ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 808/2008-
Ședința publică din 15.05.2008
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurentul contestator cu domiciliul în O,-, – 42,. 14, județul și recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 78/LM din 21.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul contestator personal și reprezentantul acestuia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 113 din 12.05.2008, emisă de Baroul Bihor – Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentele recursuri sunt scutite de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul recurentului contestator depune la dosar ca practică judiciară, copia deciziei civile nr. 406/2007-R pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului declarat de contestator, conform petitului, modificarea hotărârii recurate în sensul luării în calcul unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani în condiții speciale, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat, respingerea recursului declarat de intimată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 78 din 21.01.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis în parte contestația formulată și precizată de contestatorul domiciliat în O,-, – 42,. 14, jud. B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, jud. B, cod poștal -, și în consecință:
A dispus anularea deciziei nr. -/16.06.2005, emisă de intimată, pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, sens în care obligă intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
A obligat intimata să valorifice adeverința nr. 722/2007 emisă pe seama contestatorului de către -CFR MARFĂ SA, Sucursala Regională C, de Vagoane O.
A respins restul pretențiilor.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin cererea nr.58444/15.04.2005 contestatorul solicita înscrierea la pentru limita de vârstă începând cu data de 05.04.2005.( fila 54).
In urma acestei cereri s-a emis de către intimata decizia nr.-/16.06.2005 privind acordarea pensiei pentru muncă depusa si limită de vârstă.( fila 37).
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii nr.19/2000.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Potrivit art.1 din Legea nr. 226/2006 ” începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale locurile de în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1, iar conform art.2 din același act normativ perioadele de timp în care asigurații își desfășoară activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, numai în locurile de munca prevăzute la art. 1 sunt stagii de cotizare în condiții speciale și de asemenea sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
Art. 5 din Legea nr.226/2006 stipulează ca “pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.”
Potrivit punctului 14 litera “a” din normele la Legea nr.226/2006 “persoanele ale căror drepturi de s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001-17 iunie 2006 beneficiază de recalcularea acestor drepturi prin valorificarea perioadelor realizate în condiții speciale, conform prevederilor Legii nr. 226/2006, daca au desfășurat activitățile prevăzute în anexa nr. 1 la aceasta lege,
pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, numai în locuri de munca din cadrul unităților prevăzute în anexa nr. 2 la aceeași lege.
La punctul 14 litera “c” se prevede ca “la recalcularea drepturilor de pensie, punctajul mediu anual se determina potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 226/2006.”
Raportat la întreg probatoriul administrat la dosar, instanța reține ca dreptul de pensie al contestatorului s-a deschis in anul 2005,ca acesta a desfășurat o activitate de peste 25 de ani in grupa I de muncă, in cadrul unei unități prevăzute la anexa 2 din Legea nr.226/2006, respectiv CFR, fiindu-i astfel aplicabile dispozițiile Legii sus menționate.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța a admis în parte contestația formulată si precizată, iar in temeiul art.5 din Legea nr.226/2006 va dispune anularea deciziei nr.-/16.06.2005 și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens în care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare.
Instanța nu a obligat intimata la luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani așa cum a solicitat contestatorul, întrucât in speța nu sunt incidente dispozițiile anexei 4 la Legea nr.19/2000, anexă care de altfel se refera la reducerea vârstelor standard de pensionare in funcție de stagiul de cotizare realizat in condiții speciale de munca și care statuează un stagiu complet de cotizare între 30 si 31 de ani, neputându-se pune semn de egalitate intre stagiul total de cotizare necesar pentru a obține reducerea varstei standard de pensionare prevăzut în coloana 4 la anexa 4 din Legea nr.19/2000 și stagiul complet de cotizare înscris chiar in titlul anexei susmenționate care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, doua operațiuni complet distincte.
Analizând datele privitoare la activitatea in munca existente la dosarul de pensie al contestatorului raportat la adeverința nr.722/2007, instanța a apreciat ca aceasta adeverința nu a fost avuta in considerare la calcularea drepturilor de pensie ale contestatorului, motiv pentru care instanța a obligat intimata să valorifice adeverința nr.722/2007 emisa pe seama acestuia de către -CFR MARFA,Sucursala Regionala C, de Vagoane O.
Instanța a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât contestatorul cât și intimata.
Contestatorul a solicitat admiterea recursului său și modificarea hotărârii recurate în sensul luării în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani în condiții speciale întrucât are o vechime în grupa I de muncă de 25 de ani 7 luni și 9 zile, ori prin modul de calcul folosit de Casa Județeană de Pensii B pentru stabilirea pensiei se consideră nedreptățit.
Recursul nu este motivat în drept.
Intimata Casa Județeană de Pensii Bas olicitat admiterea recursului formulat de ea și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în întregime a contestației.
În motivarea recursului său arată că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea prevederii Legii nr.226/2006 în condițiile în care contestatorul a ieșit la pensie la data de 5 aprilie 2005 și deci nu putea beneficia de dispozițiile unei legi care nu era în vigoare la data înscrierii lui la pensie și care nu retroactivează.
