DECIZIA CIVILĂ NR.1067/2008-R
Ședința publică din 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
– – – – JUDECĂTOR 3: Moșincat
– – – judecător
– – grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de intimata – SRL cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în O,-, – 1,.C,.58, județul B, împotriva sentinței civile nr.177/LM din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect:litigiu de muncă- contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurenta intimată – SRL prin reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet de Avocat și pentru intimata reclamantă -lipsă, reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 18.06.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de la plata taxei de timbru, intimata reclamantă a depus întâmpinare, după care:
Reprezentantul recurentei intimate învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei intimate susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației formulate și păstrarea deciziei nr.2922 din 28.08.2007 emisă de unitatea recurentă, de desfacere disciplinară a contractului de muncă a reclamantei intimatei ca fiind legal și temeinic și încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în materie prevăzute de art.267 și următoarele Codul muncii, cu cheltuieli de judecată justificate cu nota depusă la dosar. În esență solicită a se constata că, instanța de fond nu a ținut cont de actele depuse în probațiune, interpretând diferit și neântemeiat actele deduse judecății, ajungând la concluzia eronată că nu s-ar fi respectat procedura prealabilă necesară și obligatorie a fi efectuată la desfacerea contractului de muncă al intimatei pe temeiuri disciplinare, fiindu-i comunicată acesteia decizia de desfacere a contractului de muncă anterior efectuării procedurii prealabile și mai apoi că, procedura ar fi fost viciată prin faptul că nu i s-ar fi adus la cunoștință acesteia acuzațiile care sunt reținute în decizia de sancționare, aspecte nelegal reținute de instanță, aceasta neluând în considerare probele administrate în cauză, ea nu vede sau nu face referire la aspectul că decizia este anulată ulterior și comunicată cu partea intimată, instanța nu a motivat de ce a înlăturat sau nu a primit actele depuse în dovedirea îndeplinirii de către recurentă a procedurii prealabile sau de ce aceasta ar fi nelegală. De altfel, menționează că, legea nu permite instanței să se eludeze în conducător de unitate și să aprecieze asupra temeiniciei faptei, a vinovăției sau a aplicării uneia sau altele din sancțiunile enumerate în Codul muncii, prerogativ ce aparține exclusiv unității.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, justificate cu chitanța din 18.06.2008 depusă la dosar. În concluzie menționează că, soluția instanței de fond este temeinică și legală, fiind dată cu respectarea strictă a dispozițiilor legale incidente în speță, constatând astfel că, în procedura de concediere disciplinară a intimatei, efectuată de recurentă, au fost încălcate cele mai elementare principii care guvernează această instituție reglementată de Codul muncii, astfel au fost emise două decizii de sancționare, cu aceiași sancțiune a salariatei, fără să fie revocată prima.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.177/LM din 13 februarie 2008, Tribunalul Bihoraa dmis în parte contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata – SRL O, și în consecință a dispus anularea deciziei de sancționare nr. 2922 din 28.08.2007 emisă de către intimată.
A obligat intimata să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, rin p. decizia nr.2922 din 28.08.2007 contestatoarei i s-a desfăcut contractul individual de in temeiul art.264 alin 1 lit f din Codul muncii coroborat cu art.28 alin 1 lit.f din regulamentul de ordine interioara, fila 4-5 la dosar, în sarcina acesteia reținându-se faptul ca nu a respectat deciziile administratorului, respectiv, a creat conflicte intre aceasta si colegi,a refuzat să colaboreze cu colegii din departamentul financiar contabil,a semnat in fals unele ordine,a sustras fișa postului.
Din probele administrate în cauză, respectiv contractul individual de munca sub nr.- fila 18, s-a retinut că,contestatoare presta activitate la intimata in functia de receptioner.Prin actul intitulat din data de 15.08.2007 administratorul intimatei i-a comunicat contestatoarei că i se desface contractul individual de munca la zi fara a putea fi revocat, cu aceiași data i s-au retras drepturile de reprezentare a societății cat si mașina din dotare,solicitându-i-se participarea la inventarul efectuat. fila 11 la dosar.
