1) COMPETENŢĂ MATERIALĂ. O.G. NR. 55/1999. NORME SPECIALE. LEGEA NR. 58/1934.
2) INDICAREA ŞI SEMNĂTURA EMITENTULUI (ART. 104 PCT. 5 ŞI 7 DIN «LEGEA NR. 58/1934). LIPSĂ A ORIGINALULUI BILETULUI LA ORDIN (ART. 61 ALIN.
3). PREZENTARE LA PLATĂ (ART. 58 ŞI 107). DRESARE A PROTESTULUI DE NEPLATĂ (ART. 51)
1. Normele de procedură privind opoziţia din speţă au caracter special faţă de prevederile O.G. nr. 55/1999, ceea ce atrage aplicarea Legii nr. 58/1934 în privinţa chestiunilor de competenţă materială.
2. Indicarea abreviată a emitentului şi semnătura manuscrisă a reprezentantului acestuia conţin suficiente date pentru a întruni cerinţele art. 104 din Legea nr. 58/1934. Somaţia de nu trebuie să cuprindă originalul, ci doar transcrierea biletului la ordin (art. 61 alin. 5), iar emitentul acestuia nu poate opune nici lipsa prezentării la plată (art. 58), nici neîntocmirea protestului de neplată a biletului emis în condiţiile art. 51 din Legea nr. 58/1934.
(Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, decizia nr. 190 din 1 martie 2000)
CURTEA
Prin cererea adresată Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti la data de 21.04.1998, înregistrată sub nr. 4503, oponenta S.C. G.C.P. S.A., a formulat, în contradictoriu cu intimata B.R.C.E. – S.C. BANCOREX S.A. opoziţie la somaţia de executare nr. 1119/15.04.1998 a obligaţiei de plată a sumei de 500.000 USD, reprezentând valoarea unui bilet la ordin, plătită la data scadentă a acestuia –
3.03.1998 – de intimată în calitate de avalist, solicitând anularea menţionatei somaţii şi a formelor de executare silită iniţiate de intimată precum şi suspendarea executării până la soluţionarea cauzei.
în motivarea opoziţiei s-a arătat, în esenţă, că biletul la ordin avalizat de intimată nu întruneşte condiţiile de valabilitate prevăzute de Legea nr. 58/ 1934, referitoare la indicarea şi semnătura emitentului, invocându-se ca aspecte de natură să determine nulitatea acestui titlu executoriu şi să invalideze formele de executare silită şi lipsa originalului biletului la ordin; neîndeplinirea formalităţilor prezentării la plată şi a protestului de neplată.
în drept au fost invocate prevederile art. 62 şi următoarele din Legea nr. 58/1934.
Prin precizările “privind acţiunea introductivă” depusă la dosar (filele 31 -33, dosar nr. 4503/1998), oponenta a criticat greşita menţionare a numelui
său pe documentul în litigiu şi nedepunerea originalului titlului, invocând neîndeplinirea prevederilor art. 19, art. 61 alin. 5, art. 63 şi art. 66 din Legea nr. 58/1934.
Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, opoziţia la executare, prin sentinţa civilă nr. 3732, pronunţată la data de 14.04.1999.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că aspectele relevate de oponentă nu sunt cauze de nulitate ale biletului la ordin în litigiu şi că dispoziţiile sentinţei civile pronunţate de Secţia comercială a Tribunalului Bucureşti, legalizată, depusă în copie la dosar, în probaţiune nu au relevanţă pentru cauza dedusă judecăţii.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel oponenta S.C. G.C.P. S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în motivarea apelului s-a arătat că instanţa de fond a ignorat neîndeplinirea cerinţelor art. 104 pct. 5, art. 61 alin. 5, art. 66 şi următoarele de către biletul la ordin a cărui executare silită a fost iniţiată de S.C. Bancorex S.A., care este nul absolut conform sentinţei civile nr. 557/4.02.1999 pronunţată de Secţia comercială a Tribunalului Bucureşti în dosarul nr. 1588/1998.
