Motivul de recurs vizând neîntocmirea de către lichidatorul judiciar a bilanţului general nu poate fi reţinut întrucât art. 128 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 republicată, incident în cauză, se referă la întocmirea bilanţului general în situaţia în care „bunurile din averea debitorului au fost lichidate”.
Or, în cauză, inexistenţa bunurilor în averea debitoarei, atrage inaplicabilitatea acestui text legal.
Secţia comercială, administrative şi fiscal, Decizia nr. 523 din 12 octombrie 2006
Notă: Dispozițiile art. 128 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului se regăsesc în art. 129 din privind procedura insolvenței.
Dispozițiile art. 130 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului se regăsesc în art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței (M. Of. nr. 359 din 21 aprilie 2006).
Prin încheierea de ședință din 1 februarie 2001, Tribunalul Botoșani, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin judecătorul sindic, a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și falimentului debitoarei SC T.D. SRL Vatra Dornei, la cererea creditoarei SC T.F. SA Iași, pentru o creanță de 7.192.961 lei.
La data de 12 martie 2003, D.G.F.P. Suceava a depus declarație de creanță pentru suma de 6.282.457 lei.
Prin raportul final depus la data de 24 octombrie 2005, lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii reorganizării judiciare și falimentului debitoarei, motivat de faptul că fostul administrator D.I. refuză să-i pună la dispoziție documentele contabile, iar debitoarea nu deține nici un fel de bunuri în patrimoniu.
Creditoarea D.G.F.P. Suceava a depus obiecțiuni împotriva raportului final, solicitând respingerea cererii lichidatorului judiciar privind închiderea procedurii și în consecință, continuarea procedurii.
Prin sentința nr. 358 din 11 iulie 2006, judecătorul sindic a respins obiecțiunile formulate și a admis cererea lichidatorului, dispunând închiderea procedurii reorganizării judiciare și falimentului debitoarei, radierea acesteia din Registrul Comerțului, descărcarea lichidatorului judiciar de orice fel de îndatoriri și responsabilități, precum și plata comisionului lichidatorului judiciar din fondul de lichidare aflat la dispoziția judecătorului sindic.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut, în esență, că obiecțiunile formulate de creditoarea D.G.F.P. Suceava sunt nefondate întrucât în patrimoniul debitoarei nu există nici un fel de bunuri, cheltuielile administrative nu pot fi acoperite, nu există sume legate de averea debitoarei care ar putea fi înscrise în bilanțul general, iar fostul administrator D.I. nu a depus ultimul bilanț al debitoarei și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare necesare activității de lichidare.
Ca urmare, judecătorul sindic a constatat că în cauză sunt întrunite cerințele art. 130 din Legea nr. 64/1995 republicată, dispunând, pe cale de consecință, închiderea procedurii falimentului debitoarei.
împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs creditoarea D.G.F. P. Suceava.
în motivare, recurenta a arătat că soluția judecătorului sindic de închidere a procedurii falimentului debitoarei este nelegală, întrucât în cauză nu s-a întocmit de către lichidatorul judiciar un bilanț general care urma să fie comunicat tuturor părților și afișat la ușa tribunalului.
Totodată recurenta a criticat activitatea lichidatorului judiciar, arătând că acesta nu a uzat de art. 145 din Legea nr. 64/1995 republicată și nici nu și-a îndeplinit toate atribuțiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 64/1995 republicată, nu a făcut demersurile necesare pentru identificarea eventualelor bunuri în patrimoniul debitoarei, judecătorul sindic nu i-a soluționat cererea de atragere a răspunderii personale a pârâtului D.I., în sensul de a fi obligat să suporte pasivul reprezentând creanța D.G.F. P. Suceava.
Examinând recursul declarat de creditoarea D.G.F.P. Suceava, ale cărui motive au fost încadrate în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., curtea a constatat că este nefondat.
Primul motiv de recurs vizând neîntocmirea de către lichidatorul judiciar a bilanțului general nu a putut fi reținut, întrucât art. 128 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 republicată, incident în cauză, se referă la întocmirea bilanțului general în situația în care „bunurile din averea debitorului au fost lichidate”.
Ori, în cauză, inexistența bunurilor în averea debitoarei, atrage inaplicabilitatea acestui text legal.
Critica recurentei privind pasivitatea lichidatorului judiciar în sensul că nu a uzat de prerogativa sesizării judecătorului sindic pentru ca acesta să sesizeze la rândul său, organele abilitate cu privire la săvârșirea de către fostul administrator a infracțiunii prevăzute de art. 145 din Legea nr. 64/1995 nu a fost primită, întrucât o astfel de sesizare a judecătorului sindic putea fi făcută de recurentă însăși, cap. V din Legea nr. 64/1995 republicată, „Infracțiuni și pedepse” neprevăzând expres persoanele care ar fi abilitate a uza de prerogativa sus-menționată.
Totodată din încheierea de ședință din 10 decembrie 2002 rezultă că la cererea lichidatorului judiciar fostul administrator al societății debitoare D.I., a fost amendat cu suma de 2.000.000 lei pe fiecare zi de întârziere, pentru nepredarea, către lichidatorul judiciar, a documentelor financiar-contabile ale firmei, dând astfel eficiență dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 64/1995 în vechea reglementare, incidentă la data respectivă.
De remarcat este și faptul că prin cererea aflată la fila 120 dosar, lichidatorul judiciar L.I., a solicitat atragerea răspunderii personale a fostului administrator al societății, D.I., soluționată prin sentința nr. 1257 din 4 iulie 2003 a Tribunalului Suceava, secția comercială,contencios administrativ și fiscal, competent la acea dată, pusă de altfel în prin judecătoresc S.R.
Celelalte nemulțumiri referitoare la activitatea lichidatorului judiciar invocate de recurentă nu au fost primite, motivat de faptul că recurenta era îndrituită a solicita înlocuirea lichidatorului judiciar.
Luând în considerare cele învederate, cum motivele invocate de recurentă nu au fost apreciate ca pertinente, judecătorul sindic în mod corect a închis procedura falimentului intimatei, dând astfel eficiență dispozițiilor art. 130 din Legea nr. 64/1995; în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