n conformitate cu prevederile art.264 alin 1 lit f din Codul munciis -a reținut că, angajatorul poate aplica in cazul in care se săvarseste o abatere disciplinara, desfacerea disciplinara a contractului individual de munca. Cercetarea prealabila trebuie efectuata conform metodologiei stabilite expres de prevederile art.267 alin 2,3,4 din Codul muncii si care comporta mai multe etape,între care sesizarea conducerii unitatii,convocarea și ascultatrea salariatului caruia i se imputa fapta si cercetarea apararilor acestuia,formulate cu ocazia ascultarii de catre cel mandatat special cu o asemenea sarcina iar existenta unei note explicative nu dovedeste indeplinirea procedurii privind efectuarea cercetarii prealabile in conditiile in care salariatului nu ia fost adusa la cunostinta invinuirea pentru care este cercetat,nefiindu-i acordat dreptul de a-si formula eventualele aparari si de a oferi probe si motivatii in spiritul celor aratate.
Din probele administrate in cauza respectiv procesul verbal nr.2172/15.08.2007 fila 6 la dosar,convocatorul nr.2889 din 17.08.2007 fila 7 la dosar,procesul verbal incheiat in data de 24.08.2007 filele 8,9,10.actul numit instiintare prima instanță a reținut că administratorul societatii a comunicat masura luata inainte de efectuarea cercetarii prealabile, ba mai mult,din continutul procesului verbal a rezultat că nu i-au fost aduse la cunostinta contestatoarei toate invinuirile care sunt retinute in decizia de sanctionare respectiv: refuzul de a ridica extrasele din banca,semnarea in fals a unor ordine de plata,refuzul de a cumpara pentru societate imprimante astfel ca procedura cercetarii prealabila nu este efectuata in conditiile impuse de prevederile art-267 din Codul muncii. Efectuarea cercetarii este o conditie imperativa a legii,intrucat ea reprezinta singura concretizare a garantiei de respectare a dreptului de aparare pe toata durata actiunii disciplinare de catre cei investiti cu dreptul de a aplica sanctiunea.
de aceste considerente tribunalul a admis capătul de cerere privind anularea deciziei de sanctionare nr.2922 din data de 28.08.2007 si de a obliga intimata să plateasca contestatoarei o despagubire egala cu salariile indexate si reactualizate si a celorlalate drepturi de care ar fi beneficiat aceasta si in consecinta a dispus anularea deciziei de sanctionare nr.2922 din data de 28.08.2007 emisă de intimata, obligând-o să-i plătească contestatoarei o despagubire egala cu salariile indexate,majorate si reactualizate si a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea.
Referitor la capatul de cerere privind compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat, prima instantă l-a respins, reținând că, contestatoarea a depus cerere de efectuare a concediului de odihna legal cuvenit pe anul 2007 incepand cu data de 16.08.2007 la data de 27.08.2007,cerere ce a fost aprobata de catre administratorul societatii,aspect ce rezultă si din pontajul intocmit pe luna august 2007, compensarea in bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai in cazul incetarii contractului individual de munca.
Intrucat s-a admis capatul de cerere privind anularea deciziei de sanctionare și s-a dispus repunerea in situatia anterioara,contestatoarea avand posibilitatea efectuarii in natura a concediului de odihna neefectuat, instanța de fond respins capatul de cerere privind compensarea in bani a concediului de odihna.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecata, deoarece acestea nu au fost justificate, pe onorariul avocatial nefiind mentionat cuantumul acestora.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata – SRL O, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației.
Prin motivele de recurs s-a invocat că s-a concluzionat eronat faptul că nu s-ar fi respectat procedura prealabilă necesară și obligatorie, fiindu-i comunicată decizia anterior efectuării acestei proceduri, și că, ar fi fost viciată prin neaducerea la cunpștință a tuturor acuzațiilor.
A recunoscut implicit instanța prin motivare că s-a făcut o cercetare prealabilă incompletă, nu a descris de ce ci doar a indicat texte legale, neținând cont de actele depuse. Exista o decizia de sancționare, nu s-a făcut referire la faptul că s-a anulat, s-a enumerat doar ceea ce trebuie să se facă, ce s-a făcut, nemenționând de ce s-au înlăturat actele depuse în dovedirea îndeplinirii procedurii prealabile, ori, contestatoarea nu și-a motivat cererea în acest sens, instanța depășindu-și atribuțiile.