Cât privește obligarea la valorificarea adeverinței nr.772/2007, recurenta arată că în parte a fost valorificată această adeverință prin decizia nr.- din 3 decembrie 2007, iar pentru perioada 1 martie 1970-1 aprilie 1992 s-a făcut aplicarea sporului acordat de Lege anr.19/2000 prin art.164. În plus, întrucât precizarea de contestație prin care contestatorul a solicitat și valorificarea conținutului adeverinței nr.772/2005, nu i- fost comunicată, a fost în imposibilitate de a formula apărări vis-a-vis de această precizare.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 alin.1 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, Legea nr.19/2000 și Legea nr.226/2006.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, instanța constată că recursurile sunt nefondate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Recurentul contestator a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă la 5 aprilie 2005 deci sub imperiul Legii nr.19/2000. Activitatea desfășurată de acesta timp de peste 25 de ani în grupa I de muncă și care potrivit Legii nr.19/2000 echivalează cu activitate desfășurată în condiții speciale atrăgea aplicarea prevederilor art.43 alin.2 din Legea nr.19/2000 a cărei interpretare conform spiritului ei era aceea că în cazul celor care au lucrat 25 de ani în condiții de muncă speciale stagiul complet de cotizare era de 25 de ani pentru că la acest prag aveau dreptul să se înscrie la pensie pentru limită de vârstă tocmai pentru că beneficiau de reducerea vârstei de pensionare cu 15 ani.
Ca atare, în baza prevederilor Legii nr.19/2000 calculul pensiei recurentului trebuia să se facă prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, dar cu atât mai mult cu cât prin Legea nr.226/2006 se explicitează mai clar acest lucru, iar cei ce au ieșit la pensie după apariția Legii nr.226/2006 au beneficiat de această lege mai clară.
Ori, atâta timp cât Legea nr.19/2000 a fost edictată tocmai cu scopul de a institui un singur sistem de calcul a pensiilor fără nici un fel de și deosebire, indiferent de anul ieșirii la pensie, evident că în lumina spiritului și prevederilor ei interpretarea ce trebuia dată art.43 alin.2 era aceea că 25 ani era stagiul complet de cotizare care dacă era atins, cumulat și cu reducerea cu 15 ani a vârstei standard de pensionare, persoana ce îndeplinea aceste condiții putea ieși la pensie pentru limită de vârstă, iar la calculul pensiei trebuia luat în considerare stagiul complet de cotizare de 25 de ani.
Așa fiind, nu apare ca fondat nici recursul contestatorului care solicita luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani pentru activitatea desfășurată de el, nu se încadra în prevederile art.43 alin.1 din Legea nr.19/2000 ce ar fi atras aplicarea stagiului complet de 20 de ani, dar nici recursul intimatei care susține că în mod greșit instanța de fond a dispus recalcularea pensiei prin împărțirea la 25 de ani, întrucât prin normele de aplicare a Legii nr.226/2006 se prevede expres la pct.14 lit.a)-d) că la cererea pensionarului, care a desfășurat activitate în condițiile speciale prevăzute de Legea nr.226/2006, se procedează la recalcularea pensiei potrivit prevederilor art.5 din lege, astfel încât în mod corect a procedat instanța de fond.
Referitor la obligarea Casei la valorificarea adeverinței nr.722/2007, de asemenea în mod corect instanța de fond a dispus în acest sens, art.163 alin.3 din Legea nr.19/2000 prevăzând expres că se i-au în calcul sporurile cu caracter permanent așa cum sunt trecute în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverință eliberate de unitățile la care au lucrat. Sporul de vechime este și el un spor permanent și în măsura în care s-a făcut dovada cu adeverința nr.722/2007 a procentelor și perioadelor pentru care i s-a acordat, el trebuia luat în calcul așa cum figura în adeverință. Cât privește faptul că precizarea de acțiune nu i-a fost comunicată intimatei se reține pe de-o parte că de adeverința nr.722/2007 Casa avea cunoștință și că a procedat la recalculare după interpretările proprii date art.163 alin.3 din Legea nr.19/2000, iar pe de altă parte, nu a dovedit care-i prejudiciul ce i s-a adus, ce vătămare a suferit și care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea sentinței sub aspectul obligării la luarea în calcul a conținutului adeverinței nr.722/2007.
Ori, în lipsa acestor dovezi, nu se poate face aplicarea prevederilor art.304 pct. 5 raportat la art.105 și 108 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, ambele recursuri sunt nefondate și vor fi respinse, urmând a fi menținută în întregime hotărârea instanței de fond ca temeinică și legală.
Cum recursurile vor fi respinse, nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de recurentul contestator cu domiciliul în O,-, – 42,. 14, județul și recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 78/LM din 21.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
– – – – – –
– redactat decizie în concept – judecător – – – – 27.05.2008
– judecător fond -,
– dact. gref. – 27.05.2008 – 2 ex.
