ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1310/2008-
Ședința publică din 25.09.2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Trif
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S M, cu sediul în S M, str. -, nr. 4 – 6, județul S M, în contradictoriu cu intimata contestatoare, cu domiciliul în com., sat, nr. 152, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 954/D din 01.10.2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care s- admis contestația, având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta intimatei contestatoare, avocat în baza delegației de substituire din 25.09.2008, emisă de Baroul Satu Mare – Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 05.08.2008, note de ședință formulate de recurenta pârâtă, după care:
Reprezentanta intimatei contestatoare arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei contestatoare solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. Apreciază că susținerile recurentei sunt nefondate, intimata contestatoare nu a susținut că nu are încheiat contract de muncă, ci că, nu-l deține. Arată că, completarea la raportul de expertiză nu aduce nimic nou pe fondul cauzei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 954/D din 01.10.2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatoarea, domiciliată în loc. orașul, nr.152, jud.S M, împotriva intimatei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S M, cu sediul în S M, B-dul -, nr.4-6, jud.S M, și, în consecință:
S-a anulat Decizia nr.-/12.01.2007 emisă de intimată.
A fost obligată intimata să emită o nouă decizie prin care să recalculeze contestatoarei pensia anticipată cuvenită prin includerea perioadei 10.02.1971-10.08.1978 ca stagiu de cotizare, în conformitate cu raportul de expertiză contabilă întocmit de ec..
A fost obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 1500 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente.
Din decizia de pensionare, din poziția intimatei Casa Județeană de Pensii SMe xprimată în cuprinsul întâmpinării și, în egală măsură, din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, instanța a reținut că, la determinarea pensiei contestatoarei, unitatea intimată a omis în mod deliberat să ia în calcul perioada 10.02.1971-10.08.1978 ca stagiu de cotizare pe motiv că d-na nu a prezentat o adeverință eliberată de, din care să rezulte că în perioada de referință aceasta a fost încadrată cu contract de muncă conform Codului muncii, că s-a plătit CAS și contribuția pentru pensia suplimentară.
Din copia carnetului de muncă al contestatoarei, aflat în probațiune la filele 6-15 inclusiv din dosarul cauzei, instanța a reținut că, pentru perioada 10.02.1971-10.08.1978, este înscrisă mențiunea că d-na este angajată la cerere, cf.art.69 Codul muncii la Agricolă de Producție și, totodată, că la data de 10.08.1978 a avut loc transferul angajatului în interesul serviciului la CAP.
Tribunalul a considerat că perioada 10.02.1971-10.08.1978 trebuia luată în calcul ca stagiu de cotizare la determinarea punctajului mediu anual și, în final, la determinarea nivelului pensiei contestatoarei pentru că, potrivit art.1 din Decr.nr.92/1976 privind carnetul de muncă (actul normativ care a reglementat până relativ recent întocmirea acestui document), carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Potrivit art.7, 8 din același act normativ, atunci când există îndoieli asupra unor date înscrise în carnetul de muncă, se va proceda la rectificarea înscrierilor în baza actelor oficiale care atestă alte situații decât cele înscrise, iar măsura rectificării poate fi atacată cu plângere la judecătorie.
În aceste circumstanțe legale, tribunalul a apreciat că, dacă carnetul de muncă reprezintă dovada vechimii în muncă și dacă nu a existat o rectificare a înscrierilor existente în acest document, cum este situația în speță, atunci pretenția unității intimate, de a fi completate dovezile cu o adeverință în sensul celor arătate anterior, este nejustificată și subzistă prezumția de adevăr a înscrierilor efectuate în carnetul de muncă. Prin urmare, perioada 10.02.1971-10.08.1978 reprezintă stagiu de cotizare pentru contestatoare, în condițiile art.160 alin.1 și alin.5 din Lg.nr.19/2000.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul dispozițiilor legale enunțate, a admis contestația, a anulat Decizia nr.-/12.01.2007 emisă de intimată și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă decizie prin care să recalculeze contestatoarei pensia anticipată cuvenită prin includerea perioadei 10.02.1971-10.08.1978 ca stagiu de cotizare, în conformitate cu raportul de expertiză contabilă întocmit de exp.. Totodată, în baza art.274 Cod proc.civ. pe temeiul culpei procesuale, intimata a fost obligată să plătească contestatoarei cheltuielile de judecată ocazionate constituite din 1000 lei onorariu avocat și 500 lei onorariul expertului.