Legea nu permite instanței să se erigeze în conducător de unitate, de-a aprecia temeinicia faptei, vinovăția sau aplicarea sancțiunilor, ci doar să verifice și să dispună asupra verificării legalității îndeplinirii procedurii și respectării legii în emiterea deciziei.
În drept s-au invocat dispozițiile art.299, 276 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului, arătând că cercetarea disciplinară s-a făcut după desfacerea contractului de muncă. Există practic două decizii de sancționare, cu aceiași sancțiune, comisia a fost alcătuită din persoane ce și-au spus părerea anterior.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă -filele 18,19 dosar fond-, intimata a fost încadrată la unitatea recurentă ca recepționer hotel, începând cu data de 27.09.2004, iar, prin decizia nr.2922 din 28.08.2007 -fila 4 dosar fond-, s-a dispus sancționarea disciplinară a acesteia, cu desfacerea contractului îndividual de muncă, conform art.264 lit.”f” din Codul muncii, art.28 al.1, lit.”f” din Regulamentul de ordine interioară, reținându-se că a săvârșit mai multe abateri disciplinare prin acțiuni, încălcând normele legale, regulamentul interior, dispozițiile din contractul de muncă și ale conducătorului unității. A creat concflicte cu colegii, a refuzat diverse sarcini, a refuzat să predea la timp pontajele, a refuzat să ridice extrasele din bancă, ordinele de plată, a semnat în fals ordine de plată, a refuzat cumpărarea de imprimate, a refuzat să facă inventar la 15.08.2008, a sustras fișa postului, are un comportament neadecvat, folosește un limbaj neadecvat.
Faptele expuse mai sus au fost înscrise în decizia de sancționare de către angajator ca fiind cele ce au atras răspunderea, aplicarea măsurii disciplinare, dar, ceea ce a omis recurenta a evidenția și a reținut corect instanța de fond a fost faptul că, anterior emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă, din 28.08.2007, la data de 15.08.2007, intimatei i s-a comunicat că i s-a desfăcut contractul de muncă, fără ca în prealabil să fi fost invitată la o cercetare disciplinară prealabilă conform cu dispozițiile art.267 alin.2, 3, 4 din Codul muncii. Faptul că ulterior s-a emis o nouă decizie, nu schimbă situația expusă.
Mai mult, potrivit procesului verbal nr.2172 din 15.08.2007 -fila 6 dosar fond-, convocator nr.2889 din 17.08.2007 -fila 7 dosar fond-, procesul verbal din 24.08.2007 -filele 8,9, 10-dosar fond, măsura luată împotriva contestatoarei s-a comunicat anterior efectuării cercetării prealabile. Chiar dacă s-ar admite că s-a efectuat anterior această cercetare, din convocatorul comunicat intimatei, raportat la cele înscrise în decizia de sancționare, se reține faptul că nu au fost aduse la cunoștința acesteia decât unele fapte reținute în sarcina sa, din cele espuse în cuprinsul acesteia.
Nu există contradicții în ceea ce privește considerentele sentinței, instanța de fond a expus situația de fapt și probele administrate, cercetarea prealabilă incompletă efectuându-se ulterior anunțării despre decizia luată. Chiar dacă s-ar admite ideea recurentei, cercetarea prealabilă incompletă, neaducerea la cunoștință a tuturor faptelor de care era învinuită, echivalează toate cu o lipsă a cercetării necesare impusă imperativ de art.267 alin.2, 3, 4 Codul muncii, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
Sigur că, este posibil ca intimata să fi încălcat dispozițiile Codului muncii, a Regulamentului intern, dar, sancționarea acesteia necesita respectarea unei proceduri ce în speță nu s-a realizat, criticile fiind neavenite.
Ca urmare, nefiind aplicabile dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
În baza art.274 Cod procedură civilă, reținându-se culpa procesuală a recurentei, instanța de recurs o va obliga să-i plătească intimatei, 600 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimata – SRL cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în O,-, – 1,.C,.58, județul B, împotriva sentinței civile nr.177/LM din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă – SRL O să plătească părții intimate suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
– – – – – –
Red.concept decizie –
Data:20.06.2008
Jud.fond /
dact.
data:26.06.2008
2 ex.
