Acţiunea prin care se cere înapoierea preţului lucrului vândut şi întoarcerea lucrului către cumpărător este o acţiune în răspundere pentru viciile ascunse ale lucrului, întemeiată pe dispoziţiile art. 1355 C.civ., instanţa având obligaţia să califice acţiunea în raport de obiectul său.
Prevederile O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, nu sunt aplicabile în raporturile dintre comercianţi ci numai în raporturile dintre comercianţi şi consumatori.
Potrivit art. 5 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, acţiunea în răspundere pentru vicii ascunse se prescrie în termen de 6 luni de la data constatării viciilor, dacă viciile nu au fost ascunse cu viclenie, iar termenul de prescripţie, începe să curgă, potrivit art. 11 alin. (1) din acelaşi act normativ, la data descoperirii viciilor, dar nu mai târziu de un an de la data predării lucrului. Potrivit alin. (3) al aceluiaşi ultim articol, prin dispoziţiile de la aliniatele anterioare nu se aduce nici o atingere termenelor de garanţie legale sau convenţionale.
Împlinirea termenului de prescripţie pentru reclamantă nu aduce atingere termenului de garanţie al produsului care este stipulat în favoarea consumatorului şi pentru care pârâta răspunde conform O.G. 21/1992.
Secţia comercială, Decizia nr. 258 din 30 octombrie 2007
Reclamanta SC G.D. SRL a chemat în judecată pe pârâta M.I. SRL pentru a fi obligată: să ridice pe cheltuiala proprie de la sediul reclamantei radiatoarele rămase în stoc, la plata sumei de 20.000 RON reprezentând o parte din contravaloarea radiatoarelor achiziționate de la pârâtă și rămase în stoc, precum și contravaloarea depozitării radiatoarelor și a daunelor produse de radiatoarele defecte.
în motivarea acțiunii, a arătat că a cumpărat de la pârâtă mai multe radiatoare, plata făcându-se prin compensare, că a vândut o parte din acestea către consumatori și că unii dintre cumpărători au reclamat defecte ce impunea înlocuirea. Mai arată că au rămas în stoc 67 de radiatoare din care 3 au fost trimise la laborator pentru încercări, toate prezentând neconformități cu datele tehnice înscrise pe produs. Mai susține că nu mai poate comercializa radiatoarele aflate în stoc deoarece nu corespund din punct de vedere tehnic și constituie un pericol pentru sănătatea publică iar, pe de altă parte, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de garanție asumată iar comercializarea radiatoarelor dăunează imaginii sale.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 1896 din 24 aprilie 2007, a admis în parte acțiunea, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 12.330,09 lei reprezentând contravaloare radiatoare și despăgubiri și la ridicarea pe cheltuiala proprie a radiatoarelor rămase în stoc, precum și la 2985 lei cheltuieli de judecată.
împotriva sentinței au formulat recurs ambele părți, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Apelanta reclamantă critică sentința sub aspectul cuantumului daunelor solicitate prin acțiune, arătând că despăgubirea sa integrală reprezintă echivalentul sumei de 20.000 RON reprezentând contravaloarea radiatoarelor rămase în stoc, contravaloarea depozitării acestora și a daunelor produse de radiatoarele defecte.
Apelanta pârâtă critică sentința susținând că soluția este dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece nu poate fi obligată să cumpere o marfă a altui comerciant la un preț stabilit de instanță care include și dobânda, instanța suplinind practic consimțământul său. Totodată, arată că nu s-a opus înlocuirii produselor defecte și chiar a înlocuit pe cele vândute către consumatori, care s-au dovedit defecte.
Deliberând asupra cauzei, Curtea, în virtutea rolului activ, a calificat acțiunea reclamantei ca o acțiune în răspundere pentru viciile ascunse ale lucrului, întemeiată pe dispozițiile art. 1355 C.civ., aspect în raport de care se impune verificarea termenului de prescripție prevăzut de art. 5 din Decretul nr. 167/1958 și a repus cauza pe rol, pentru ca părțile să-și formuleze apărarea cu privire la această excepție, invocată din oficiu, ca motiv de nelegalitate de ordine publică.
Reclamanta a depus note scrise cu privire la această excepție.
Apelul pârâtei este fondat iar cel al reclamantei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Acțiunea reclamantei, în raport de obiectul ei, este o acțiune în răspundere pentru viciile ascunse ale lucrului, întemeiată pe dispozițiile art. 1355 C.civ., potrivit căruia cumpărătorul poate sau a întoarce lucrul și a-și reprimi prețul (ceea ce de fapt a solicitat reclamanta prin acțiune) sau a opri lucrul cu înapoierea unei părți din preț. Acțiunea reclamantei nu poate fi întemeiată pe prevederile O.G. nr. 21/1992, acest act normativ fiind aplicabil numai în raporturile dintre comercianți și consumatori, iar nu în raporturile dintre comercianți, cum sunt părțile în speță. Nu este vorba de o calitate necorespunzătoare a lucrurilor predate și nici de o neîndeplinire a obligaților asumate care să atragă rezoluțiunea contractului, care de fapt nici nu face obiectul acțiunii de față, ci de vicii ascunse care au putut fi constatate de un laborator de încercări ca urmare a funcționării necorespunzătoare și sesizării acestui fapt de unii dintre consumatori.
Potrivit art. 5 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, acțiunea în răspundere pentru vicii ascunse se prescrie în termen de 6 luni de la data constatării viciilor, dacă viciile nu au fost ascunse cu viclenie, iar termenul de prescripție, începe să curgă, potrivit art. 11 alin. (1) din același act normativ, la data descoperirii viciilor, dar nu mai târziu de un an de la data predării lucrului. Potrivit aliniatului 3 al aceluiași ultim articol, prin dispozițiile de la aliniatele anterioare nu se aduce nici o atingere termenelor de garanție legale sau convenționale.
în cauză, față de reclamantă, ca și comerciant cumpărător al bunurilor, termenul de prescripție a început să curgă la data la care aceasta a luat la cunoștință de concluziile raportului de încercări al laboratorului la care a trimis 3 produse pentru verificare, adică la data de 15 februarie 2006, așa cum susține chiar aceasta în notele sale scrise, dată consemnată și pe raportul de încercare. Ca urmare, termenul de prescripție s-a împlinit la 15 august 2006, acțiunea introdusă la data de 30 august 2006 fiind prescrisă. împlinirea termenului de prescripție pentru reclamantă nu aduce atingere termenului de garanție al produsului care este stipulat în favoarea consumatorului și pentru care pârâta răspunde conform O.G. nr. 21/1992.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, întemeiată pe aplicarea greșită a legii.
Astfel, va admite apelul pârâtei, va schimba sentința și va respinge acțiunea reclamantei ca prescrisă. Analizarea motivelor sale de apel ce vizează fondul devine astfel inutilă.
în aceste condiții, apelul reclamantei ce vizează asemenea fondul, nu mai poate fi analizat, excepția de prescripție admisă făcând imposibilă intrarea în fondul cauzei, acest apel urmând să fie respins.
