ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 450/2008-R
Ședința publică din 20.03.2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator cu domiciliul în, nr. 90, județul B, împotriva sentinței civile nr. 803/LM din 25.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a admis contestația, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 22.01.2008, întâmpinare formulată de intimatul contestator, și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 803/LM din 25.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr- a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul domiciliat în, nr. 90, jud. B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, jud. B, cod poștal -, și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. 17289/01.07.2007, emisă de intimată, pe seama contestatorului și obligă intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.07.2005, sens în care obligă intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fonda avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.17289/01.07.2007 fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.1 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care si-au desfășurat activitatea in locurile de prevăzute la art. 20 lit. a) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pentru limita de vârsta începând cu vârsta de 45 de ani.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare filele 26-27, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 de ani in subteran, în temeiul art. 20 alin.1 lit. a și art.43 alin. 1din legea 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr.17289/01.07.2007 si a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, sens în care a obligat intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
Având in vedere că in cuprinsul deciziei de recalculare este inserata mențiunea:”in situația in care in termen de 3 ani de la data de 01.07.2005 vor fi prezentate acte de natura a modifica elementele avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat”, instanța a obligat intimata să acorde aceste drepturi doar de la data de 01.07.2005 și nu de la data de 01.02.2007 așa cum a solicitat contestatorul prin cererea de chemare în judecată.
Instanța constată ca nu s-au mai solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că intimatul a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă în baza Legii nr. 3/1977, drepturile i s-au recalculat în baza HG nr. 1550/2004, OUG nr. 4/2005. S-au aplicat dispozițiile art. 161 alin. 2, 3, 4, 5 din Legea nr. 19/2000 conform OUG nr. 19/2007, drepturile cuvenite calculându-se din 1 iulie 2007, greșit instanța de fond le- acordat din 01.07.2005.
Nu există în dispoziția emisă, mențiunea că dacă în 3 ani de la 01.07.2005 vor fi prezentate acte de natură a modifica elementele avute în vedere la determinare punctajului mediu anual, întrucât decizia nu este una de recalculare ci emisă în aplicarea unui act normativ conform căruia drepturile se acordă doar din 01.07.2007.
Se găsește în eroare instanța cu privire la interpretarea art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004, în opinia acesteia stagiul de cotizare utilizat la recalculare nu este cel impus de art. 8 din Legea nr. 3/1977 ce reglementa vechimea integrală în muncă de 30 de ani la bărbați și 25 ani la femei, ci un alt număr de ani vechime în muncă, fără o fundamentare legală. Se încearcă motivarea alegerii unui alt stagiu de cotizare făcând o interpretare ce excede art. 14 alin. 4 din Legea nr. 3/1977.
Nu poate fi aplicat principiul la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie, întrucât HG nr. 1550/2004 stabilește excepțiile de la acesta pentru cei cărora drepturile la pensie li s-au deschis în perioada i iulie 1977 – 31.03.2001, stagiul în aceste situații va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
S-a făcut confuzie între stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 3/1977 și anumite reduceri ale vârstelor de pensionare. În ipoteza aplicării dispoziției instanței, cei 20 de ani nu reprezintă un stagiu complet de cotizare în înțelesul legii, ci un număr de ani cu care se reduce vârsta de pensionare, ceea ce ar duce la o aplicare greșită a legii.
Există și o contradicție în termeni, prin motivare s-a arătat că se aplică art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004 dar, a coroborat aceste dispoziții cu cele înscrise la art. 14 alin. 4 din Legea nr. 3/1977 ce se referă la cei ce au lucrat efectiv cel puțin un număr de ani în grupa I sau II de muncă și care au dreptul la reducerea vârstei de pensionare, deci nu se referă la faptul că cei 15 sau 20 de ani ar reprezenta un stagiu complet de cotizare.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă, HG 1550/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată invocând că, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, vechimea minimă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie era de 20 ani pentru cei ce au lucrat în grupa I de muncă, luarea în calcul a unui stagiu de 30 de ani, nesocotind art. 14 alin. 4 din Legea nr. 3/1977 și art. 20 lit. b, art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000.
