În concepţia Legii nr. 359/2004, constatarea dizolvării de drept pentru nepreschimbarea certificatului de înmatriculare şi/sau a certificatului fiscal, permite deschiderea procedurii lichidării voluntare, iar radierea din atrage pierderea personalităţii juridice a societăţii şi consecutiv, dispariţia patrimoniului propriu al acesteia, dovadă că bunurile rămase după dispariţia subiectului „colectiv” de drept, se consideră a fi abandonate astfel că trecerea în procedura falimentului nu este posibilă.
Secţia comercială de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1264 din 4 octombrie 2006
Prin sentința nr. 241/28 iunie 2006, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara, secția comercială a respins cererea reclamantei D.G.F.P. – H. având ca obiect deschiderea procedurii executării silite concursuale față de pârâta M.G. SRL Brad.
Pentru a pronunța sentința arătată, judecătorul sindic a reținut că nu sunt întrunite condițiile cerute de Legea nr. 64/1995 pentru a fi declanșată procedura falimentului întrucât, Oficiul registrului comerțului Hunedoara a comunicat că societatea pârâtă a fost dizolvată de drept pentru nepreschimbarea certificatului de înmatriculare conform art. 30 din Legea nr. 359/2004.
D.G.F.P – H. a declarat recurs susținând că judecătorul sindic nu a dat efect dispozițiilor art. 233 alin. (1) și (4) și art. 260 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 republicată, conform cărora, dizolvarea unei societăți declanșează lichidarea și nu împiedică deschiderea procedurii falimentului și nici dispozițiilor art. 1 alin. (2) lit. e) din care stabilesc că procedura falimentului se aplică și societăților dizolvate anterior cererii introductive.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează.
1. La cauzele de dizolvare prevăzute de art. 237 lit. a)-d) din Legea nr. 31/1990,art. 30 alin. (1) din Legea nr. 359/ 2004 a adăugat și pe aceea a neîndeplinirii obligației de preschimbare a certificatelor de înmatriculare și de înregistrare fiscală, până la 30 decembrie 2004.
în această ipoteză, competența de a constata dizolvarea de drept, aparține judecătorului delegat la registrul comerțului, încheierea se pronunță la cererea Oficiului Național al Registrului Comerțului, și se comunică, se publică și se afișează conform cu dispozițiile art. 30 alin. (3) din Legea nr. 359/2004, fiind supusă recursului.
Dacă încheierea judecătorului delegat nu a fost atacată cu recurs ori dacă recursul a fost respins, societatea intră în procedura lichidării descrisă de Legea nr. 31/1990.
Pentru a îndeplini operațiunile lichidării, art. 31 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 359/2004 instituie un termen de 6 luni de la pronunțarea încheierii de dizolvare sau, după caz, de la data respingerii recursului declarat împotriva acestei încheieri.
înăuntrul acestui termen, societatea, prin administratorul sau reprezentantul legal, este obligată să desemneze lichidatorul iar acesta trebuie să înregistreze actul de numire și să-și depună semnătura la oficiul registrului comerțului.
în cazul în care, societatea nu mai are administrator sau reprezentant legal, oricare persoană interesată poate cere judecătorului delegat numirea lichidatorului de pe lista practicienilor în reorganizare și lichidare.
Conform aceleiași legi, dacă până la expirarea termenului de 6 luni, judecătorul delegat nu a fost sesizat cu o cerere de desemnare a lichidatorului, la cererea O.N.R.C., va dispune radierea persoanei juridice din registrul comerțului.
Pentru a fi opozabilă oricărei persoane, încheierea de radiere se comunică, se publică și se afișează conform art. 30 alin. (3) din Legea nr. 359/2004, iar bunurile ce se aflau în patrimoniul persoanei juridice, se consideră abandonate.
Prin urmare, în concepția Legii nr. 359/2004, constatarea dizolvării de drept pentru nepreschimbarea certificatului de înmatriculare și/sau a certificatului fiscal, permite deschiderea procedurii lichidării voluntare, iar radierea din registrul comerțului atrage pierderea personalității juridice a societății și consecutiv, dispariția patrimoniului propriu al acesteia, dovadă că bunurile rămase după dispariția subiectului „colectiv” de drept, se consideră a fi abandonate astfel că trecerea în procedura falimentului nu este posibilă.
2. în temeiul art. 15 alin. (2) din Constituția României și art. 1 C. civ., legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
în speță, reclamanta s-a adresat tribunalului la 12 decembrie 2005, sentința a fost pronunțată la 28 iunie 2006, iar Legea nr. 85/2006 a intrat în vigoare la 21 iulie 2006.
Dar, chiar dacă ar fi fost în vigoare la data pronunțării sentinței, art. 1 alin. (2) pct. 4 lit. e) din Legea nr. 85/2006 nu ar fi fost aplicabil speței întrucât, pe de o parte, radierea unei societăți din registrul comerțului, exclude declanșarea procedurii falimentului și, pe de altă parte, falimentul poate fi declanșat doar de către creditorul care deține o creanță certă lichidă și exigibilă împotriva acelei societăți dizolvate și aflate în încetare de plăți.
Așadar, judecătorul sindic a aplicat corect legea pronunțând o sentință care se sustrage criticilor din recurs.
