În orice stadiu al procedurii, judecătorul sindic va putea da o sentinţă de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Secţia comercială şi de administrativ, Decizia nr. 1505 din 30 noiembrie 2006
Notă: Dispozițiile art. 130 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului se regăsesc în art. 131 din privind procedura insolvenței (M. Of. nr. 359 din 21 aprilie 2006).
Prin sentința civilă nr. 1759 din 17 iulie 2006 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad s-a dispus închiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitoarei societate comercială și radierea acesteia de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin sentința civilă nr. 243 din 27 februarie 2006 a fost deschisă procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 față de debitoare.
Lichidatorul judiciar nu a identificat în averea debitorului bunuri sau alte valori din care să se asigure fonduri pentru continuarea procedurii.
Ca urmare, la termenul de judecată din data de 19 iunie 2006, lichidatorul judiciar, odată cu depunerea tabelului definitiv consolidat al creanțelor, a solicitat închiderea procedurii în baza art. 130 din Legea nr. 64/1995.
Judecătorul sindic a acordat un termen pentru a da posibilitatea creditorilor să își exprime poziția față de această solicitare și de a avansa sau nu sumele de bani necesare continuării procedurii, lichidatorul notificându-i în acest sens, însă nici unul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sume de bani pentru continuarea procedurii.
Creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului Arad, răspunzând la notificare, a precizat că nu avansează sume de bani pentru continuarea procedurii și că lasă la aprecierea instanței închiderea procedurii.
Văzând că în averea debitoarei nu există bunuri care să acopere cheltuielile aferente procedurii, că nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii, judecătorul sindic, făcând aplicarea dispozițiilor art. 130 din Legea nr. 64/1995, a dispus închiderea procedurii, dispunând, totodată, radierea debitoarei de la Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
Soluția închiderii procedurii în baza art. 130 din Legea nr. 64/1995, în orice stadiu al acesteia, în cazul în care în averea debitorului nu există bunuri ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și creditorii nu avansează sumele corespunzătoare acoperii acestor cheltuieli administrative, este prevăzută de legiuitor pentru a evita efectuarea de cheltuieli din fondul de lichidare în condițiile în care creditorii și persoanele direct interesate în continuarea procedurii nu își asumă riscul efectuării unor astfel de cheltuieli. în acest sens, s-a reținut că legiuitorul face referire la art. 130 din Legea nr. 64/1995 doar la existența de bunuri în averea debitorului, nu și la existența de drepturi patrimoniale, inclusiv cele ce ar putea rezulta din admiterea unor acțiuni formulate în baza art. 60,art. 61 și art. 137 din Legea nr. 64/1995, deoarece prin valorificarea bunurilor, aducerea de fonduri în averea debitorului este certă, în timp ce valorificarea drepturilor patrimoniale este incertă, doar creditorilor rămânându-le opțiunea de a analiza șansele de pierdere sau câștig și de a-și asuma riscul avansării de sume în vederea continuării procedurii.
în baza art. 4 alin. (4) din Legea nr. 64/1995, judecătorul sindic a dispus plata către lichidatorul judiciar a sumei de 400 lei plus T.V.A. lunar, pentru perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii și data închiderii acesteia, reprezentând remunerația sa.
împotriva sus-menționatei hotărâri a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului Arad solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul de a se dispune lichidatorului judiciar atragerea răspunderii materiale a fostului administrator.
Prin decizia civilă nr. 1505/R din 30 noiembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondat recursul declarat de creditoare.
Curtea a reținut că judecătorul sindic a stabilit în mod corect starea de fapt și a aplicat tot astfel dispozițiile art. 130 din Legea nr. 64/1995, dispunând închiderea procedurii insolvenței, reținând că în averea debitoarei nu a existat niciun fel de bun.
Acest text de lege statua, fără echivoc, că în orice stadiu al procedurii, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, care a abrogat în mod expres Legea nr. 64/1995, în cuprinsul art. 131 a preluat aceste dispoziții din legea veche.
Textul art. 131 din Legea nr. 85/2006 (art. 130 din Legea nr. 64/1995) nu condiționează închiderea procedurii insolvenței decât de inexistența bunurilor din patrimoniul debitoarei, iar nu de alte împrejurări, precum depunerea raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvență. Independent de orice alte împrejurări, procedura insolvenței poate fi închisă în baza dispozițiilor de mai sus, în orice stadiu s-ar afla.
în speță, creditoarea nu a înțeles să avanseze sumele necesare pentru cheltuielile administrative ale procedurii, deși a fost notificată în acest sens, lăsând la aprecierea instanței propunerea de închidere.
Din actele și lucrările aflate la dosarul de fond rezultă că lichidatorul judiciar a întreprins toate demersurile rezonabile pentru identificarea bunurilor debitoarei, însă aceste demersuri au rămas fără rezultat.
De asemenea, Curtea consideră că lichidatorul judiciar nu are obligația de a solicita atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator social, ci doar posibilitatea, în măsura în care apreciază că prin fapta persoanei s-a cauzat starea de insolvență a debitoarei.