Asistenții judiciari – participând la constituirea completului de judecată în condițiile art.55 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, cu vot consultativ – au exprimat aceeași opinie asupra acțiunii promovată de către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs casa Județeană de Pensii S M, solicitând admiterea recursului și în principal, să modifice în tot sentința și, pe cale de consecință, să respingă acțiunea ca neîntemeiată iar, în subsidiar, să modifice în parte sentința în sensul neobligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON onorariu avocațial.
În motivarea cererii de recurs, sunt formulate următoarele critici:
– instanța a încuviințat cererea privind administrare probei cu expertiza contabilă, în lipsa unui contract individual de muncă pentru perioada 01.02.1971 – 10.08.1978;
– concluziile lucrării contabile sunt viciate, astfel ipoteza de la care a pornit expertul contabil, în sensul că la baza înscrierilor din carnetul de muncă pentru perioada 10.02.1971 – 10.08.1978 ar exista pe numele contestatoarei un contract individual de muncă, semnat și acceptat de conducătorul unității, este eronată, deoarece la dosar nu există un asemenea contract;
– expertul a procedat la rotunjirea sporului de vechime aferent salariului tarifar, fără ca această practică să aibă acoperire din punct de vedere legal; de asemenea, expertul a luat în calcul un spor de 14.025 lei deși în perioada01.10.1994 – 01.01.1995 reclamanta nu a beneficiat de alte sporuri în afara sporului de vechime;
– pornind de la o bază de calcul stabilită eronat, salariile brute luate în calcul nu au putut fi stabilite în mod corect, mai mult, pentru perioada 10.02.1971 – 01.03.1971 expertul a luat în calcul un salariu brut de 1000 lei, fără să țină cont că reclamanta a lucrat doar 10 zile;
– pentru perioada 10.02.1971 – 0.07.1977, la determinarea punctajelor anuale, contrar prevederilor legale, expertul a utilizat salariile medii lunare pe economie, în loc de salariile brute lunare pe economie, ceea ce a condus la determinarea eronată punctajului mediu anual;
– deoarece expertul nu a respectat întocmai prevederile legale, recurenta a solicitat refacerea raportului de expertiză, pe cheltuiala expertului, cerere respinsă de instanță, aceasta acordând probei cu raportul de expertiză o valoare absolută, fără să o analizeze prin prisma criticilor aduse prin obiecțiunile formulate;
– în subsidiar, referitor la cheltuielile de judecată, obligarea recurentei la plata acestora este neîntemeiată câtă vreme intimata nu depus la dosar chitanță fiscală.
Intimata, a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Criticile aduse sentinței recurate sunt găsite de instanța de recurs ca fiind parțial întemeiate, astfel, în mod greșit, instanța de fond a refuzat a comunica expertului desemnat în cauză obiecțiunile formulate de recurenta pârâtă prin actul depus la instanță pentru termenul din 27.09.2007. Instanța de fond a adus în sprijinul dispoziției de respingere a cererii de refacere sau completare a expertizei motivarea că nu sunt invocate motive de nulitate și că expertul nu ar fi omis a răspunde la obiective.
Or, în speță, recurenta pârâtă formulat cererile sus-arătate la primul termen după depunerea lucrării de expertiză, în condițiile statornicite de art. 21 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, nesubzistând nici un motiv pentru respingerea probei solicitate.
