 pronunţată în dosarul nr. 1769/1259/2010/a1
Asupra cauzei de faţă , constată următoarele
Reclamantul L SPRL , în calitate de lichidator al debitoarei SC D SRL, a solicitat anularea transferurilor patrimoniale efectuate de debitoare , în favoarea pârâtei DV conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. … şi restituirea în averea debitorului a terenului proprietatea societăţii ,situat în ….
În motivarea cererii, s-a susţinut că s-a deschis procedura generală a insolvenţei debitorului SC D SRL, la cererea creditorului SC M, iar ulterior s-a dispus intrarea debitorului în faliment, în procedura simplificată.
Conform balanţei de verificare din data de 30.12.2009, exista în patrimoniul societăţii un teren ,care nu a putut fi identificate fizic , acesta fiind înstrăinat prin act de vânzare cumpărare , autentificat.
Pentru imobilul menţionat anterior, preţul nu apare în evidenţele contabile că fiind intrat în conturile bancare sau în casa de bani a societăţii, deşi în actul autentic se face menţiunea cu privire la achitarea preţului, anterior încheierii contractului.
S-a apreciat că respectivul contract se încadrează în categoria actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor , în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii insolvenţei , fiind aplicabile dispoziţiile art. 80 alin.1 lit.c) din Legea nr. 85/2006.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 77 alin.1, art. 80 alin.1 lit c) art. 81 alin.1 şi art. 83 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Pârâta DV a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, precizând că reclamantul nu a făcut dovada intenţiei de fraudare a creditorilor prin încheierea contractului , că actul autentic poartă menţiunea achitării integrale a preţului anterior încheierii acestuia iar această menţiune face dovada deplină, până la înscrierea în fals, conform art. 1173 Cod civil.
Pe de altă parte, pârâta DV a susţinut că reaua credinţă a terţului dobânditor trebuie dovedită, conform principiului „bona fides praesumitur” şi a dispoziţiilor art. 83 alin.2 teza finală din legea nr. 85/2006.
A fost administrată proba cu înscrisuri, pe care, analizându-le , judecătorul sindic a reţinut următoarele:
Legea insolvenţei permite administratorului judiciar/lichidatorului să introducă acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii precum şi acţiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi, realizate de debitor prin acte şi operaţiuni încheiate, după caz, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
Lichidatorul poate introduce şi acţiuni pentru restituirea de către terţi a bunurilor transmise, a contravalorii acestora în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă precum şi a valorii acestor prestaţii executate în baza actelor, constituirilor sau transferurilor anulate.
În cauză, analizând transferul patrimonial realizat prin contractul autentificate sub nr. 2263 din data de 27.09.2010, instanţa reţine că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art.80 litera c din Legea nr.85/2006 pentru anularea acestuia.
Acest transfer s-a realizat în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii – care a avut loc la data de 29.09.2011 -, imobilul asupra căruia poartă, apare în evidenţele contabile ale debitorului iar prin valorificarea acestuia în procedură , creanţele înscrise în tabel ar fi putut fi acoperite, astfel că prin înstrăinarea acestuia creditorii au fost lipsiţi de posibilitatea de a se îndestula.
Textele art.79-80 din Legea insolvenţei au introdus o normă care instituie o prezumţie relativă de fraudă în dauna creditorilor în temeiul căreia partea beneficiară nu mai este obligată să-şi dovedească susţinerile ci numai existenţa unor fapte vecine şi conexe care să declanşeze prezumţia.
În acest context, partea adversă, în cauză pârâtele, trebuie să facă dovada contrară, anume caracterul nefraudulos al contractului.
Fiind vorba de o prezumţie, reclamantul lichidator judiciar nu are obligaţia să dovedească frauda sau intenţia de prejudiciere a creditorilor ci numai că actul a fost încheiat în perioada suspectă şi/sau cumulativ că a fost încheiat în condiţii neobişnuite ce depăşesc limitele activităţii normale a debitoarei.
Corelativ, pârâtele trebui să dovedească faptul că nu există fraudă şi că actul a fost încheiat în condiţiile normale ale activităţii curente a debitorului, că reprezintă acele fapte de comerţ şi operaţiuni financiare ce ţin de experienţa debitoarei, tipul său de activitate, continuarea activităţilor contractuale, efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi, etc.
În cauză nu s-a făcut dovada încasării preţului contractului iar instanţa va înlătura apărarea pârâtei în sensul că menţiunea din contractul autentic privind plata preţului face dovada până la înscrierea în fals, pentru următoarele considerente:
În contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. … s-a consemnat : „Preţul vânzării este de …, care s-a achitat integral vânzătoarei anterior perfectării prezentului contract”
În raport de dispoziţiile art 1171 din Codul civil – în vigoare la data perfectării actului – actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnităţile cerute de lege de către un funcţionar public, care are drept de a funcţiona în locul unde s-a făcut actul.
Astfel, reiese că înscrisul autentic, din punct de vedere al forţei sale probante, se bucură de prezumţie de autenticitate şi validitate. Actul autentic, spune art. 1173 din Codul civil, are deplină credinţă în privinţa oricărei persoane despre dispoziţiile şi convenţiile ce constată şi face dovada până la înscrierea în fals, cu privire la faptele întâmplate în prezenţa notarului, fiind constatate de el “propriis sensibus”.
Pentru considerentele de mai sus, instanţa, în temeiul art. 80 alin.1 lit.c) din legea insolvenţei, a admis acţiunea reclamantului şi a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat , repunerea părţilor în situaţia anterioară.
