DECIZIA CIVILĂ NR. 1107/2008-
Ședința publică din data de 25 iunie 2008
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI S, cu sediul în S M, 25 Octombrie, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 61/D din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurentul reclamant -personal și asistat de reprezentantul acestuia, avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr. 95/24.06.2008 emisă de S M-Cabinet Individual, lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Reprezentantul recurentului reclamant arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului reclamant solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, obligarea angajatorului la reintegrarea recurentului pe postul ocupat din anul 2001 cu un salariu aferent vechimii, de peste 6 ani și cu normă întreagă și achitarea tuturor drepturilor salariale majorate, reactualizate și indexate, conform expertizei contabile efectuate în cauză.
În susținerea recursului, reprezentantul recurentului reclamant arată că angajatorul, Primarul Municipiului S M, care refuză reintegrarea pe funcția deținută anterior emiterii deciziei de desfacere contractului de muncă din funcția de , care s-a constatat că este lovită de nulitate absolută, refuzând totodată să-i achite salariile indexate, majorarea și reactualizarea, instanța de fond în mod greșit reținând că recurentul trebuie să încaseze doar 1.373 lei în plus sumă aferentă perioadei ianuarie-octombrie a anului 2006.
Mai apreciază că tot în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că angajatorul nu trebuie să-l reintegreze cu normă întreagă, deși art. 104 din Codul muncii prevede această obligativitate, motivând că postul de la Administrația Domeniului Public ar fi fost de funcționar public, aspect care nu corespunde realității.
Reprezentantul recurentului arată că angajatorul refuză executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în ceea ce-l privește pe recurent, iar pe postul de consilier juridic în momentul de față este încadrată o altă persoană, post care între timp, printr-o hotărâre a Consiliului Local, a fost transformat în post de consilier juridic cu normă întreagă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 61/D din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, și în consecință:
Pârâtul a fost obligat să achite reclamantului suma de 1.373 lei reprezentând drepturi salariale majorate, reactualizare și indexate pe perioada ianuarie 2006 – octombrie 2006 conform expertizei întocmite de ec., la plata sporului pentru ținută decentă pe perioada trimestrul I 2006 – trimestrul III 2006 în sumă de 1200 lei, la plata celui de-al treisprezecelea salariu indexat la data plății pentru perioada ianuarie 2006 – octombrie 2006, precum și la acordarea concediului legal de odihnă de 25 zile/an.
S-a respins contestația formulată privind anularea Dispoziției nr. 1785/07.11.2006.
Pârâtul a fost a fost obligat să achite reclamantului 1.250 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În baza contractului de muncă încheiat între părți la 12.09.2001, reclamantul a fost încadrat în calitate de consilier juridic la Primăria S M pe durată nedeterminată, cu 1/2 normă, având ca atribuții – conform fișei postului – reprezentarea în instanță a Administrației Piețelor, neexistând în organigrama acesteia un post de consilier juridic.
Prin Dispoziția nr. 318/09.05.2003, reclamantului i s-a desfăcut contractul de muncă în baza dispozițiilor art. 61 lit. b și art. 62 alin. 2 Codul muncii, dispoziție a cărei nulitate s-a constat prin Sentința civilă nr. 345/2006 a Tribunalului Satu Mare (rămasă irevocabilă prin respingerea recursului) și prin care s-a dispus reintegrarea reclamantului la locul de muncă conform contractului de muncă din 12.09.2001, în funcția de consilier juridic cu timp parțial de muncă.
Prin cererea înregistrată la Primăria SMs ub nr. 29540/26.10.2006 reclamantul solicită în temeiul art. 104 Codul muncii reintegrarea pe funcția de consilier juridic cu normă întreagă în temeiul susținerilor pârâtului referitoare la greutățile ce le întâmpină în reintegrarea conform hotărârilor instanțelor cu fracțiunea de normă.
