ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL – I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 919/2008 –
Ședința publică din 3 iunie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
– – – – JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
– R – – JUDECĂTOR 3: Roman Florica
– – – – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimatul SPITALUL CLINIC DE OBSTETRICĂ ȘI GINECOLOGIE O cu sediul în O, Calea Clujului, nr. 50, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în O,-,. 5,. 2,. 5, județul B, împotriva sentinței civile nr. 935 din 3 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă reprezentanta recurentului intimat SPITALUL CLINIC DE OBSTETRICĂ ȘI GINECOLOGIE O, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 22.04.2008 emisă de Baroul Bihor – Cabinet individual, și intimatul contestator – personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului intimat solicită respingerea excepției de nulitate a recursului, invocată de partea intimată prin întâmpinarea formulată, în temeiul art. 302 indice 1 Cod procedură civilă, cu motivarea că această excepție a fost declarată neconstituțională, recurentul prin reprezentant – avocat angajat, a indicat numărul hotărârii supusă recursului. Apoi, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru completarea probațiunii, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul respingerii contestației și menținerea deciziei de sancționare emisă de spital, cu obligarea părții intimate la cheltuieli de judecată în fond și recurs. În susținerea recursului arată că instanța de fond în mod greșit a admis contestația formulată de angajat cu motivarea că în cauză operează eroarea de fapt, această eroare neputând conduce la înlăturarea faptei imputabile salariatului, care potrivit fișei postului și Regulamentului de Ordine Interioară avea obligația să verifice sporurile salariale de care personalul urma să beneficieze și totodată să răspundă de realitatea și legalitatea aplicării și acordării acestora. Pe de altă parte, la emiterea deciziei de sancționare s-au avut în vedere dispozițiile Codului muncii, din probele de la dosar rezultă că procedura privind cercetarea angajatului a fost respectată, s-a avut în vedere gravitatea faptei proporțional cu prejudiciul creat, respectiv culpa angajatului și raportul de cauzalitate dintre fapta acestuia și prejudiciul cauzat unității angajatoare.
Intimatul contestator solicită în principal a se constata nulitatea recursului declarat cu încălcarea dispozițiilor art. 302 indice 1 Cod procedură civilă, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Bihor, fără cheltuieli de judecată. Arată în esență că nu se poate reține vinovăția sa pentru prejudiciul suferit de unitatea angajatoare, pe de o parte fiindu-i imputate fapte pe care nu le-a săvârșit – introducerea datelor eronate în calculator, iar pe de altă parte, fapte săvârșite anterior angajării sale în unitate. Mai mult, nu a cerut exonerarea sa integrală de răspundere, eventual atragerea răspunderii pentru toți angajații a căror faptă a condus la crearea situației imputată lui, precizând totodată că au fost luate măsuri pentru recuperarea prejudiciului.
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 935 din 3 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul Spitalul Clinic de Obstetrică – Ginecologie O, în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. 152 din 14 iunie 2007 emisă de intimat pe seama contestatorului și reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior emiterii deciziei; a fost obligat intimatul la plata în favoarea contestatorului a unei despăgubiri reprezentând diferența de salariu de la data de 14 iunie 2007 și până la reintegrarea efectivă pe postul deținut anterior emiterii deciziei, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorul este angajatul intimatei în funcția de șef serviciu, prin concurs, începând cu data de 1 februarie 2006. Prin decizia nr. 152 din 14 iunie 2007 privind aplicarea sancțiunii disciplinare salariatului, intimatul a dispus retrogradarea contestatorului din funcție, cu acordarea salariului corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată de 60 de zile. Funcția în care s-a dispus retrogradarea este inspector de specialitate gradul 1.
Pentru declanșarea răspunderii disciplinare este necesar ca un salariat să fi săvârșit o abatere de la disciplina muncii. Pentru a stabili dacă o faptă poate fi calificată abatere disciplinară trebuie întrunite următoarele elemente constitutive: obiect (relațiile sociale, ordinea și disciplina la locul de muncă), latura obiectivă (respectiv fapta, acțiunea sau inacțiunea salariatului), subiectul (persoană fizică în calitate de salariat), latura subiectivă (vinovăția sau culpa salariatului).
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că intimatul nu a făcut dovada existenței vinovăției contestatorului, sens în care nu poate fi antrenată răspunderea disciplinară a acestuia.
Pe de altă parte cauzele de exonerare de răspunderea disciplinară sunt aceleași ca în materie penală, în măsura în care se pliază specificului raportului juridic de muncă, respectiv: legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau morală, cazul fortuit, forța majoră, eroarea de fapt, executarea ordinului de serviciu emis în mod legal.
