DECIZIA CIVILĂ NR.1360/2008-R
Ședința publică din 2 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
– – – – JUDECĂTOR 3: Moșincat
– – – judecător
– – grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de contestator domiciliat în Sânicolau de M,-, județul B, în contradictoriu cu intimata – SRL O, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.236/LM din 29 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă, contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul contestator -personal și pentru intimata – SRL O, reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.198 din 2.10.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet de Avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru,intimata a depus întâmpinare, upă care:
INSTANȚA comunică un exemplar din întâmpinarea formulată de către partea intimată cu recurentul contestator.
Recurentul contestator -personal, învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, INSTANȚA, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul contestator -personal susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris,modificarea hotărârii atacate în sensul anulării deciziei de desfacere a contractului de muncă, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de care a fost lipsit, revenirea la situația anterioară (momentul demisiei) și plata de daune morale de 1.000.000 lei pentru distrugerea imaginii, luarea măsurilor ce se impun împotriva celor părtași la soluționarea cauzei, cu câte 500.000 lei/zi pentru fiecare înfățișare. În esență solicită a se constata că, a cerut în probațiune primei instanțe de a se emite o citație către Poșta Săcuieni, care să elibereze o copie de pe foaia detaliată a faxurilor expediate în data de 17.10.2007, pentru a dovedi că el și-a comunicat demisia către societatea intimată, însă acest lucru nu s-a întâmplat, pe motiv că se va cere la un alt termen, ori la celălalt termen nu s-a mai consemnat nimic, apărătorul părții intimate, în grabă a solicitat respingerea recursului, iar el, nu și-a putut susține cauza, ce doar i s-a pus în vedere că dacă are concluzii scrise să le depună prin registratura instanței, ori, consideră că este inadmisibil și nelegal să se soluționeze o cauză fără să lași o parte să-și susțină și să-și dovedească dreptatea, fără să se intre în fondul acesteia, fără să se cerceteze măcar actele existente la dosar, acte din care de altfel rezultă că, în luna octombrie a lipsit o singură dată, deoarece autobuzul cu care se deplasa către locul de muncă, autobuz al societății, nu respecta programul,pleca mai devreme, neajungând astfel la lucru, aspect pe care de altfel l-a și comunicat maistrului cât și direcțiunii, vorbind personal cu directorul firmei și expunându-i toate problemele existente, atât față de autobuz cât și față de șofer, însă nu s-a luat nici o măsură, în schimb, el și ceilalți colegi ai săi au fost catalogați drept mincinoși. Mai mult, nu știe de ce are 4 zile nemotivate, când de fapt a fost în concediu medical, arată că, împotriva lui s-au început anumite represalii, concretizate prin faptul că nu mai primea de lucru conform postului ocupat, nu i se făcea instructajul de protecția muncii, a primit o categorie profesională inferioară, i s-a refuzat cererea de efectuare a două zile de concediu, de altfel, precizează că a primit o înștiințare să se prezinte pentru data de 18.10.2007, însă el a primit-o prin poștă abia în 19.10.2007, astfel că nu avea cum să se prezinte; decizia de desfacere a contractului de muncă este emisă în data de 25.10.2007 cu nr.1336, iar încetează pe 24.10.2007, înaintea emiterii deciziei; referatul întocmit de către șef sector este din 25.10.2007, cu nr.1337, dar mai există unul cu aceiași dată și același număr, însă nu corespunde unul cu celălalt, și totodată arată că mai există și un al treilea referat cu nr.1336 tot din 25.10.2007, astfel nu știe care dintre acestea este adevărat.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată justificate cu delegația de la dosar.În esență solicită a se constata că, în mod corect prima instanță a reținut că situația faptică este cu totul alta decât cea prezentată de către recurent, motivele invocate de către acesta nu corespund situației de fapt și de drept a speței, recurentul fiind cunoscut la locul de muncă ca având un comportament violent și necorespunzător desfășurării activității pentru care a fost angajat, a lipsit de mai multe ori, nejustificat de la locul de muncă, iar referitor la împrejurarea că a comunicat de mai multe ori faxuri unității intimate, acestea nu au fost dovedite, existând aceea dovadă ulterioară trimiterii faxului, iar, de altfel, recurentul contestator, avea obligația să mai lucreze încă 15 zile, ca preaviz.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.236/LM din 29 februarie 2008, Tribunalul Bihora respins contestația formulată de către contestatorul în contradictoriu cu intimata – SRL O,având ca obiect anularea deciziei nr.1336 din 25.10.2007, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, prima instață a reținut că, contestatorul a fost angajat la intimată – SRL în funcția de muncitor necalificat cu începerea activității la data de 13.10.2006, aspect ce reiese din contractul individual de muncă, iar prin dec.nr.1336/25.10.07, în baza disp. art.61 lit.”a” Codul muncii, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al acestuia, cu începere de la data de 24.10.2007, motivele ce au stat la baza emiterii deciziei de concediere au fost cele de părăsirea locului de muncă și absențele nemotivate, după cum rezultă din motivarea în fapt a deciziei contestate.