Secţia comercială a Tribunalului Bucureşti a respins, prin decizia civilă nr. 782, pronunţată la data de 3.11.1999, ca nefondat, apelul, cu motivarea că oponenta apelantă confundă emitentul
biletului la ordin cu cel căruia sau la ordinul căruia plata trebuia făcută, că biletul la ordin în litigiu conţine suficiente date de identificare a emitentului şi persăanei semnatare, că, în conformitate cu prevederile art. 61 alin. 5 din Legea nr. 58/1934, nu este necesară anexarea originalului titlului la momentul acceptării iniţierii procedurii de executare a acestuia, că apelanta oponentă, în calitate de debitor, nu poate opune nici lipsa prezentării la plată, nici neîntocmirea protestului de neplată şi că aceasta nu a făcut dovada că hotărârea judecătorească prin care pretinde că s-a declarat nul absolut biletul la ordin este definitivă şi executorie.
împotriva acestei decizii a formulat recurs apelanta oponentă, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 3 şi pct. 11 C. pr. civ.:
– hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, ca instanţă de fond, stabilită prin art. 8 şi 39 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999;
– hotărârea se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, decurgând din interpretarea eronată a probelor administrate pe aspectul nulităţii biletului la ordin pentru greşita menţionare a numelui debitoarei S.C. G.C.P. S.A., ca şi pe aspectul cerinţelor depunerii la dosar a originalului titlului care se execută, prezentării la plată a biletului la ordin şi dresarea protestului.
Recursul este nefondat.
Astfel, este de observat că în cauză sunt incidente normele de procedură privind opoziţia cambială, care au caracter special faţă de normele din O.G. nr. 55/1999 şi deci se aplică prioritar faţă de acestea, ştiut fiind că o normă specială poate deroga de la o altă normă specială numai în mod expres; or, nici o prevedere a menţionatei ordonanţe nu induce o asemenea concluzie.
Aşa fiind, transmiterea convenţională a calităţii procesuale pasive a intimatei S.C. B.R.C.E. Bancorex S.A. către A.V.A.B., nu este de natură a impune, în speţă, aplicarea prevederilor art. 8 şi art. 39 din O.G. nr. 55/1999, având în vedere legătura indisolubilă dintre titlul de valoare în litigiu şi circuitul procedural al realizării sale, prevăzut de
Legea nr. 58/1934 privind cambia şi biletul la ordin, astfel că nu poate fi primită critica respingerii excepţiei de necompetenţă materială de către instanţa de apel şi rezolvării cauzei ce nu intră în competenţa sa, ci a Curţii de Apel Bucureşti, ca instanţă de fond.
Examinând biletul la ordin din perspectiva cerinţelor art. 104 pct. 5 şi pct. 7 din Legea nr. 58/ 1934, referitoare la indicarea şi semnătura emitentului, relevă că acestea sunt îndeplinite, întrucât atât denumirea emitentului, – chiar “trunchiată” cum susţine recurenta pentru calificarea abrevierii S.C. “G.C.&P.” S.A. – cât şi semnătura autografă şi manuscrisă a reprezentantului său, conţin suficiente date de identificare, cum corect a reţinut atât instanţa de fond cât şi prima instanţă de control judiciar.
Curtea apreciază, de asemenea, că în mod legal şi temeinic au fost înlăturate apărările debitoarei oponente – apelante privind lipsa originalului biletului la ordin şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 56 şi următoarele din Legea nr. 58/1934, respectiv prezentarea la plată a biletului la ordin şi dresarea protestului, având în vedere că, din cuprinsul art. 61 alin. 5 din menţionatul act normativ, nu rezultă obligativitatea depunerii originalului biletului la ordin ci doar faptul că somaţia de executare trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cambiei, respectiv a biletului la ordin, iar în conformitate cu art. 58 şi art. 107 din Legea cambiei şi biletului la ordin, emitentul biletului la ordin, având calitatea de debitor principal, nu de regres, nu poate opune nici lipsa prezentării la plată, nici neîntocmirea protestului de neplată, cu atât mai mult cu cât, în speţă, biletul la ordin în litigiu a fost emis în condiţiile art. 51 din Legea nr. 58/1934, cu scutirea obligaţiei de protest, situaţie în care dresarea protestului nu era obligatorie.
Faţă de considerentele sus-arătate, Curtea constată că aspectele invocate de recurentă nu întrunesc cerinţele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi pct. 11 C. pr. civ., astfel că va respinge recursul, ca nefondat, şi, conform art. 316 raportat la art. 296
C. pr. civ., va menţine decizia recurată ca fiind legală şi temeinică.