Prin Dispoziția nr. 1785/07.11.2006 reclamantul a fost reîncadrat conform dispozițiilor Sentinței civile nr. 345/2006 în funcția de consilier juridic debutant, cu timp parțial de muncă în cadrul Serviciului Administrație Publică locală, juridic, contencios, arhivă, registratură, cu un salariu de bază de 220 lei/RON.
În acest sens s-a încheiat și contractul de muncă fără număr și dată și semnat la 08.11.2006 de către reclamant cu obiecțiuni, respectiv că “nu acceptă” condiții de salarizare și încadrare pe postul consilier juridic debutant.
Începând cu luna noiembrie 2003 salariații Primăriei Municipiului S M au fost numiți în funcții publice în baza art. 2 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 în condițiile prevăzute de lege, având în vedere că activitatea desfășurată de aceștia implică executarea prerogativelor de putere publică. După avizarea Statului de funcții de și Consiliul Local S M, persoanele numite în funcții publice au dobândit calitatea de funcționari publici, situație ce rezultă din statul de funcții de la filele 67-72.
Prin HCL 58/29.11.2001 s-a aprobat organigrama Administrației Piețelor din Municipiul S M, conform anexei I, din care rezultă existența unui post de consilier juridic cu 1/2 normă (fila 118) – Serviciul “”.
Postul de consilier juridic de la Administrația Domeniului Public, după ce a devenit funcție publică, din ianuarie 2004 este ocupat de d-na.
Prin HCL nr. 182/2005 s-a aprobat reorganizarea Administrației Piețelor SMp rin înființarea unui nou serviciu public cu personalitate juridică subordonată Consiliului Local S M, denumită Administrația Domeniului Public. Prin aceeași hotărâre s-a aprobat și Statul de funcții anexa 2 ce face parte integrantă din hotărâre și care prevede existența unui post de consilier juridic (fila 110).
Această organigramă a fost modificată prin HCL 133/2006 conform anexelor 1 și 2 (filele 93-107).
Din expertiza contabilă întocmită în cauză de expert, instanța a reținut că reclamantului i-au fost achitate drepturile salariale aferente perioadei ianuarie 2006-octombrie 2006 în sumă de 1.983 lei calculate pentru funcția de consilier juridic debutant cu 1/2 normă și de asemenea, drepturile din 01.11.2007 și până la reîncadrare din 07.11.2006. Aceste aspecte nu au fost contestate de reclamant, rezultând și din copiile statului de plată din noiembrie 2006.
La calculul drepturilor salariale, pârâtul nu a avut însă în vedere indexarea sumelor datorate astfel cum rezultă din expertiză și cum s-a dispus prin Sentința civilă nr. 345/2006.
Din tabelul întocmit la pct. 4 din expertiză pentru perioada 01 ianuarie 2006-octombrie 2006, instanța a reținut că totalul drepturilor salariale indexate este de 3.356 lei, din care s-a achitat suma de 1.983 lei, mai puțin actualizarea conform indicelui de inflație în sumă de 1.373 lei.
Față de faptul că prin Sentința civilă nr. 345/2006 s-a dispus reîncadrarea reclamantului conform contractului de muncă din 12.09.2001 în calitate de consilier juridic debutant cu 1/2 normă, instanța a apreciat că reintegrarea nu se putea face în alte condiții, motiv pentru care cererea acestuia privind obligarea pârâtului la reintegrarea cu o normă întreagă și cu un salariu aferent vechimii de 6 ani s-a apreciat că este întemeiată.
Pe de altă parte, la desfacerea contractului de muncă prin Dispoziția nr. 318/09.05.2003, reclamantul ocupa funcția de consilier juridic debutant cu 1/2 normă.
S-a apreciat, de asemenea, că nu este posibilă reintegrarea pe o altă treaptă sau gradație profesională aferentă vechimii cum solicită reclamantul și pentru faptul că acesta nu a parcurs procedura prevăzută de HG 775/1998 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite și a normelor de evaluare a performanțelor profesionale individuale pentru personalul angajat în structurile administrației publice locale și în serviciile publice din subordinea acestora, care la art. 12 lit. a prevede condițiile de promovare.
