DECIZIA CIVILĂ nr. 1009/2008-
Ședința publică din 12 iunie 2008
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta contestator, cu domiciliul în O str. – nr. 51 -. 15 județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O str. – nr. 6 județul B, împotriva sentinței civile nr. 941/LM/2007 din 04 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 3302/-, având ca obiect: contestație decizie pensionare,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentrurecurenta contestator, lipsă, reprezentantul său av. în baza împuternicirii avocațială din 06.06.2008 emisă de Baroul Bihor – Cabinet individual, lipsă fiind de asemenea intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru,după care:
Nefiind cereri sau excepții de formulat, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra excepțiilor și recursului.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului și admiterea cererii cu privire la luarea în considerare a sporului de condiții grele, fără cheltuieli de judecată, arătând că a lucrat contestatoarea în trei schimburi, în condiții grele, manipulând substanțe nocive, toxice, astfel că trebuie să se ia în considerare aplicarea unui stagiu complet de cotizare mai mic de 25 ani.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prinsentința civilă nr. 941/LM/2007 din 04 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 3302/-, a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihora reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/30.11.2005 a fost recalculată pensia contestatoarei, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,42915 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 25 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatoarea la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatoarei era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatoarei ar fi de 25 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin. 2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, s-a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Raportat însă la întregul dosar de al contestatoarei, s-a constatat că aceasta nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, respectiv in subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, ea desfășurând o activitate în funcția de primitor distribuitor si funcționar principal in cadrul de O, funcție și loc de muncă, care nu sunt prevăzute in cuprinsul dispoziției legale mai sus menționate, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Instanța mai reține că în speța dedusă judecății perioada de peste 20 de ani invocata de contestatoare este doar perioada in care acesta a desfășurat activitate in grupa a II a de munca,care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare si nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței, pronunțarea unei decizii prin care intimata să fie obligată la recalcularea pensiei cu luarea în seamă a sporurilor, în sensul modificării punctului de pensie și luarea în considerare a unui alt stagiu de cotizare mai mic la care să se împartă însumarea punctajelor medii anuale.
În motivarea cererii de recurs sunt formulate următoarele critici:
instanța de fond nu a luat în seamă sporurile de care recurenta a beneficiat, deși potrivit articolului 1 din Decretul nr. 389/1972 coroborat cu articolul 37 din Legea nr. 19/2000 Statul Român a prelevat o cotă de 15% din salariul său brut pe perioada 01.01.1973-01.01.1990, pentru asigurări sociale, iar articolul 37 din Legea nr. 19/2000 prevede că la stabilirea punctului de pensie are influență atât contribuția adusă de asigurat dar și de către angajator;
în cauză nu au fost luate în seamă prevederile legale menționate, deși ele au o contribuție favorabilă asupra cuantumului pensiei.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, arătând că solicitarea recurentei de atribuire a unui stagiu complet de cotizare de 20 ani contravine tuturor dispozițiilor legale incidente în speță.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
În speță, perioada invocată de recurenta contestatoare reprezintă perioada în care aceasta a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, aceasta dându-i posibilitatea de a se pensiona pentru limită de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare, prin urmare pretenția recurentei de a i se lua în considerare un alt stagiu de cotizare mai mic de 25 de ani nu are suport legal.
Drepturile de pensie ale recurentei au fost deschise sub imperiul Legii nr. 3/1977, iar în conformitate cu prevederile articolului 2 aliniatul 3 din Legea nr. 19/2000 stagiul complet de cotizare este de 25 ani, astfel cum în mod corect s-a stabilit prin decizia contestată în instanță. În considerarea plății contribuției de asigurări sociale recurentei i-a fost recunoscută și valorificată vechimea în muncă la stabilirea drepturilor de pensie, prin urmare nu pot fi acceptate susținerile recurentei în sensul că nu ar fi fost respectate prevederile Decretului Lege nr. 389/1972.
În același context este de subliniat că procentul de 15% reprezentând cuantumul contribuției de asigurări sociale, pentru bugetul asigurărilor sociale de stat, nu poate fi confundat cu stagiul de cotizare stabilit prin articolul 8 din Legea nr. 3/1977 și respectiv dispozițiile articolului 2 aliniatul 3 din Normele Metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, sentința recurată urmând a fi păstrată în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civildeclarat derecurenta contestator, cu domiciliul în O str. – nr. 51 -. 15 județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O str. – nr. 6 județul B, împotriva sentinței civile nr. 941/LM/2007 din 04 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 12 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – –
în concediu de odihnă
semnează
VICEPREȘEDINTELE INSTANȚEI
decizie:./25.06.2008
Complet fond:,
tehnoredactat în 2 ex.:./11.07.2008
