DECIZIA CIVILĂ NR.364/2008-R
Ședința publică din 6 martie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
– – – – JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
– – – – judecător
– – grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul contestator, cu domiciliul în -, județul B, în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA comunei,județul B, PRIMARUL comunei -ambii cu sediul în,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 570/LM/2007 din 20 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație la decizia de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurentul contestator, asistat de reprezentant sa av. în baza împuternicirii avocațială nr. 710/2007 emisă de Baroul Bihor – Cabinet individual, precum și reprezentanta intimaților PRIMĂRIA și PRIMARUL comunei, av. în baza împuternicirii avocațială de la dosar emisă de Baroul Bihor – Cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Reprezentanta recurentului contestator învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului contestator susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, cu înlăturarea excepției de tardivitate și consecința respingerii ei, cu motivarea că nu a depășit termenul de depunere a contestației, deoarece se afla în concediu medical, nefiind anunțat recurentul că i s-a desfăcut contractul de muncă începând cu data de 1.09.2006, abia în 16.10.2006, printr-o scrisoare i s-a comunicat acest aspect, termenul de preaviz nu s-a încheiat, însă nu a mai fost primit la locul de muncă. Pe fond, solicită a se constata nulitatea deciziei de concediere emisă de către intimata pârâtă, cu acordarea unui termen de pronunțare pentru a depune concluzii scrise, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimaților pârâți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată justificate cu delegația de la dosar. În concluzie arată că, în mod corect și pe baza probelor existente la dosar, instanța de fond a admis excepția de tardivitate a formulării contestației, întrucât, dispoziția de concediere i s-a comunicat recurentului la data de 5.07.2006, sub semnătură de primire, iar contestația a fost depusă la Tribunalul Bihor la data de 19.10.2006, cu mult peste termenul legal de 30 de zile prevăzut de lege.
Recurentul contestator -personal învederează instanței că, a luat la cunoștință că i s-a desfăcut contractul de muncă, când a solicitat adeverința de salariu pentru a fi internat în spital.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.570/LM din 20 iunie 2007, Tribunalul Bihoraa dmis excepția de tardivitate a formulării contestației, invocată de intimata Instituția Primarului Comunei și în consecință:
A respins contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimatele Primăria Comunei și Instituția Primarului Comunei, jud.B, ca tardivă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, nstanța de fond luând în examinare excepția de tardivitate a formulării contestației de către contestator și susținută și la dezbaterea pe fond, a apreciat-o ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția nr.190 din 5 iulie 2006, emisă de către Primarul Comunei s-a dispus concedierea contestatorului din funcția de șofer în cadrul Serviciului pentru Situații de Urgență -, în temeiul prevederilor art.61, 73 și 74 Codul muncii.
Contestatorul a înțeles să conteste această dispoziție de concediere prin cererea de chemare în judecată înregistrată la instanță la data de 19.10.2006.
S-a mai reținut de instanța de fond că, conform mențiunilor efectuate pe dispoziția de concediere, fila 52 dosar, rezultă că această dispoziție s-a comunicat contestatorului la data emiterii sale, sub semnătură de primire, ce nu a fost contestată de către contestator,mai mult, acesta nu a contestat nici faptul că decizia de concediere i-ar fi fost comunicată la data de 5.07.2006, ci a arătat faptul că în perioada de preaviz, respectiv pe data de 7.07.2006, a intrat în concediu medical, sens în care a depus la dosarul cauzei și copiile certificatelor medicale, filele 4-7.
Raportat la dispozițiile art.268 alin.5 Codul Muncii și la probele administrate în cauză, potrivit cărora decizia de concediere s-a comunicat contestatorului la data de 5 iulie 2006, iar contestația împotriva acestei decizii a fost înregistrată la instanța de judecată la data de 19.10.2006, tribunalul a reținut că, contestatorul a formulat această contestație peste termenul legal de 30 de zile prevăzut de lege, iar împrejurarea că la 2 zile după emiterea și comunicarea deciziei de concediere, contestatorul a intrat în concediu medical în perioada de preaviz, nu este de natură a conduce automat la întreruperea sau suspendarea acestui termen, contestatorul nefăcând dovada că a fost împiedicat de o forță majoră de a formula contestația în termenul legal și nici nu a formulat o cerere de repunere în acest termen, în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării, nefiind aplicabile nici disp.art.60 Codul muncii,care stipulează că este interzisă concedierea salariaților pe durata incapacității temporare de muncă, deoarece în cauză, concedierea contestatorului s- dispus anterior intrării contestatorului în concediu medical, în perioada de preaviz, și căruia îi sunt aplicabile disp.art.73 al.3 Codul muncii.