De altfel, reclamantul s-a apreciat că nu poate fi reintegrat pe postul ocupat de d-na, astfel cum aceasta a fost încadrată, întrucât actualul post este funcție publică și a fost ocupat în condițiile și după parcurgerea procedurilor prevăzute de lege (examen, concurs), ca urmare a transformării postului contractual în funcție publică.
Tribunalul a apreciat că nu se poate da curs cererii reclamantului făcută în baza dispozițiilor art. 104 Codul muncii, numai în măsura în care acest lucru este posibil (cum de altfel prevede și textul de lege), respectiv dacă în organigrama unității există post liber cu normă întreagă. Nimeni și nimic nu poate sta în calea voinței părților în măsura în care se realizează un acord de voință în acest sens.
În considerarea celor de mai sus și apreciind că reclamantul corect a fost încadrat în funcția de consilier juridic debutant cu 1/2 normă, drepturile sale salariale după reintegrare aferente funcției fiind achitate la timp, instanța a reținut că acțiunea reclamantului este întemeiată parțial și că acesta este îndreptățit doar la diferența reprezentând indicele de devalorizare a drepturilor salariale datorate pe perioada ianuarie-octombrie 2006 și neachitate la timp în sumă de 1.373 lei, sumă cu care pârâtul urmează a fi obligat la plată.
Întrucât prin Sentința civilă nr. 345/2006 a Tribunalului Satu Mare, instanța nu a dispus o altă modalitate de reactualizare a drepturilor bănești, aceasta se face prin aplicarea indicelui de inflație calculat de Agenția de Statistică. Prejudiciul suferit nu poate fi acoperit integral numai prin actualizarea sumelor datorate.
În ce privește sporul pentru ținută decentă, instanța a obligat pârâtul la plata acestui spor doar pe perioada trimestrul I – trimestrul III 2006 în sumă de 1200 lei (400 lei/trimestru), după reîncadrare reclamantul putând obține aceste sporuri condiționat de prezentarea actelor justificative.
Raportat la cererea privind acordarea concediului de odihnă, tribunalul a obligat pârâtul la recunoașterea unui drept la concediu de odihnă de 25 zile pe an conform art. 1 din HG 250/1992, corespunzător vechimii în muncă a reclamantului.
Întrucât al 13-lea salariu s-a acordat reclamantului numai pentru perioada efectiv lucrată în 2006, instanța obligând pârâtul și la plata acestui drept, aferentă perioadei ianuarie-octombrie 2006, indexat la data plății.
Pentru motivele mai sus arătate, instanța a respins contestația privind anularea Dispoziției nr. 1785/2006.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă au fost acordate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul obligării angajatorului la reintegrarea sa pe postul ocupat din anul 2001 cu un salariu aferent vechimii de peste 6 ani și achitarea tuturor drepturilor salariale, majorate reactualizate și indicate conform expertizei judiciar contabile, respectiv salarii și sporuri de 14.633 lei și bani de haine 2.800 lei.
În motivarea recursului critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie bazată pe aprecierea eronată a probelor și a dispozițiilor legale.
Astfel se arată în esență că instanța de fond în mod greșit i-a acordat doar suma de 1.373 lei în plus, aferent perioadei ianuarie- octombrie 2006 și a reținut că angajatorul nu trebuie să-l angajeze cu o normă întreagă, motivând că postul de la Administrația Domeniului Public ar fi fost de funcționar public, deși la data angajării sale ca și consilier juridic cu normă exista acest post în cadrul serviciului din cadrul Administrației Piețelor, care a fost ocupat ulterior arestării sale nelegale de către, postul fiind transformat în urma unei hotărâri a Consiliului local în consilier juridic cu normă întreagă.
