Prin dispoziţia nr.117/2001, Primarul General al Municipiului Bucureşti a dispus rezilierea contractului de asociere nr.158/1994, încheiat între recurenta reclamantă şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Instanţa de administrativ ar fi fost competentă numai dacă rezilierea s-ar fi făcut ca urmare a aplicării unui act administrativ de autoritate. Fiind însă în discuţie un litigiu născut în executarea unui act administrativ de gestiune, competenţa revine instanţei judecătoreşti care soluţionează cauze comerciale (art.2 pct.1 lit.a din Codul de procedură civilă).
Prin sentinţa civilă nr.454/F/2001, Tribunalul Bucureşti Secţia a V-a civilă şi contencios administrativ a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei S.C. “X.” S.R.L. împotriva pârâtei Primăria Municipiului Bucureşti privind anularea dispoziţiei nr.117/2001, emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin dispoziţia atacată s-a reziliat un contract de asociere încheiat între reclamantă şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, rezilierea operând în condiţiile în care reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată, respectiv plata procentului din încasări stabilit conform art.9 din contract.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta. în motivarea recursului, s-a susţinut că sentinţa este netemeinică şi nelegală pentru motivele prevăzute în art.304 pct.7 şi art.304 pct.10 din Codul de procedură civilă.
S-a arătat, în primul rând, că hotărârea nu cuprinde clar motivele pe care se sprijină, reţinându-se că este lipsit de relevanţă faptul că temeiul juridic al dispoziţiei atacate a fost “clauza ilegală” prevăzută la art.9 alin.2 din contract, în condiţiile în care prin sentinţa civilă nr.6.644/2000 a Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială, s-a constatat nulitatea absolută a clauzei în discuţie, această clauză fiind contrară dispoziţiilor art.251 din Codul comercial şi ale art.1513 alin.2 din Codul civil (recurenta a depus la dosar şi Decizia nr.7.165/2001 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia Comercială, prin care sentinţa civilă nr.6.644/2000 a Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială, a rămas definitivă).
In al doilea rând, s-a arătat că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra cererii de suspendare a dispoziţiei Primarului General, cerere formulată în baza art.9 din Legea nr.29/1990.
Prin decizia civilă nr.209/2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios Administrativ, a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă la Tribunalul Bucureşti – Secţia Comercială.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că actul contestat în cauză (dispoziţia Primarului General) nu este un act administrativ de autoritate, ci un act administrativ de gestiune, exceptat de la controlul instanţei de contencios administrativ potrivit art.2 lit.a din Legea nr.29/1990.
Instanţa de recurs a mai reţinut că prin Dispoziţia nr.117/2001, Primarul General al Municipiului Bucureşti a dispus rezilierea contractului de asociere nr.158/1994. Consiliul General al Municipiului Bucureşti a încheiat contractul de asociere în vederea administrării patrimoniului său. Este cert faptul că ne aflam în prezenţa unui contract în care părţile nu sunt egale şi care nu are caracterul unui act civil, dar care nu poate fi nici asimilat unui act administrativ de autoritate.
Instanţa de contencios administrativ ar fi fost competentă numai dacă rezilierea s-ar fi făcut ca urmare a aplicării unui act administrativ de autoritate. Fiind însă în discuţie un litigiu născut în executarea unui act administrativ de gestiune, competenţa revine instanţei comerciale.
Pentru aceste motive, în temeiul art.312 alin.5 din Codul de procedură civilă, în urma casării sentinţei recurate, instanţa de recurs a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti – Secţia Comercială. (Judecator Simona Marcu)
(Sectia Contencios Administrativ, decizia civilă nr. 309/2002)
