Cererea a fost legal timbrată.
In motivarea cererii formulate, reclamanta a arătat faptul că la data de 23.04.2010 în comuna Trifeşti a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicate urmatoarele autovehicule:
-auto O A condus de d-na M M, având încheiată de răspundere civilă obligatorie la societatea pârâtă, conform poliţei de asigurare 000746184/04.11.2009 cu valabilitate 16.11.2009 – 15.05.2010
-auto D L asigurat casco la SC G A în baza contractului A*698962/21.04.2010 cu valabilitate între 22.04.2010 – 21.04.2011.
-auto D L asigurat casco la SC G A în baza contractului A*698962/21.04.2010 cu valabilitate între 22.04.2010 – 21.04.2011.
S-a completat formularul standard de constatare amiabilă a accidentului, conform căruia numita M M se face vinovată de producerea accidentului rutier.
La înştiinţarea asiguratului reclamanta a procedat la deschiderea dosarului de daună, conform contractului de asigurare facultativă şi a procedat la achitarea sumei de 4.825,61 lei cu titlu de despăgubiri, conform OP 2811/14.06.2010 şi OP nr. 2812/14.06.2010.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995 reclamanta invedereaza ca s-a subrogat in drepturile asiguratului si beneficiarului de lucrari, instiintand asiguratorul persoanei vinovate despre obligatia legala de plata a sumei de 4.825,61 lei.
În urma convocării la conciliere pârâta C A a achitat suma de 2976,65 lei cu OP nr. 37086/26.08.3010. deoarece nu au primit obiecţiuni cu privire la despăgubire în data de 29.09.2010 a solicitat pârâtei prin adresa 1475 să comunice motivele achitări parţiale a despăgubirii, solicitând plata integrală.
Intrucat pârâta a efectuat o plata partiala, reclamanta apreciaza ca este in drept sa obtina si diferenta de plata, solicitand admiterea actiunii.
In drept, cererea a fost intemeiata pe disp. art. 9, 12, 22, 49, 54 din legea nr. 136/1995, ordinul CSA 21/2009 modificat prin ordinul 2/2010 cu normele de aplicare, art. 998 – 999 cod civil.
Legal citata, pârâta a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata motivat de faptul ca potrivit art. 50 alin. 1 din Ordinul CSA nr. 21/2009 despăgubirile nu pot depăşi suma de 2976,65 lei.
Susţine pârâta în întâmpinare că în urma producerii evenimentului rutier din 23.04.2010 s-a reţinut că M M este persoana responsabilă de producerea accidentului. Proprietarul autoturismului implicat în accident, asigurat cască al reclamantei a ales să-şi repare maşina în baza poliţei CASCO şi nu a celei RCA a vinovatului.
Reclamanta a deschis astfel dosarul de daună , a întocmit proces verbal de evaluare şi constatre a daunelor şi a trimis autoturismul la reparaţie. Cu această ocazie a forst dispusă şi înlocuirea uţă stânga faţă, soluţie eronată, deoarece nu esr necesară în,locuirea sa, aceasta putând fi reparată.
Conform art. 50 alin 5 din Ordinul CSA 21/2009 părţi componente sau piese care necesită înlocuirea se înţelege numai cele a căror reparare sau folosire nu mai este posibilă din punct de vedere tehnic din cauza gradului de variere.
Ori în cazul de faţă piesa putea fi reparată, aşa cum rezultă din avizul întocmit de SC S M SRL, unitate service autorizată şi concesionar P.
În ce priveşte cuantumul despăgubirilor datorate, acesta a fost stabilit cu încălcarea dis part. 50 alin. 1 din Ordinul CSA 21/2009 conform cărora cuantumul despăgubirilor nu poate depăşi cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data avarierii şi nici limita de despăgubire prevăzută de asigurarea RCA.
În urma verificării documentaţiei s-a constat că reclamanta a folosit preţuri maximale în ceea ce priveşte timpii de manoperă şi costuri de vopsitorie în raport cu preţurile aplicate de alte unităţi.
Deoarece soluţiile tehnice aplicate de reclamantă sunt eronate s-a procedat la efectuarea unui deviz estimativ pentru stabilirea costurilor reale de reparaţie a autoturismului avariat, conform ofertelor puse la dispoziţie de către furnizori agreaţi la nivel naţional şi cele generate de softul specializat Silver DAT II, din care a rezultat că suma justificată este cea de 2976,54 lei.