Din convocarea făcută la data de 16.10.2007, aflată la fila 23 dosar,rezultă că, intimata i-a pus în vedere contestatorului să se prezinte la data de 18.10.2007 la biroul personal ora 8,00 în vederea cercetării prealabile disciplinare pentru comiterea faptei de a părăsi locul de muncă la data de 16.10.2007. ora 8,00, fără aprobarea șefului de sector și pentru cele 4 zile de absențe nemotivate avute în cursul lunii octombrie, convocarea fiind comunicată prin scrisoare recomandată și cu confirmarea de primire- filele 24-25 dosar.
Din pontajul depus la fila 26 dosar, rezultă că, contestatorul a avut în cursul lunii octombrie 2007, șase zile de absențe nemotivate, iar în data de 16.10.2007, a prestat doar 2 ore din cele 8 ore ale programului de lucru.
Conf. Art. 61 lit. a Codul muncii angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoane salariatului în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
Din dosarul de cercetare prealabilă disciplinară depus la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că, contestatorul se face vinovat de comiterea abaterilor disciplinare reținute în sarcina sa prin dispoziția de concediere atacată, iar susținerile contestatorului că a părăsit locul de muncă la data de 16.10.2007, ca urmare a unor neînțelegeri cu șeful de sector, nu pot fi reținute ca o cauză de absolvire de răspundere a contestatorului întrucât în conformitate cu regulamentul de ordine interioară și cu legislația muncii avea posibilitatea să facă o sesizare conducerii intimatei pentru reglementarea incidentului apărut între contestator și șeful ierarhic superior.
Tribunalul a apreciat că, decizia de concediere emisă pe seama contestatorului îndeplinește toate condițiile de formă și de fond, respectându-se întocmai procedura aplicării sancțiunii disciplinare astfel cum este reglementată în art. 263 și urm Codul muncii,motiv pentru care, instanța a respins ca neîntemeiată contestația formulată și a menținut ca temeinică și legală decizia de concediere emisă pe seama contestatorului.
Ca o consecință a respingerii capătului principal din contestație, prima instanță respins ca nefondate și capetele de cerere privind plata daunelor morale și a despăgubirilor solicitate de contestator.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de care a fost lipsit, revenirea la situația anterioară, plata a 1.000.000 lei pentru distrugerea imaginii, luarea măsurilor împotriva celor părtași la soluționarea cauzei.
Prin motivele de recurs s-a invocat, că la primul termen s-au depus o serie de înscrisuri, cerere de amânare, față de care a fost de acord pentru studierea actelor și a solicitat să se emită o citație către Poșta din Săcuieni pentru a elibera o copie a foii detaliate a faxurilor expediate în 17.10.2007, pentru a demonstra că a înaintat demisia iar intimata a primit-o, ori, solicitarea sa nu a fost consemnată.
A depus o copie a actului adițional la contractul de muncă, tot la primul termen, nesemnat de el, purtând o semnătură falsă, aspect de care nu s-a ținut cont. Nu a fost lăsat a-și susține cauza și să-și dovedească pretențiile, nu s-a soluționat cauza conform art.297 Cod procedură civilă.
Intimata, prin reprezentantul său și întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, cu motivarea că, în mod corect prima instanță a apreciat că,situația faptică și juridică este cu totul alta decât cea prezentată de către petent, aspecte de rezultă din înscrisurile existente la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin decizia nr.1336 din 25.10.2007, emisă de intimată -fila 5 dosar fond-,s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al recurentului, având funcția de pregătitor completator, în baza art.61 lit.”a” Codul muncii, începând cu data de 24.10.2007, reținându-se în sarcina sa faptul că a părăsit locul de muncă și a avut absențe nemotivate.
Conform adresei nr.1301 din 16.10.2007 -fila 23 dosar fond- emisă de intimată, recurentului i s-a adus la cunoștință să se prezinte în data de 18.10.2007, ora 8,00 la Biroul personal pentru a clarifica lipsa de la serviciu în 16.10.2007 fără a anunța conducerea. Tot din această adresă, se reține că se propune desfacerea contractului de muncă întrucât a mai avut 4 absențe nemotivate în luna octombrie, anterior deci cercetării disciplinare.
Din analiza confirmării de primire a acestei convocări -fila 24 dosar fond, se reține faptul că ea i-a fost înmânată la 19.10.2007, ori, convocarea era pentru data de 18.10.2007, dată la care, era imposibil ca acesta să se prezinte, nefiind astfel încunoștiințat, convocat conform art.267 Codul muncii.
Mai mult, prin adresa de convocare recurentul este anunțat că, anterior efectuării, deci a cercetării prealabile, conducerea a propus desfacerea contractului de muncă, din motive de indisciplină, ori, în această situație convocarea nici nu-și mai avea rostul, decizia fiind deci luată anterior, cu încălcarea art.267 Codul muncii.