Consideră că este evident că dacă nu i se desfăcea nelegal contractul de muncă reclamantul ar fi ocupat acel post, așa încât i se cuvine și salarul aferent stabilit prin expertiză pentru postul integral, acesta fiind de fapt prejudiciul său în valoare de 14.633 lei, pârâtul având obligația de a- reintegra pe post cu normă întreagă conform art. 104 din Codul muncii, în condițiile în care numitei i-a încetat de drept contractul de muncă la 30 ianuarie 2006 și acesta avea venituri salariale de 2.111,7 lei.
În concluzie, apreciază că se impune obligarea pârâtului angajator la reintegrarea sa pe postul pe care îl ocupă, cu salariul pe care îl avea aceasta și nu cu salariul de consilier debutant după o vechime în muncă de peste 6 ani.
Precizează că după pronunțarea sentinței angajatorul a recunoscut o parte din pretențiile sale inclusiv pentru ținută și concedii de odihnă, iar nu mai ocupă postul respectiv, așa încât nu mai există nici un impediment la ocuparea de către recurent.
Recursul nu este motivat în drept.
Prin întâmpinare Primarul Municipiului SMs -a opus admiterii recursului, arătând că în mod corect a apreciat instanța de fond că acestuia i se cuvine salariul corespunzător postului cu normă, conform unei alte sentințe civile.
Examinând sentința recurată, văzând și actele dosarului prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu conform art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Criticile aduse sentinței sunt neîntemeiate, atât starea de fapt cât și de drept fiind corect reținute de instanța de fond.
Prin sentința civilă nr. 345/2006, definitivă și irevocabilă s-a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 318/09.05.2003 și s-a dispus reintegrarea contestatorului la locul de muncă conform contractului individual de muncă din 12.09.2001 în funcția de consilier juridic cu timp parțial de muncă, fiind obligat pârâtul Primarul Municipiului S M la achitarea despăgubirilor echivalente cu salariile indexate, majorate, reactualizate pe care le-ar fi primit de la data înregistrării acțiunii -30.01.2006 -până la reintegrarea efectivă.
În raport de dispozițiile acestei sentințe, care a intrat în puterea lucrului judecat, în mod corect a apreciat instanța de fond că reclamantul este îndreptățit la reintegrarea pe postul de consilier debutant cu normă și la plata drepturilor salariale astfel reactualizate, respectiv a diferențelor neachitate și la acordarea concediului legal de odihnă de 25 zile pe an, evident tot în raport de o J de normă, reîncadrarea reclamantului dispusă prin Dispoziția nr. 1785/07.11.2006 de către Primarul Municipiului SMf iind conformă cu dispozițiile sentinței civile nr. 345/D/2006.
Prin urmare, pretențiile reclamantului întemeiate pe dispozițiile art. 104 Codul muncii de a fi reîncadrat pe postul de consilier juridic cu normă întreagă și de a-i fi achitate drepturile salariale corespunzătoare acestei funcții și norme de muncă sunt lipsite de orice fundament legal, reintegrarea trebuind să fie conformă dispozițiilor hotărârii instanței.
Faptul că pe perioada desfacerii ilegale a contractului său de muncă a fost angajată o altă persoană pe aceeași funcție cu o norma întreagă nu-l îndreptățește pe reclamant la reintegrarea sa pe acel post cu normă întreagă, având în vedere atât dispozițiile sentinței 345/2006 cât și dispozițiile legale de angajare și promovare în funcții publice, funcția de consilier juridic din cadrul Primăriei fiind transformată în funcție publică, pentru ocuparea unor astfel de funcții fiind necesară parcurgerea procedurilor prevăzute de HG 775/1998- și art. 10 din Legea nr. 188/1999 republicată.
Având în vedere considerentele expuse, văzând că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, instanța va respinge ca nefondat recursul în baza art. 312 raportat la art. 304 Cod procedură civilă.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI S, cu sediul în S M, 25 Octombrie, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 61/D din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
– judecători fond –
Melita
– redactat decizie – judecător – 07.07.2008
– dactilografiat grefier -07.07.2008-2 ex.
