Prin art. 142 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, executorului judecătoresc trebuie să procedeze la repartizarea sumelor în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanţe pus la dispoziţia sa de către lichidator şi aceasta chiar după închiderea procedurii falimentului.
Secţia comercială şi de administrativ, Decizia nr. 547 din 3 mai 2007
Prin sentința nr. 64 din 25 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, s-au respins ca nefondate obiecțiunile formulate de creditorii D.G.F.P. Mureș și A.V.A.S București, împotriva raportului final întocmit în cadrul procedurii de faliment a debitoarei falite SC T. SRL de către lichidatorul judiciar C.C. SPPI, raport afișat la tribunal la data de 13 octombrie 2006.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
împotriva debitoarei falite SC T. SRL a fost deschisă procedura reorganizării judiciare și a falimentului, prin încheierea din data de 30 aprilie 2002, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar practicianul în insolvență SC C.C. SRL Tg. Mureș. Prin încheierea din data de 17 iunie 2003, s-a dispus trecerea la procedura falimentului fiind desemnat în calitate de lichidator, administratorul judiciar desemnat inițial.
Din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar, se poate reține că la data deschiderii procedurii debitoarea nu deținea bunuri în patrimoniu, precum și faptul că evidențele contabile ale acesteia nu erau ținute la zi. S-a mai învederat lichidatorului judiciar, că administratorul debitoarei a dispus continuarea unei activități care a produs pierderi societății în condițiile în care a utilizat bunurile societății în interes personal avându-se în vedere faptul că a ridicat avansul de Trezorerie în suma de 48.000 ROL care nu a fost justificat. în ceea ce privește continuarea unor activități care au adus pierderi societății lichidatorul judiciar a precizat că debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale față de mai multe societăți care a generat acumularea unor datorii față de debitoare.
Judecătorul sindic reține de asemenea că prin sentința nr. 1760/2003 s-a dispus angajarea răspunderii personale a administratorilor debitoarei falite, până la concurența sumei de 193.552.362 ROL. Lichidatorul judiciar a demarat procedura de punere în a acestei hotărâri împotriva administratorilor debitoarei C.C. și H.S. în cursul procedurii de executare silită, nu au putut fi identificate bunuri ale numitului H. S., iar în ceea ce privește fostul administrator C.C. Judecătoria Tg. Mureș prin sentința civilă nr. 2249/2006 a respins acțiunea promovată de lichidator pentru partajarea bunurilor comune dobândite de soții C, constatând ca imobilul situat în Tg. Mureș, str. A., constituie bun personal al fostei soții al acestuia M.D. Avându-se în vedere faptul că lichidatorul judiciar nu a putut identifica alte bunuri în patrimoniul fostului administrator al debitoarei, a întocmit raportul final prin care a propus închiderea procedurii.
Având în vedere această stare de fapt, judecătorul sindic apreciază că obiecțiunile formulate de creditoarea D.G.F.P. Mureș sunt nefondate, întrucât lichidatorul a demarat procedura pentru a pune în executare hotărârea nr. 1760/2003, hotărâre care nu s-a putut executa datorită faptului că nu au fost identificate bunuri în patrimoniul acestor persoane, mai mult, în ceea ce privește pârâtul H.S., Primăria com. Teaca jud. Bistrița a comunicat lichidatorului că după ultimele informații această persoana este plecată din țară. în atare condiții se constată că lichidatorul judiciar în această procedură și-a îndeplinit toate obligațiile și a efectuat toate demersurile pentru executarea hotărârii sus menționate.
în ceea ce privește obiecțiunile formulate de creditoarea A.V.A.S. împotriva propunerii de închidere a procedurii, judecătorul sindic apreciază că aceste obiecțiuni sunt nefondate. Aceasta pe de o parte, datorită faptului că, în cauză s-a dispus angajarea răspunderii personale a administratorilor debitoarei falite, în baza concluziilor din raportul lichidatorului judiciar, iar pe de altă parte datorită faptului că au fost parcurse toate etapele procedurii în care debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu. în acest sens, susținerea creditoarei A.V.A.S., cu privire la faptul că trebuie parcurse toate fazele procedurii de lichidare judiciară prevăzută de legiuitor este greșită, întrucât în situația în care lichidatorul nu identifică bunuri în patrimoniul debitoarei falite, procedura poate fi închisă în orice fază a acesteia, evident fără a se parcurge toate fazele prevăzute de Legea 85/2006. Cu privire la susținerea creditoarei referitor la neîntocmirea de către lichidatorul judiciar a unui raport detaliat cu privire la eventuale bunuri ale societății, judecătorul sindic apreciază că, aceste susțineri sunt nefondate, întrucât lichidatorul judiciar a întocmit în cauză rapoartele în baza evidențelor contabile ale debitoarei, potrivit celor reținute mai sus.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea D.G.F.P. Mureș solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii obiecțiunilor sale, a respingerii raportului final întocmit de lichidatorul judiciar desemnat în cauză, cu consecința continuării procedurii instituită de Legea 64/1995.
Analizând hotărârea, instanța constată că nu se aduce nici un argument de natură să justifice aceste obiecții la raportul final și continuarea procedurii, nu indică nici un bun aparținând administratorului sau societății debitoare pentru a i se putea imputa lichidatorului judiciar că nu a depus suficiente demersuri în identificarea bunurilor și executarea hotărârii de angajare a răspunderii materiale.
S-a invocat doar argumente cu rang de principiu ale legii insolvenței care nu se contestă, dar se face abstracție de datele concrete ale dosarului, date din care rezultă toate demersurile pe care lichidatorul le-a efectuat pentru identificarea și valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul societății debitoare inclusiv demersuri pentru punerea în executare a hotărârii de angajare a răspunderii.
S-a susținut de asemenea de către recurentă că odată închisă procedura de faliment nu se mai poate recupera pasivul debitorului întrucât acesta poate fi recuperat doar în cadrul procedurii și nu după închiderea acesteia.
Aceste susțineri ale recurentei nu pot fi primite deoarece prin art. 142 alin. (2) din lege, legiuitorul a transferat această obligație executorului judecătoresc care trebuie să procedeze la repartizarea sumelor în conformitate cu prevederile legii privind procedura insolvenței în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator și aceasta chiar după închiderea procedurii falimentului.
Prin aceste dispoziții legale legiuitorul a urmărit finalizarea acestei proceduri și atingerea scopului acestei legi, acela de recuperare a datoriilor.
Prin urmare Curtea de Apel Tg. Mureș a apreciat criticile recurentei asupra raportului final întocmit de către lichidator ca fiind nefondate, așa cum corect a reținut și prima instanță, astfel că în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ. raportat la art. 316 din același cod, a respins recursul ca nefondat și a menținut soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
