ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ. CONCURENŢĂ NELOIALĂ. ADMISIBILITATE. NECITAREA PĂRŢILOR. RESPECTAREA PRINCIPIULUI CONTRADICTORIALITĂŢII


Instanţa de fond a dispus soluţionarea cauzei fără citarea părţilor, având în vedere – desigur – multitudinea şi relevanţa probelor depuse concomitent cu cererea de chemare în judecată, precum şi urgenţa rezultată din situaţia de fapt expusă.

A permite celui ce contraface o marcă să îşi continue activităţile ilicite până la soluţionarea definitivă a litigiului de fond, ar putea conduce la asocierea definitivă în mintea consumatorilor mărcii aparţinând reclamantei cu produsele aparţinând pârâtei, ceea ce ulterior nici o hotărâre judecătorească nu ar mai putea repara.

Prin soluţionarea cauzei fără citarea părţilor, nu s-a încălcat în nici un fel principiul contradictorialităţii, întrucât ordonanţa pronunţată este supusă căilor de atac, ceea ce asigură respectarea principiului contradictorialităţii.

(Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, decizia nr. 1381 din 22 octombrie 1996)

CURTEA

Asupra apelurilor declarate;

Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 3095 bis a admis în parte cererea formulată de reclamantele J.A.B. Gmbh, societate comercială germană, cu sediul în Ludwigshafen, Germania, şi S.C. B.R. S.R.L., societate comercială română, cu sediul în str. F. nr. 41, Bucureşti, împotriva pârâtelor S.C. H. S.R.L., cu sediul în Bucureşti, C. V., nr. 155, sector 1 şi S.C. R.E. S.R.L, cu sediul în str. A., fostă B.S., nr. 7-9, sector 1. A obligat pârâtele să înceteze, până la soluţionarea pe fond a litigiului ce face obiectul dosarului nr. 5626/1996 TMB – Secţia comercială – importul, producerea, comercializarea şi realizarea oricărei alte activităţi referitoare la produse care poartă ori sunt însoţite de mărci, embleme, etichete sau orice alt semn ce constituie copierea sau imitarea mărcii înregistrate internaţional de societatea comercială germană J.A.B. Gmbh, inclusiv pentru România, prin intermediul Oficiului German de Proprietate Industrială sub nr. 39538039 din 8 septembrie 1995, publicată la 3 ianuarie 1996, sub sancţiunea de daune cominatorii în cuantum de 3.000.000 de lei pe zi de întârziere până la executarea prezentei ordonanţe.

Considerentele sentinţei reţin că:

Reclamanta, societatea comercială germană J.A.B. Gmbh a înregistrat internaţional, inclusiv pentru România, prin intermediul Oficiului German de Proprietate Industrială, sub nr. 3938039 din 8 septembrie 1995, publicată la 3 ianuarie 1996, marca (conform anexei I) care constituie reprezentarea grafică şi colorată a unei puşculiţe sub forma unui mic porc, având un drept de folosinţă exclusivă.

Se mai constată că pe rolul T.M.B. – Secţia comercială se află cauza comercială nr. 5628/1996, având ca obiect concurenţa neloială, în sensul că, alături de produsele din gama “D.” aparţinând reclamantelor, sunt comercializate pe piaţa românească, de către cele două pârâte, produse asemănătoare sub denumirea “R.”, utilizând ambalaje care poartă aceeaşi reprezentare grafică a unei puşculiţe sub forma unui mic porc şi care au aceleaşi format, mărime şi culori.

Potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, întrebuinţarea unei firme, unei embleme, unor desemnări speciale, ambalaje de natură a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, constituie o activitate de concurentă neloială‘>. Art.

9 alin. ultim din legea specială sus-menţionată prevede aplicarea dispoziţiilor art. 581 şi 582 C.pr. civ., în vederea unei măsuri ce nu suferă amânare.

Ordonanţa preşedinţială, prin esenţa ei, astfel cum este reglementată, este o măsură vremelnică, de urgenţă, necesară pentru a preîntâmpina producerea unor pagube în detrimentul unei persoane fizice sau juridice. Ea “pipăie” numai fondul, urmând ca soluţia dată să fie cu execuţie vremelnică, fără somaţie şi de îndată.