Sigur că, în procesul verbal din 24.10.2007, întocmit de comisia de cercetare prealabilă -fila 51 dosar fond, s-a făcut mențiunea că prin adresa nr.1301 din 16.10.2007 recurentul a fost convocat pentru data de 24.10.2007, aspect reținut și în întâmpinare, însă, din cuprinsul acesteia arătate mai sus, reiese că a fost convocat la data de 18.10.2007, ori a primit această adresă cu confirmare de primire ulterior la 19.10.2007, culpa neprezentării aparținând societății intimate ce nu a respectat art.267 Codul muncii, motiv de nulitate absolută a deciziei de sancționare, aspecte necercetate de instanța de fond.
Alta ar fi fost situația în măsura în care, fără motive obiective recurentul nu ar fi răspuns convocării, caz în care se putea trece într-adevăr la sancționarea disciplinară în lipsa cercetării prealabile -art.267 alin.3 Codul muncii, însă, neprezentarea s-a datorat culpei intimatei, conform celor expuse, aspect reliefat de acesta prin actul depus la fila 67 dosar fond, și neanalizat de instanță.
Conform art.267 alin.1 Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute de art.264 alin.1 lit.”a” (avertismentul) nu poate fi dispus mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, iar dreptul de-a aplica sancțiunea în lipsa cercetării putea opera doar în cazul neprezentării salariatului la convocarea făcută conform alin.2, ori, astfel cum s-a arătat mai sus, convocarea nu s-a făcut cu respectarea art.267 alin.2 Codul muncii, decizia fiind emisă abuziv, motiv de nulitate absolută a acesteia.
Față de toate considerentele expuse, nu se mai impun a fi analizate celelalte aspecte invocate de recurent, astfel că, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.76, art.267 Codul muncii, în baza art.312 alin.1,3 Cod procedură civilă va admite ca fondat recursul, va modifica în întregime sentința recurată, va admite în parte contestația și în consecință, în baza art.78 Codul muncii, va constata nulitatea absolută a deciziei nr.1336 din 25 octombrie 2007, emisă de intimată, pe care o va obliga să-i plătească contestatorului drepturile salariale de care a fost lipsit din data emiterii deciziei -25.10.2007-, până la pronunțarea prezentei decizii, conform art.78 alin.1 Codul muncii, nesolicitându-se repunerea în locul de muncă deținut anterior pentru a face aplicarea alin.2 al articolului 78 Codul muncii. Sigur că, sumele ce trebuie achitate, vor fi actualizate conform indicilor de inflație la data plății, indexate, majorate, raportat la dispozițiile legale invocate.
Referitor la plata daunelor morale solicitate, acestea nu au fost precizate în contractul individual sau colectiv de muncă, astfel că, văzând decizia nr.40 din 7.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii, ce, conform art.329 Cod procedură civilă este obligatorie pentru instanță, potrivit acesteia, în astfel de situații nu se acordă, instanța va respinge acest capăt de cerere. Mai mult, chiar în lipsa acestei decizii, constatarea nulității absolute a deciziei de concediere, reprezintă o reparație morală suficientă adusă de instanță recurentului, astfel că, și din acest punct de vedere se impune respingerea acestui capăt de cerere.
Deoarece recurentul cu ocazia soluționării fondului cauzei a făcut dovada că pe parcursul litigiului a cheltuit 61,8 RON-dosar medical, 3,5 RON comunicare fax, 67 RON -cheltuieli de transport -filele 61, 64,65,66 -total 162,3 plus în recurs prezent la două termene -100 lei =total:262 RON, în baza art.274 Cod procedură civilă instanța va obliga intimata la plata acestora.
Faptul că recurentul și-a înaintat demisia, este un aspect ce poate fi analizat de părți ulterior, neimpunându-se un astfel de demers față de cele dispuse de către instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de domiciliat în Sânicolau de M,-, județul B, în contradictoriu cu intimata – SRL O, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.236/LM din 29 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate, în sensul că:
Admite în parte contestația formulată de contestatorul domiciliat în Sânicolau de M,-, județul B, în contradictoriu cu intimata – SRL O, cu sediul în O,-, județul
Constată nulitatea absolută a deciziei nr.1336 din 25 octombrie 2007, emisă de intimata – SRL O, pe care obligă să-i plătească contestatorului drepturile salariale de care a fost lipsit din data de 25.10.2007, până la pronunțarea prezentei decizii, conform art.78 alin.1 Codul muncii, sume ce se vor actualiza conform indicilor de inflație la data plății, indexate, majorate, conform dispozițiilor legale în materie.
Respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
Obligă partea intimată – SRL O să plătească părții recurente suma de 262 RON cheltuieli de judecată în fond și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
– – – – – –
Red.concept decizie –
Data:6.10.2008
Jud.fond Fl./
Dact.
Data:9.10.2008
2 ex.
