DECIZIA CIVILĂ NR.486/2008-R
Ședința publică din 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
– – – – JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
– – – – judecător
– – grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B O,cu sediul în O,strada -,nr.6, județul B, în contradictoriu cu intimata contestator domiciliată în comuna, sat, nr.1, județul B, împotriva sentinței civile nr.790/LM din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, intimata contestator a depus întâmpinare, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.790/LM din 23 octombrie 2007, Tribunalul Bihoraa dmis excepția lipsei capacității de exercițiu a intimatei casa Locală de Pensii
A admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință a dispus anularea deciziei nr.22596/12.07.2007, emisă de intimată, pe seama contestatoarei și a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia,prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens în care se va emite o nouă decizie de pensionare, în favoarea contestatoarei, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond admis excepția lipsei capacității de exercițiu a acesteia, constatând că, Casa Locală de Pensii B este o unitate fără personalitate juridică conform prevederilor Statutului
S-a mai constatat că, contestatoarea beneficiază de de urmaș după soțul decedat, în baza deciziei nr. 22596/27.04.1990, iar prin decizia de pensionare nr. 22596/12.07.2007, intimata a procedat la recalcularea drepturilor de ale contestatoarei ca urmare a intrării în vigoare a H. 1550/2004, aceasta luând în considerare un stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 30 de ani.
S-a reținut că, art.2 pct.1 din anexa HG1550/2004 stipulează că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala in prevăzută de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data operațiunilor de evaluare, iar la alin.3 se prevede că, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 01.07.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Instanța de fond a apreciat că în mod greșit intimata a recalculat pensia contestatoarei in condițiile HG1550/2004 cu luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 30 de ani, fără a avea în vedere dispozițiile art.2 din nr.OUG4/2005, conform cărora calcularea pensiilor se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea Legii nr.19/2000.
Legea nr.19/2000 modificata și completata, la art.20 arată locurile de muncă în condițiile speciale, între care la litera “b” se regăsesc și activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații, iar la art.43 se prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art.20 lit.”b” și care au un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani, în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limita de vârstă, indiferent de vârstă, punctajul mediu anual în situația asiguraților prevăzuți la art.43 stabilindu-se prin luarea în considerare a stagiilor de cotizare prevăzute la acest articol, conform dispozițiilor art.77 lin.2 din Legea nr.19/2000.
S-a mai reținut că, inclusiv dispozițiile art.2 alin 1 din Normele metodologice anexă la.HG1550/2004 prevăd că “stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala în muncă prevăzută de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază, sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare”, ori, în cazul contestatoarei stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare este reglementat de art.20, 43 și 77 din Legea nr.19/2000 modificata și completata, de 15 ani, și aceasta avându-se în vedere și respectarea principiului consacrat prin actele normative de evaluare, la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, precum și de principiile de baza ale sistemului public pe care acesta se organizează și funcționează reglementat de art.2 din Legea nr.19/2000, îndeosebi principiul egalității care sa asigure tuturor participanților la sistemul public, contribuabili beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.
S-a reținut din probele administrate în cauză, respectiv adeverința nr.1690/07.05.2007 emisa de Compania Națională a – B-Sucursala B, că soțul contestatoarei a realizat în zona I de radiații grupa I de munca un stagiu de cotizare de peste 15 ani fiindu-i aplicabile dispozițiile art.2 pct.1 teza 2 din Normele Metodologice, art.14 din Legea nr.3/1977, HG1550/2004, art. 20,43 și 77 din Legea nr.19/2000 modificată si completată.
In contextul tuturor acestor considerente, tribunalul a admis contestația, a dispus anularea deciziei nr. 22596/12.07.2007, emisă de intimata Casa Județeană de Pensii B, pe seama contestatoarei și a obligat intimata Casa Județeană de Pensii B să recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens in care se va emite o noua decizie de pensionare, in favoarea contestatoarei, constatându-se că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că prin decizia nr.22596/27.04.1990 intimata a fost înscrisă la pensie de urmaș, în calitate de soție supraviețuitoare, în temeiul Legii nr. 3/1977.