Faţă de considerentele expuse mai sus se apreciază că, în speţă, se impune aplicarea art. 581 şi 582 C. pr. civ., existând pericolul iminent al producerii unei pagube materiale sau morale în patrimoniul reclamantelor, datorită activităţii comerciale a celor două pârâte, considerându-se întemeiată cererea şi, drept consecinţă, se va obliga societăţile pârâte să înceteze, până la soluţionarea pe fond a litigiului ce are ca obiect fapte neloiale, înregistrată sub nr. 5626/1996 T.M.B. – Secţia comercială, întreaga activitate referitoare la produsele ce poartă ori sunt însoţite de mărci, embleme, etichete sau orice alt semn ce constituie copierea sau imitarea mărcii înregistrate internaţional de societatea germană J.M.B. Gmbh, inclusiv în România.

Referitor la capătul de cerere privind solicitarea daunelor cominatorii se constată întemeiată în parte, urmând a obliga în solidar pârâtele numai pentru suma de 3.000.000 de lei pe zi de întârziere.

împotriva sentinţei au declarat apel atât reclamantele, cât şi pârâtele.

Reclamantele au susţinut netemeinicia hotărârii sub aspectul cuantumului fixat cu titlu de cauţiune, sens în care a solicitat modificarea sentinţei şi stabilirea cu acest titlu a echivalentului în lei (la cursul de schimb oficial stabilit de B.N.R. în ziua plăţii efective) a sumei de 10.000 de dolari pe fiecare zi de întârziere.

Pârâtele au invocat nelegalitatea sentinţei în două motive, anume faptul că soluţionarea cauzei s-a făcut cu încălcarea principiului procedural al contradictorialităţii, precum şi neîndeplinirea în cauză a tuturor condiţiilor cumulative de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială.

Celelalte critici aduse hotărârii se referă la aspecte ce antrenează fondul litigiului dintre părţi.

Curtea, analizând apelul reclamantelor, îl apreciază nefondat, iar potrivit dispoziţiilor art. 296

C. pr. civ., va fi respins, cuantumul daunelor cominatorii fiind corect apreciat.

Referitor la primul motiv al apelului declarat de pârâte, Curtea constată că instanţa de fond a dispus soluţionarea cauzei fără citarea părţilor, având în vedere, desigur, multitudinea şi relevanţa probelor depuse deodată cu cererea de chemare în judecată, precum şi urgenţa rezultată din situaţia de fapt expusă. într-adevăr, sub acest din urmă aspect, nu se vede în ce altă situaţie şi-ar mai găsi aplicarea dispoziţiile art. 581 alin. 3 C. pr. civ., dacă în materia concurenţei neloiale ele ar fi inaplicabile. Prin soluţionarea cauzei fără citarea părţilor, nu s-a încălcat în nici un fel principiul contradictorialităţii (astfel cum eronat susţin apelantele-pârâte), întrucât ordonanţa pronunţată nu este definitivă, ci supusă căilor de atac, ceea ce constituie o aplicare a principiului contradictorialităţii.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel se constată, de asemenea, că instanţa a aplicat legal dispoziţiile art. 581 C. pr. civ., fiind cumulativ întrunite condiţiile ordonanţei preşedinţiale (urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudicierea fondului).

Astfel, în ceea ce priveşte urgenţa, aceasta reiese din împrejurarea că – în materie de concurenţă neloială prin contrafacerea unei mărci

– a permite celui ce contraface marca să îşi continue activităţile ilegale până la soluţionarea definitivă a fondului procesului. Utilizarea ar putea conduce la asocierea definitivă în mintea consumatorilor a acestei mărci cu produsele „R.”, ceea ce – ulterior

– nici o hotărâre judecătorească din lume nu ar mai putea repara.

Cea de-a doua condiţie este prevăzută de însuşi textul respectiv ca inadmisibilă, iar în speţă se impune a fi executorie.

în sfârşit, referitor la condiţia neprejudicierii fondului, se constată că reclamantele nu au cerut nici un moment instanţei judecătoreşti ca pârâtele să nu mai exercite activităţi comerciale şi nici instanţa de fond nu a dispus o asemenea măsură. Pârâtele pot fabrica, importa, comercializa şi face reclamă oricât de multă produselor lor, dar cu condiţia ca pe aceste produse să nu mai fie aplicată imitarea mărcii reclamantei B. Nu se vede, aşadar, de ce reclamantele se încăpăţânează să comercializeze produse similare cu cele ale reclamantelor pe care să aplice – neapărat – “porcuşorul-puşculiţă”, de

parcă nu ar mai exista în lume o infinitate de alte semne distinctive posibile.

Celelalte aspecte ale apelului, ce antrenează fondul şi renumele apelantelor pârâte, nu vor fi analizate.

Deci, potrivit dispoziţiilor art. 296 C. pr. civ. şi acest apel va fi respins.