În contextul acestor considerente, prima instanță a apreciat întemeiată excepția de tardivitate, și ca atare a admis-o, considerând că nu se mai impune analizarea aspectelor care vizează fondul cauzei și a dispus în consecință, respingerea contestației formulată de către contestator.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia.
Prin motivele de recurs a invocat că nu a depășit termenul de depunere a contestației întrucât se afla în concediu medical, nu a fost anunțat că i s-a desfăcut contractul de muncă din 1.09.2006 decât la 16.10.2006 printr-o scrisoare. În urma operației a primit concediu pentru lunile iulie, august, septembrie, octombrie, nu a semnat de primirea dispoziției. Dacă i-au fost acceptate primele luni de concediu medical, de ce nu a fost anunțat de concediere?
La acuzația că ar fi lucrat în concediul medical, invocă că nu a depus efort fizic ci doar a coordonat o lucrare având calificare în domeniul construcțiilor. Avea nevoie de bani fiindcă fiica este la facultate. A fost acuzat medicul pentru luare de mită și malpraxis, solicită citarea acestuia pentru a-și dovedi buna credință.
La acuzația că ar fi fost de mai multe ori la serviciu în stare de ebrietate, dorește să se facă proba cu referate. A fost sancționat cu diminuarea salariului 3 luni consecutiv după ce a fost la stingerea unui incendiu în timpul său liber, dar, în loc să fie felicitat, primarul s-a simțit ofensat. Referitor la furtul celor 45 litri de motorină din rezervor, el și-a probat nevinovăția cu martori, în momentul respectiv a plătit contravaloarea pentru a evita alte neplăceri până la elucidarea situației.
Nu a fost motivat în drept recursul declarat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații au solicitat respingerea recursului arătând că, a fost tardiv depusă contestația, acesta a semnat la comunicarea deciziei contestate, s-a internat în spital doar după concediere.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin dispoziția nr.190 din 5 iulie 2006, emisă de Primarul comunei, s-a dispus concedierea recurentului, cu respectarea termenului de preaviz de 15 zile de la emiterea acesteia, reținându-se că a săvârșit abateri disciplinare grave de la regulile de disciplină a muncii, detaliate în referatul anexă.
Această dispoziție, potrivit scriptului aflat în dosar fond filele 52,58 i-a fost comunicată recurentului la data de 5.07.2006, acesta semnând de primire și totodată, a fost anunțat că până la expirarea preavizului să se prezinte la locul de muncă, aspect recunoscut de acesta, împrejurare corect reținută de instanța de fond.
Într-adevăr, s-a făcut dovada faptului că, în interiorul termenului de preaviz, recurentul a intrat în concediu medical, dar, întrucât decizia de sancționare i-a fost comunicată la 5.07.2006, de la această dată curge termenul de 30 zile în care putea contesta măsura luată împotriva sa conform art.268 alin.3 Codul muncii.
Starea de boală a recurentului nu este caz de forță majoră ce să fi condus la întreruperea automată a termenului imperativ sus menționat, mai mult, nu s-a solicitat nici repunerea în termenul de 15 zile de la încetarea împiedicării, iar pe de altă parte, chiar și în luna octombrie când a formulat contestația prezentă, se afla în concediu medical, aspect ce duce la concluzia că nu au existat motive temeinice ce să determine nelegalitățile sentinței recurate, criticile fiind nefondate.
Cât privește celelalte motive de recurs, acestea se referă la aspecte de fond ce, datorită concluziei că a fost tardiv formulată contestația, nu mai pot fi analizate.
Raportat la considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul urmând a menține în întregime sentința recurată, ca fiind legală și temeinică.
În conformitate cu prevederile art.274 din Codul d e procedură civilă, recurentul contestator, căreia îi aparține culpa procesuală, va fi obligat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimaților pârâți, reprezentând valoarea onorariului avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de împotriva sentinței civile nr. 570/LM din 20 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 6 martie 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
– – – – – –
Red.concept decizie –
Data:10.03.2008
Jud.fond /
dact.
data:14.03.2008
2 ex.
