Termenul pentru exercitarea acţiunii de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei pentru o parte din pasiv este un termen de prescripţie şi se prescrie în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.
Termenul de prescripţie începe să curgă de la momentul depunerii raportului de către lichidator sau administratorul judiciar la judecătorul sindic, prin care arată cauzele şi persoanele ce se fac vinovate de încetarea de plăţi a debitoarei.
Secţia comercială şi de administrativ, Decizia nr. 2385 din 2 noiembrie 2005
în cauza privind pe debitoarea SC A. SA Boldești Scăieni, unde s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului prin încheierea din 16 mai 2001, a judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Prahova, creditoarele, A.V.A.S. București și D.G.F.P. Prahova, au formulat cereri de instituire a răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei, respectiv a foștilor membrii ai consiliului de administrație – D.T., P.R.V., S.M., D.S., B.S. și F.V., solicitând ca aceștia să fie obligați la plata pasivului neacoperit al debitoarei.
Prin încheierea judecătorului sindic din data de 12 aprilie 2006 a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune a creditoarelor D.G.F.P. Prahova și A.V.A.S. București invocată de pârâți, ca neîntemeiată, fixând termen pentru continuarea judecății în procedura reorganizării judiciare și a falimentului, față de debitoarea SC A. SA Ploiești, la data de 29 mai 2006.
S-a reținut de judecătorul sindic prin încheierea pronunțată că acțiunea în instituirea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei, este supusă prescripției extinctive, în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă, termen ce începe să curgă din momentul când titularul dreptului la acțiune, a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba sau pe cel care trebuie să răspundă de ea, conform art. 8 din același act normativ, ce are în vedere răspunderea civilă delictuală.
Prin aceeași încheiere, instanța de fond a reținut că, la data de 12 decembrie 2002, lichidatorul desemnat a întocmit raportul prin care a analizat principalele cauze care au dus la încetarea de plăți a debitoarei, dată în raport de care cererea creditoarei D.G.F.P. Prahova, formulată la data de 21 februarie 2002, ca și cererea creditoarei A.V.A.S. București, formulată la data de 14 decembrie 2005 pentru instituirea răspunderii, au fost formulate înăuntrul termenului general de prescripție de 3 ani, excepția de prescripție invocată de pârâți, fiind respinsă pentru aceste considerente.
împotriva încheierii au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând printre alte motive de recurs că în mod greșit a fost respinsă excepția de prescripție a cererilor de instituire a răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei formulate de creditoarele D.G.F.P. Prahova și A.V.A.S. București, susținând că procedura de reorganizare judiciară și faliment a debitoarei SC A. SA a fost deschisă la data de 16 mai 2001, iar cererea creditoarei A.V.A.S. formulată la data de 14 decembrie 2005.
Recursul declarat de pârâți este fondat, în ceea ce privește cererea creditoarei A.V.A.S. București.
Acțiunea în instituirea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societății debitoare pentru pasivul neacoperit este supusă prescripției extinctive în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, termen ce curge din momentul depunerii raportului lichidatorului sau administratorului judiciar la judecătorul sindic, prin care arată cauzele și persoanele ce se fac vinovate de încetarea de plăți a debitoarei.
Acesta este momentul când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel sau cei care trebuia să răspundă de ea, așa cum prevăd dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958, situație în care cererea formulată de A.V.A.S. pentru instituirea răspunderii este formulată tardiv la data de 14 decembrie 2005, față de data de 12 decembrie 2002 când a fost depus raportul lichidatorului judiciar despre cauzele și împrejurările care au condus la starea de încetare de plăți a debitoarei, cererea creditoarei D.G.F.P. Prahova, formulată la 18 februarie 2002, fiind formulată în termenul legal de 3 ani.
Pentru considerentele expuse, Curtea a admis recursurile declarate de pârâții S.M., P.R.V, D.S, B.S, F.V și D.T. împotriva încheierii din data de 12 aprilie 2006 a judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Prahova, a fost modificată în parte încheierea și pe fond a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților, formulată de creditoarea A.V.A.S. București și respinsă cererea acestei creditoare ca prescrisă și menținute restul dispozițiilor încheierii atacate în ce privește cererea D.G.F.P. Prahova.
