Insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori.
Reţinerea făcută de judecătorul sindic cum că împotriva debitoarei, creditoarea are deschise alte căi – somaţie de plată, executarea silită individuală – nu este un argument de respingere a cererii sale, aceasta neputând fi obligată să urmeze o anumită cale cât timp legiuitorul lasă la latitudinea creditorului să opteze pentru o anumită procedură sau alta.
Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2037 din 24 octombrie 2007
Potrivit art. 3 pct. 1 din insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Dispozițiile art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 prevăd că „prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile”.
Creditoarea se legitimează cu o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 19.105,95 lei reprezentând c/valoare marfă și 1.325,25 lei penalități de întârziere conform contractului nr. 2/9.05.2006, creanță recunoscută de către debitoare dar neachitată din lipsa disponibilului în cont așa cum rezultă din biletele la ordin și filele CEC refuzate de bancă în perioada iunie-decembrie 2006.
Potrivit art. 33 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 „dacă judecătorul sindic stabilește că debitorul nu este în stare de insolvență, respinge cererea creditorilor, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei”.
în susținerea contestației sale debitoarea a depus extrase de cont aferente perioadei 17 ianuarie – 21 februarie 2007 din care rezultă că a făcut plăți sporadice și nesemnificative, soldul la 21 februarie 2007 fiind de 39,95 lei.
în raport de situația contabilă a debitoarei, curtea constată fără putință de tăgadă că aceasta nu poate face față cu disponibilități bănești existente datoriilor acumulate, fiind îndeplinite condițiile cerute de art. 3 lit. a) din Legea nr. 85/2006, potrivit cu care insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Este de observat că debitoarea nu a depus la dosar situația sa financiară aferentă anului 2006 când s-a născut creanța creditoarei pentru a demonstra eventual starea de insolvență temporară în care s-ar fi aflat ceea ce întărește prezumția instituită de legiuitor prin art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006.
Reținerea făcută de judecătorul sindic cum că împotriva debitoarei creditoarea are deschise alte căi – somație de plată, executarea silită individuală – nu este un argument de respingere a cererii sale, aceasta neputând fi obligată să urmeze o anumită cale cât timp legiuitorul lasă la latitudinea creditorului să opteze pentru o anumită procedură sau alta.
Ceea ce prezintă relevanță în cauză este faptul că debitoarea deși recunoaște creanța creditoarei nu poate să o achite din cauza lipsei de disponibilități bănești, aspect care determină starea de insolvență în care se găsește.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 312 C.proc.civ. Curtea admite recursul și modifică hotărârea atacată în sensul respingerii contestației debitoarei ca nefondată.
Fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii creditoarei și cum contestația a fost apreciată ca nefondată se va admite cererea de deschidere a procedurii urmând a fi trimisă cauza la judecătorul sindic pentru continuarea procedurii, concluzionează instanța.
(Judecător Georgiana Pulbere)
