Conform art. 138 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, în caz de pluralitate, răspunderea este solidară şi analiza întrunirii condiţiilor angajării răspunderii patrimoniale se face în mod unitar, caracterul concursual şi colectiv al procedurii insolvenţei nefiind de natură să restrângă drepturile individuale ale creditorilor care urmăresc recuperarea propriilor creanţe.
Secţia comercială, administrativ şi fiscal, Decizia nr. 173 din 7 februarie 2008
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr. 8661 din 23.10.2001, creditorul SC A.I. INC prin SC C. SRL București a solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 împotriva debitoarei SC E. SRL, aceasta datorându-i suma de 69.887 mărci germane.
Prin încheierea de ședință din 3.12.2001, judecătorul-sindic a admis cererea și a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului față de debitoare, fiind desemnat lichidator judiciar SC I. SRL Suceava.
Prin cererea din 19.10.2004, creditorul M.E.F. – D.G.F.P. Suceava a solicitat antrenarea răspunderii materiale a pârâților P.D., P.I. și H.L.G., în calitate de foști administratori ai debitoarei SC E. SRL și obligarea acestora la plata sumei de 1.541.099.403 lei (ROL), în temeiul art. 124 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 64/1995 [art. 138 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 85/2006].
Prin sentința nr. 624 din 20.11.2007, judecătorul sindic a respins cererea de atragere a răspunderii fostului administrator P.D. pentru autoritate de lucru judecat, arătând că Tribunalul Suceava, prin sentința nr. 113 din 13.03.2007, a respins ca nefondată cererea de atragere a răspunderii materiale formulată de creditoarea B.R.D. – Sucursala Suceava în contradictoriu cu pârâtul P.D., cerere care se întemeiază, în drept, pe dispozițiile art. 124 din Legea nr. 64/1995 (în prezent art. 138 din Legea nr. 85/2006), iar în expunerea motivelor de fapt se rezumă, practic, cererea formulată de creditoarea D.G.F.P. Suceava.
Prima cerere a fost respinsă, cu motivarea că în speță, din actele dosarului și rapoartele depuse de administratorul/lichidatorul judiciar, nu sunt incidente dispozițiile art. 124 lit. c) și d) din Legea nr. 64/1995 [art. 138 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 85/2006].
Ca urmare, în virtutea caracterului colectiv al procedurii insolvenței, reținând că cererea de atragere a răspunderii materiale a fostului administrator, pârâtul P.D., a fost soluționată în cadrul procedurii, prin sentința nr. 113 din 13.03.2007, rămasă irevocabilă, în cauză, în raport de dispozițiile art. 1201 C.civ., judecătorul sindic a considerat dată autoritatea de lucru judecat cu privire la cazurile analizate în această hotărâre, respectiv art. 124 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 64/1995 [art. 138 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 85/2006].
în ceea ce privește acțiunea formulată împotriva pârâților H.L. și P.I., aceasta a fost respinsă ca nefondată, reținându-se că foștii administratori au depus eforturi pentru plata datoriilor restante, prin împrumuturi contractate de la persoane fizice și restituirea celor cinci camioane ce făceau obiectul contractului de leasing încheiat cu SC A. SRL.
Referitor la greșelile din invocate de creditoarea D.G.F.P. Suceava, judecătorul-sindic a constatat în baza rapoartelor depuse în cauză de lichidatorul judiciar, că acestea nu au cauzat starea de insolvență a debitoarei, aceasta datorându-se imposibilității recuperării creanțelor avute împotriva societăților G.M. și E.F., intrate în faliment.
în consecință, constatând că lichidatorul judiciar E. SPRL Suceava, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC E. SRL Dumbrăveni, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitoarei, pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare și că nu s-au formulat obiecțiuni la raportul final, judecătorul-sindic a închis procedura insolvenței față de debitoare și a dispus celelalte măsuri prevăzute de lege.
împotriva sentinței a declarat recurs D.G.F.P. Suceava, arătând că în mod greșit s-a admis excepția autorității de lucru judecat în condițiile în care cererea soluționată anterior a fost formulată de o altă parte în proces, caracterul concursual și colectiv al procedurii nefiind de natură să restrângă drepturile individuale ale creditorilor care urmăresc să-și recupereze propriile creanțe. Se arată, de asemenea, că în speță sunt date condițiile antrenării răspunderii, întrucât nu s-au respectat obligațiile cu privire la ținerea contabilității, nu s-au achitat impozitele și taxele și că nu s-au făcut verificări în legătură cu bunurile care figurează în evidențele Primăriei Dumbrăveni.
Prin întâmpinare, intimatul P.D. a solicitat respingerea recursului, motivat de faptul că indiferent de creditorul care formulează cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, nu se pune problema recuperării prejudiciului înregistrat de un creditor anume, iar sumele obținute prin aplicarea dispozițiilor legale nu se plătesc creditorului reclamant, ci se varsă în contul de lichidare al debitoarei, după care se vor distribui de către practicianul în insolvență, prin planul de distribuire în ordinea stabilită de lege, respectiv de judecătoresc, în aplicarea art. 142 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, depunând practică judiciară în acest sens. în fine, intimatul arată că în prezent debitoarea SC E. SRL apare ca fiind radiată din Registrul Comerțului Suceava, mențiune datând din 24.08.2004.
Recursul a fost apreciat întemeiat și admis pentru următoarele considerentele:
Acțiunea pentru atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au cauzat starea de insolvență a debitorului, reglementată de art. 124 din Legea nr. 64/1995 și preluată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, este apreciată unanim în literatura de specialitate ca fiind o acțiune în răspundere civilă contractuală sau delictuală, condițiile răspunderii și probele admisibile fiind cele prevăzute de Codul de procedură civilă.
Natura juridică a unei acțiuni civile în răspundere atrage evident aplicabilitatea tuturor instituțiilor compatibile, inclusiv cea a autorității de lucru judecat, astfel încât, dispozițiile art. 1201 C.civ., potrivit cărora: „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate” nu pot fi aplicate trunchiat.
Ca urmare, considerând incidentă această instituție de drept, deși lipsa identității de părți este în afara oricărei discuții, judecătorul-sindic a soluționat cauza pe o excepție care nu este dată în speță, ceea ce conduce la casarea hotărârii în temeiul art. 312 alin. (5) C.proc.civ.
în acest context, având în vedere și dispozițiile art. 138 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, conform cărora, în caz de pluralitate, răspunderea este solidară, Curtea a considerat că analiza întrunirii condițiilor de angajare a răspunderii patrimoniale trebuie să se facă în mod unitar, așa încât va casa în totalitate sentința recurată, cu ocazia rejudecării urmând a se avea în vedere și celelalte critici formulate prin cererea de recurs.
în ce privește apărarea intimatului cu privire la inadmisibilitatea unei noi cereri de atragere a răspunderii, Curtea s-a limitat la a observa că jurisprudența depusă în susținerea acestei poziții nu se raportează la autoritatea de lucru judecat, iar mai mult, în speța de față, noua cerere privea și alte persoane cu privire la care nu fuseseră făcute verificări.
în fine, referitor la apărarea potrivit căreia societatea debitoare este deja radiată, Curtea a observat că sentința nr. 3 din 19.01.2004, în baza căreia a fost radiată societatea, a fost casată prin decizia nr. 137 din 13.05.2004 a Curții de Apel Suceava, existența acestei mențiuni în Registrul Comerțului Suceava fiind consecința unei comunicări necorespunzătoare între instanțele de judecată și Oficiul Județean al Registrului Comerțului, această inadvertență putând fi corectată printr-o simplă cerere însoțită de decizia de casare.