S-a găsit în eroare instanța de fond referitor la interpretarea art. 201 din HG nr. 1550/2004 întrucât Legea nr. 19/2000 nu conține nici o dispoziție ce să impună aplicarea prevederilor sale la situații juridice anterioare adoptării ei, excepțiile de retroactivitate nu se prezumă, deci, în cazul intimatei nu pot fi aplicate dispozițiile art. 20 lit. b și 43 al. 3 din legea nr. 19/2000 câtă vreme soțul ei s-a pensionat în anul 1980. Voința implicită a legii noi de a se aplica la situații anterioare nu poate fi dedusă din circumstanțe echivoce ci trebuie expres prevăzută.
După opinia instanței se poate conchide că emiterea HG 1550/04 nu-și mai avea rostul cât timp s-a dispus prin OUG 4/2005 aplicarea principiului -la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii în pensie cu toate că o hotărâre de Guvern este un act juridic prin care se stabilesc norme conform legii în executarea ei.
În ipoteza aplicării dispoziției instanței, în sensul determinării punctajului mediu anual prin împărțirea numărului total de puncte obținute la un număr de ani nerespectând un stagiu de cotizare ci beneficiul (reducerii vârstei de pensionare), ar însemna o greșită aplicare a legii, existând astfel chiar contradicții între considerente și dispozitiv.
Există o contradicție între termeni întrucât, deși se recunoaște că art. 2 al. 1 din HG. 1550/2004 se aplică intimatei s-au coroborat cu acele înscrise în art. 20 lit. b și 43 al. 3 din Legea nr. 19/2000.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8,9 Cod procedură civilă, HG. 1550/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
intimatei decedate i s-a deschis dreptul la pensie în perioada în care avea aplicabilitate Legea nr. 3/1977 și tot în baza acesteia i s-au calculat și drepturile după deces, dar, tocmai în ideea echității s-a adoptat de către Guvernul României OUG nr. 4/05 care a consacrat principiul -la condiții egale de pensionare, pensie egală indiferent e anul ieșirii la pensie.
Art. 2 din OUG nr. 4/2005 prevede expres faptul că, modul de calcul se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual iar cuantumul fiecărei pensii se stabilește cu respectarea Legii nr. 19/2000, aspect față de care, corect instanța de fond a concluzionat că se aplică dispozițiile art. 20,43,77 din Legea nr. 19/2000, întrucât altfel s-ar încălca principiul enunțat. Chiar art. 2 din Legea nr. 19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public de pensionare, neaplicarea acestuia ar duce la crearea unui tratament discriminatoriu pentru cei care au avut “neșansa” obținerii dreptului la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, aspect ce ar contraveni nu doar Constituției României ce proclamă egalitatea de tratament ci al prevederilor legale internaționale în materie.
OUG nr. 4/2005 este un act normativ ulterior HG nr. 1550/2004, a fost aprobat prin Legea nr. 78/2006, are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, astfel că, în mod corect s-a concluzionat că prevederile art. 2 al. 1 din HG 1550/2004 au fost abrogate tacit întrucât nu puteau fi interpretate într-un mod ce să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie, aspect corect reținut de instanța de fond.
Soțul intimatei decedat, anterior pensionării, a lucrat în condiții deosebite de muncă, radioactive grupa I zona I de radiații, situație față de care chiar Legea nr. 3/1977 stabilea drepturi speciale în sensul reducerii vârstei de pensionare, iar art. 43 din Legea nr. 19/2000 prevede expres că pentru astfel de asigurați și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani grupa I și 20 ani grupa a II-a, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform art. 77 din Legea nr. 19/2000.
Prin aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, instanța de fond nu făcut decât să pună în practică prevederile legale în materie situației intimatei, dispoziție mai favorabilă, în caz contrar s-ar fi ajuns la o nejustificată raportat la persoanele pensionate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat în baza Legii nr. 3/1977, ce îndeplineau de altfel aceleași condiții, motive față de care, instanța de fond a interpretat corect, nu greșit, dispozițiile legale, neexistând o contradicție în termeni, criticile fiind neavenite.
Față de toate considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică, constatându-se că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 790/LM/2007 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
– – – – – –
Red.concept decizie –
Data:31.03.2008
Jud.fond / Fl.
dact.
data:2.04.2008
2 ex.
