Contestație decizie de sancționare. Decizia 848/2008. Curtea de Apel Oradea


DECIZIA CIVILĂ nr. 848/2008-

Ședința publică din 22 mai 2008

Pe rol fiind soluționarearecursului civil formulat de recurenta pârât – SRL, cu sediul în C N- județul C și cu sediul procedural ales în CNp -ța – – nr. 2. 6B județul C, în contradictoriu cu intimatul reclamant -, cu domiciliul în O-. 6 județul B,împotriva sentinței civile nr. 836/LM/2007din 07 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație decizie de sancționare,

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru intimatul reclamant –, lipsă, mandatara sa în baza procurii autentificată cu nr. 1564/21.05.2008 la Biroul Notarului Public, lipsă fiind de asemenea recurenta pârât

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru,după care:

Nefiind alte cereri sau excepții de formulat, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra excepției de tardivitate invocată de instanță din oficiu la termenul anterior.

Mandatara intimatului reclamant solicită admiterea excepției și respingerea ca tardiv a recursului, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prinsentința civilă nr. 836/LM/2007 din 07 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul – în contradictoriu cu pârâta – SRL C-N și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. 13035 emisă de pârâtă la data de 15.08.2007, privind suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferența de drepturi salariale aferente a 7 zile din luna iulie 2007, precum si tichetele de masa pentru luna iulie 2007, aferente zilelor efectiv lucrate.

Au fost respinse restul pretențiilor formulate de reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamantul a fost inițial angajat al unității pârâte pe postul de gestionar in temeiul unui contract individual de muncă pe perioadă determinată, ulterior a fost încheiat un contract de muncă pe perioadă nedeterminată pentru funcția de gestionar. În data de 25.07.2007 conducerea unității a dispus efectuarea unui inventar în vederea stabilirii situației reale a tuturor elementelor de activ si de pasiv ale punctului de lucru din Ulterior acestui inventar, a fost emisă decizia nr. 12025/31.07.2007 prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de al reclamantului in temeiul art. 52 alin 1 din Codul muncii, decizie ce a fost anulată, fiind emisă o noua decizie de suspendare cu nr. 13035/15.08.2007. Potrivit art. 287 din Codul muncii “sarcina probei în litigiile de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile in apărarea sa până la prima zi de înfățișare”, ori raportat la aceste dispoziții imperative instanța reține că unitatea pârâtă nu a făcut dovada începerii cercetării disciplinare împotriva reclamantului și a justeții acestei masuri, rezumându-se doar la simple afirmații nesusținute de acte doveditoare, motiv pentru care va dispune anularea deciziei nr. 13035/15.08.2007 de suspendare. Din fluturașul de salariu aferent lunii iulie 2007 rezultă că s-a reținut in sarcina reclamantului împrejurarea ca ar avea 7 zile nemotivate, astfel încât drepturile bănești aferente acestei perioade i-au fost diminuate. Nici cu privire la acest aspect angajatorul pârât nu a făcut dovada ca petentul ar fi absentat nemotivat de la serviciu, obligație ce ii incumba unității angajatoare potrivit art. 287 din Codul muncii, motiv pentru care in temeiul art. 161 coroborat cu art. 164 din Codul muncii și raportat la art. 1 din Legea nr. 142/1998 instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului diferența de drepturi salariale aferente a 7 zile din luna iulie 2007 precum si tichetele de masa pentru luna iulie 2007 aferente zilelor efectiv lucrate de acesta.

In ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea de daune morale în suma de 40.000 lei, a fost găsit ca neîntemeiat, întrucât acordarea de daune morale este admisibila numai in măsura in care in cuprinsul contractului colectiv de munca sau contractul individual de munca au fost incluse clauze exprese in acest sens.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs– SRLC, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii recurate.

În motivarea cererii de recurs sunt formulate următoarele critici:

instanța nu a respectat principii fundamentale în procesul civil, cel al contradictorialității, al rolului activ al judecătorului și al dreptului la apărare;

deși, potrivit articolului 287 din Codul muncii, sarcina probei în litigiile de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, în mod greșit instanța apreciat că pârâta nu și-a îndeplinit această obligație și a dispus anularea deciziei de suspendare nr. 13035/15.08.2007;

instanța de judecată nu și-a exercitat rolul său activ în conformitate cu prevederile articolului 129 Cod de procedură civilă, astfel, aceasta trebuia să-i pună în vedere pârâtei să-și depună la dosar actele necesare care ar fi justificat decizia de suspendare nr. 13035/15.08.2007 și să acorde termen în acest sens, or, în speță, greșit instanța a apreciat că ea nu a depus actele necesare, deși a formulat întâmpinare, la dosar existau înscrisurile care dovedeau demersurile întreprinse de societate în vederea efectuării cercetării disciplinare;

legiuitorul a acordat în mod expres angajatorului posibilitatea de a dispune suspendarea unilaterală a contractului de muncă al salariatului pe durata cercetării disciplinare prealabile potrivit articolului 52 litera a din Codul muncii.

În drept sunt invocate dispozițiile articolului 304 punctul 9 și articolului 3041Cod de procedură civilă.

Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că hotărârea a fost pronunțată cu respectarea tuturor principiilor de drept, inclusiv al contradictorialității, al rolului activ al judecătorului și al dreptului la apărare, intimatul arătând că, în prezenta cauză, recurenta pârâtă nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, nici nu a depus acte doveditoare în apărarea sa și nu a motivat în drept apărarea sa, de asemenea, instanța a solicitat recurentei o copie după inventar, însă aceasta nu a fost depusă la dosar, iar prin întâmpinarea sa, pârâta a făcut simple afirmații, nesusținute de acte doveditoare.

La termenul de judecată din 13 martie 2008, instanța, din oficiu, a invocat excepția privind tardivitatea recursului.

Examinând litigiul prin prisma motivelor excepției invocată din oficiu, instanța reține următoarele:

Sentința recurată a fost comunicată pârâtei – – SRL C N la data de 07 decembrie 2007, astfel cum rezultă din mențiunile efectuate pe actul de procedură depus la dosarul tribunalului la fila 68, hotărârea aflată în discuție fiind comunicată la sediul procedural ales indicat de pârâtă prin înscrisul înregistrat la instanța de fond în ziua de 15.10.2007 (fila 46).

Cererea de recurs a fost depusă la Oficiul Poștal în ziua de 20.12.2007 (fila 5 din dosarul curții de apel, dată la care era expirat termenul de recurs, instituit prin dispozițiile articolului 80 din Legea nr. 169/1999, conform căruia termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond.

Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiile articolului 312 aliniatul 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca fiind tardiv introdus, sentința recurată urmând a fi păstrată în totul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

RESPINGE ca tardiv recursul civilintrodus de recurenta pârât – SRL, cu sediul în C N- județul C și cu sediul procedural ales în CNp -ța – – nr. 2. 6B județul C, în contradictoriu cu intimatul reclamant -, cu domiciliul în O-. 6 județul B,împotriva sentinței civile nr. 836/LM/2007 din 07 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCAB I L

Pronunțată în ședința publică de azi, 22 mai 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

– – – — –

decizie:./20.06.2008

Complet fond:,

în 2 ex.: /11.07.2008