La solicitarea părţilor instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi cu proba cu expertiză tehnică auto având ca obiect evaluarea daunelor suferite de autoturismul asigurat de reclamantă.
S-a depus de către reclamanta copia dosarului de daună, dovada notificării pârâtei. Pârâta a depus la dosar deviz estimativ privind reparaţiile.
S-a procedat la efectuarea expertizei tehnice.
Analizand actele dosarului, instanta retine următoarele:
La data de 23.04.2010 a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicate urmatoarele autovehicule:
-auto O A condus de d-na M M, având încheiată asigurare de răspundere civilă obligatorie la societatea pârâtă, conform poliţei de asigurare 000746184/04.11.2009 cu valabilitate 16.11.2009 – 15.05.2010
Conform declaraţiei de constatare amiabilă a accidentului, s-a reţinut că vinovat de producerea accidentului rutiere se face numita M M, asigurata societăţii pârâte.
Reclamanta, în calitate de asigurători CASCO al conducătorului auto P F, proprietar al autovehiculului accidentat, la înştiinţarea asiguratului său a procedat la deschiderea dosarului de daună, conform contractului de asigurare facultativă şi a procedat la achitarea sumei de 4.825,61 lei cu titlu de despăgubiri, conform OP 2811/14.06.2010 şi OP nr. 2812/14.06.2010( filele 8 – 19 dosar).
Dovedind achitarea integrala a despăgubirilor, reclamanta, în calitate de asigurător, în temeiul dispoziţiilor art.22 din Legea nr.136/1995 se subrogă în drepturile asiguratului, contra asiguratorului persoanei vinovate, fiind îndreptăţită aşadar să obţină repararea prejudiciului.
În ce priveşte cuantumul despăgubirilor ce trebuie suportate de către asigurătorul RCA în cazul în care asigurătorul CASCO a achitat contravaloarea reparaţiilor instanţa reţine următoarele:
Conform dis part. 39 din Ordinul CSA 21/2009 în vigoare la data producerii accidentului, în cazul în care, pentru recuperarea pagubei materiale, persoana păgubită se adresează asigurătorului său de bunuri, constatarea avariilor, soluţiile tehnologice adoptate, evaluarea şi stabilirea despăgubirilor sunt opozabile asigurătorului RCA al persoanei vinovate.
Ori aceasta este situaţia de fapt în speţa de faţă.
Reclamanta a deschis dosarul de daună iar despăgubirile achitate de aceasta sunt cuantificate în documentele justificative anexate dosarului, respectiv deviz de lucrări, facturi etc.
Conform alin 2 al aceluiaşi articol, în situaţia respectării prevederilor alin. (1), asigurătorul de bunuri al persoanei păgubite recuperează despăgubirea plătită de la asigurătorul RCA al persoanei vinovate fără ca asigurătorul RCA să fie îndreptăţit să respingă o astfel de cerere.
Cum în speţă reclamanta a dovedit achitarea sumei de 4825,61 lei, aceasta este îndreptăţită potrivit dispoziţiilor legale mai sus arătate să primească din partea pârâtei, asigurător RCA, a acestei sume de bani.
Faptul că pârâta ar fi putut , în mod ipotetic, să plătească pentru aceeaşi daună o sumă mai mică de bani, apelând la alţi furnizori de servicii, nu o îndreptăţeşte pe aceasta la plata sumei mai mici, calculată de aceasta decât în condiţiile expres prevăzute de lege, nedovedite de pârâtă.
Conform dis part. 64 din acelaşi ordin, în cazul în care asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenele prevăzute de lege, respectiv 15 zile de la avizarea scrisă sau după soluţionarea obiecţiilor făcute în termen de 30 zile de către asigurător, sau şi le îndeplineşte defectuos, la suma solicitată pentru plata asigurătorului RCA se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
Instanţa reţinând că pârâta nu a achitat integral suma solicitată de reclamantă şi nici nu a dovedit formularea obiecţiilor cu privire la despăgubirea solicitată în termenul prevăzut de lege, va admite şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de penalităţi de întârziere
Prin urmare, instanţa va admite cererea de chemare în judecată apreciind ca aceasta este întemeiata şi va obliga pârâta la plata diferenţei de despăgubire şi a penalităţilor solicitate.