Întrucât contestatorul nu a cunoscut până la data de 18 mai 2007, dată la care aduce la cunoștința intimatului prin adresa nr. 3729 din 18 mai 2007, faptul că în mod eronat au fost introduse în calculator datele din pontaje, instanța apreciază că în prezenta cauză operează eroarea de fapt. Față de aceste considerente și având în vedere și faptul că datele eronate au fost introduse în programul de salarizare din septembrie 2005, deci anterior încadrării contestatorului în funcția de șef serviciu în cadrul intimatului, instanța a dispus anularea deciziei nr. 152 din 14 iunie 2007 emisă de intimat și reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior emiterii deciziei, cu plata în favoarea contestatorului a unei despăgubiri reprezentând diferența de salariu de la data de 14 iunie 2007 și până la reintegrarea efectivă pe postul deținut anterior emiterii deciziei.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs pârâtul recurent Spitalul Clinic de Obstetrică – Ginecologie O, solicitând în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Bihor, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației formulate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea este nelegală, fiind rezultatul unei interpretări eronate a textelor incidente în materia răspunderii disciplinare a salariatului.
Astfel, în mod greșit instanța a apreciat că în cauză operează eroarea de fapt, câtă vreme această eroare provine dintr-o faptă imputabilă salariatului, acesta având potrivit fișei postului, atribuții privind aplicarea prevederilor legale în materia salarizării personalului, răspunzând pentru realitatea, regularitatea și legalitatea operațiunilor în această materie.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, art. 312 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat în principal anularea cererii de recurs pentru neîndeplinirea cerințelor art. 302 indice 1 Cod procedură civilă, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în cauză nu se poate reține vinovăția intimatului, fiind vorba de o eroare de introducere a datelor în calculator.
Mai arată că această practică datează cu mult anterior venirii intimatului în unitate, conducerea unității nesancționându-i pe adevărații vinovați.
Verificând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la nulitatea recursului, invocată de intimat raportat la dispozițiile art. 302 indice 1 Cod procedură civilă, instanța apreciază excepția ca nefondată, câtă vreme din actele dosarului rezultă suficiente elemente de identificare a intimatului, în acest sens pronunțându-se de altfel și instanța supremă.
În ceea ce privește fondul cauzei, în mod greșit a reținut instanța de fond că în speță nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii disciplinare sub aspectul vinovăției contestatorului, apreciindu-se că a operat eroarea de fapt, ca o cauză exoneratoare de răspundere.
Astfel, potrivit fișei postului, anexă la contractul individual de muncă (filele 12 – 15, dosar de fond) și Regulamentului de organizare și funcționare al Spitalului Clinic de Obstetrică și Ginecologie O, intimatul, în calitate de șef serviciu Resurse Umane, Organizare și Salarizare, răspunde de aplicarea corectă a reglementărilor legale privind salarizarea personalului din unitate, de corectă și în termen a tuturor lucrărilor biroului.
Sub acest aspect, intimatul nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în sensul că nu a verificat modalitatea de calcul a statelor de plată în ce privește realitatea, regularitatea și legalitatea lor, fapt ce a dus la acordarea unor venituri salariale necuvenite, constând în sporuri mai mari decât cele legale, aferente orelor de gardă în zilele nelucrătoare.
Faptul că această practică este anterioară datei încadrării contestatorului în funcția de șef serviciu, precum și împrejurarea că vinovate de această situație se fac și alte persoane, nu înlătură răspunderea intimatului.
De altfel, la emiterea deciziei de sancționare s-a avut în vedere numai partea de responsabilitate a petentului, sancțiunea aplicată fiind adaptată corespunzător.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 304 indice 1 și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să admită recursul și să schimbe în tot hotărârea atacată în sensul respingerii contestației.
În baza art. 274 Cod procedură civilă urmează a fi obligat intimatul la 1.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentului, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de intimatul SPITALUL CLINIC DE OBSTETRICĂ ȘI GINECOLOGIE O împotriva sentinței civile nr. 935 din 3 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în tot în sensul că:
Respinge contestația formulată de petentul în contradictoriu cu intimatul Spitalul Clinic de Obstetrică – Ginecologie
Obligă intimatul la 1.000 lei cheltuielile de judecată în favoarea recurentului.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 3 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
– – – – R – – –
red.
în concept la 20.06.2008.
jud.fond. –
dact.
2 ex./1.07.2008.