Prin completarea raportului de expertiză contabilă efectuată la solicitarea instanței de recurs, expertul concluzionat că între valoarea pensiei anticipate parțial stabilită prin raportul de expertiză inițial, de 324 lei, și cea stabilită prin ultima lucrare de specialitate, de 316 lei, rezultă o diferență de 8 lei.
Referitor la rectificarea cuantumului sporului de vechime aferent salariului tarifar, expertul precizat că în urma rectificării calculului pensiei anticipate a reclamantei, a recalculat sporul de vechime cu zecimale, conform anexei nr. 1 completării raportului de expertiză.
Tot în această din urmă lucrare, se regăsește precizarea că, pentru perioada 01.10.1994 – 01.01.1995, a fost eliminat sporul în cuantum de 14.025 lei/lună, situația fiind ilustrată în anexa nr. 1, în care apare de asemenea corectată și valoarea retribuției restrânsă doar la 18 zile, cât s-a dovedit că a prestat muncă intimata, și anume la nivelul perioadei 10.02.1971 – 01.03.1971, nu unei luni întregi cât s-a consemnat inițial.
Cât privește criticile vizând inexistența unui contract individual de muncă, acestea nu pot fi primite, este de subliniat că, în mod corect, instanța de fond a considerat că perioada 10.02.1971 – 10.08. 1978 trebuia luată în calcul ca stagiu de cotizare la determinarea punctajului mediu anual și în final la determinarea nivelului pensiei contestatoarei, în condițiile în care carnetul de muncă constituie actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, în vigoare la data efectuării înscrierilor, înscrieri care, conform aceluiași act normativ – art. 7 și 8 – pot fi rectificate atunci când există îndoieli asupra unor date înscrise în acesta, însă în baza unor acte oficiale care atestă alte situații decât cele înscrise, rectificare care nu a survenit în speță. Or, în carnetul de muncă al intimatei contestatoare apare înscrisă mențiunea că aceasta în perioada 10.02.1971 – 10.08.1978 fond angajată conform art. 69 din Codul muncii la Agricolă de Producție și că ulterior a fost transferată, la data de 10.08.1978, în interesul serviciului la CAP. De altfel, potrivit art. 296 Codul muncii, vechimea în muncă stabilită până la data de 31.12.2008 se probează cu carnetul de muncă.
În atare situație, fără îndoială că perioada 10.02.1971 – 10.08.1978 reprezintă stagiu de cotizare, având în vedere prevederile art. 160 alin. 1 și alin. 5 din Legea nr. 19/2000.
Referitor la criticile axate pe problema cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată recurenta prin hotărârea primei instanțe, pretenția recurentei în sensul înlăturării dispoziției de obligare a sa la plata sumei de 1000 lei reprezentând onorariu avocațial, este de reținut că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 din Codul d e procedură civilă în condițiile în care recurentei – pârâtă în cauză – i-a aparținut culpa pentru declanșarea litigiului de față.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 din Codul d e procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în parte sentința în sensul că, recalcularea pensiei anticipate cuvenite contestatoarei se va face în conformitate și cu modificările cuprinse în completarea raportului de expertiză întocmită de expert la data de 4 iunie 2008, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
Cât privește cheltuielile de judecată solicitate în actuala etapă procesuală de către partea intimată, acestea nu vor fi acordate, având în vedere prevederile art. 274 din Codul d e procedură civilă și respectiv soluția de admitere a prezentei căi de atac declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S M, cu sediul în S M, str. -, nr. 4 – 6, județul S M, în contradictoriu cu intimata contestatoare, cu domiciliul în com., sat, nr. 152, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 954/D din 01.10.2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în parte în sensul că, recalcularea pensiei anticipate cuvenite contestatoarei se va face în conformitate și cu modificările cuprinse în completarea raportului de expertiză întocmită de expert la data de 4 iunie 2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
– – – – – –
– redactat decizie în concept – judecător – – – – 02.10.2008
– judecător fond -,
– dact. gref. – 02.10.2008 – 2 ex.