Chiar Curtea Constituțională, prin decizia civilă nr. 87/1999 a concluzionat că este discriminatorie recunoașterea drepturilor doar în favoarea celor aflați în activitate conform HG nr. 40/1990 și nu și în favoarea celor ce au lucrat în aceleași condiții înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr. 68/1990.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Într-adevăr actul normativ în vigoare la data acordării drepturilor de pensie ale intimatului, pentru munca depusă și limita de vârstă, a fost Legea nr. 3/1977 dar, în ideea echității s-a adoptat OUG nr. 4/2005 ce consacră principiul la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie. Această ordonanță de urgență, aprobată prin Legea nr. 78/2004 are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, în speță – HG nr. 1550/2004, astfel că, susținerile recurentei în sensul că s-au prevăzut excepții de la principiul enunțat pentru cei pensionați în perioada 01.07.1977 – 31.03.2001, apar ca nefondate.
Art. 2 din OUG nr. 4/2005 prevede expres faptul că, modul de calcul se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual, iar cuantumul fiecărei pensii se calculează cu respectarea Legii nr. 19/2000, aspect față de care, este cert că s-a urmărit înlăturarea discriminărilor dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie, aspect corect reținut de prima instanță.
În măsura în care s-ar fi dispus altfel, conform apărărilor recurentei, s-ar fi adus atingere principiului enunțat mai sus, cu atât mai mult cu cât, chiar art. 2 din Legea nr. 19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public de pensionare, inaplicarea lui ar crea pentru cei pensionați anterior, ceea ce contravine atât Constituție României art. 16, cât și practicii constante în materie a Curții de APEL ORADEA – dosar nr-, – – apărările intimatului fiind fondate.
Art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede într-adevăr că, asigurații ce și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute de art. 20 lit. a și au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în asemenea condiții, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă de la 45 ani, ori, conform actelor din dosarul de fond, intimatul lucrat în subteran mai mult de 20 de ani, fiind aplicabile dispozițiile art. 20 alin. 1 lit. a, art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, OUG nr. 4/2005, dispoziția instanței nefiind o interpretare ce ar excede normei legale invocate, ci dimpotrivă.
Prin aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, instanța de fond doar a pus în aplicare prevederile exprese în materie, mai favorabile, altfel s-ar fi ajuns la o nejustificată discriminare a intimatului ce a ieșit la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei pensionași anterior, ce îndeplineau aceleași criterii, condiții de vechime, stagiu de cotizare, astfel că, instanța de fond a dispus cu o interpretare corectă aplicarea dispozițiilor legale, neexistând o contradicție în termenii utilizați, criticile fiind neavenite.
Cât privește data de la care s-au acordat drepturile intimatului, într-adevăr decizia nr. 17289/01.07.2007 s-a emis în baza OUG nr. 19/2007 și nu a unei dispoziții legale în materie de recalculare, cum ar fi HG nr. 1550/2004 sau OUG nr. 4/2005, ordonanță ce în art. II alin. 1, 2 prevede completarea art. 161 alin. 2, 3, 4, 5, din Legea nr. -, referitor la completarea datelor înscrise în carnetul de muncă, situație în care, drepturile se acordă doar din 1 iulie 2007, greșit instanța de fond acordându-le din 01.07.2005, criticile fiind fondate, apărările intimatului fiind neavenite.
Ca urmare a celor expuse, făcându-se o greșită aplicare și interpretare a art. III alin. 1, 2 din OUG nr. 19/2007, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că drepturile stabilire se vor acorda din 01.07.2007 în loc de 01.07.2005 cum greșit s-a dispus.
Se vor menține celelalte dispoziții ca fiind legale și temeinice, raportat la considerentele expuse mai sus.
Totuși se mai impune a se preciza și faptul că stagiul de cotizare este perioada efectiv lucrată de asigurat, iar cel complet de cotizare este cel prevăzut în actele normative, necesar pentru a ieși la pensie și la acesta din urmă se împarte punctajul anual realizat în speță pentru cei cea au lucrat în grupa I la 15 ani, grupa a II-a la 20 ani, grupa a III-a la 30 de ani, etc. acesta fiind de altfel și motivul pentru care instanța de fond a procedat astfel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator cu domiciliul în, nr. 90, județul B, împotriva sentinței civile nr. 803/LM din 25.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Drepturile stabilite se acordă din data de 01.07.2007 în loc de 01.07.2005, cum greșit s-a dispus.
Menține celelalte dispoziții.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20.03.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
– – – – – –
– redactat decizie în concept – judecător – – – – – 28.03.2008
– judecător fond -,
– dact. gref. – 28.03.2008 – 2 ex.
