ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1593/2008-
Ședința publică din 06.11.2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Trif
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator cu sediul în O,-, – 41,. 15, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL J cu sediul în J,-, județul S, împotriva sentinței civile nr. 421/LM din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care s-a respins contestația, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentului contestator, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 136 din data de 05.11.2008, emisă de Baroul Bihor – Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 24.10.2008, întâmpinare, după care:
Instanța comunică reprezentantei recurentului contestator un exemplar din întâmpinarea formulată în cauză.
Reprezentanta recurentului contestator arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului contestator solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea intimatei la plata în favoarea recurentului a drepturilor salariale și celorlalte drepturi bănești de la data concedierii până la data de 12.11.2007, fără cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra motivelor de nulitate absolută a deciziei de concediere, invocate prin concluziile scrise.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 421/LM din 21.05.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihorar espins contestația formulată de contestatorul domiciliat în O,-, -.41,.15, județul B în contradictoriu cu intimata SC. SRL cu sediul în localitatea J,-, județul.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. 1 din data de 18.09.2007 emisă de intimată s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă nr. 9580/2006 al domnului – contestator în cauză -, începând cu data de 13.09.2007, în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
Potrivit art. 65 alin. 1 din Codul muncii, se poate dispune concedierea angajatului determinată de desființarea postului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive ce nu țin de persoana acestuia, iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Raportând acest text legal la situația de fapt din cauza de față, instanța a reținut îndeplinirea condițiilor cumulativ și imperativ prevăzute de lege pentru concedierea contestatorului.
Astfel, desființarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului. Or, din organigrama depusă de intimată în probațiune, ( 53), rezultă că în iulie 2007 postul contestatorului nu se mai regăsește în statul de funcții.
Cauza desființării postului este reală, prezentând un caracter obiectiv, fiind impusă de dificultățile economice prin care trece societatea, fiind așadar independentă de buna sau reaua credință a intimatei. Din actele financiar-contabile depuse în cauză( 35-39) rezultă că societatea a suferit o pierdere de 131.977,07 lei, dificultățile financiare ale acesteia fiind evidente.
În ceea ce privește condiția seriozității, s-a reținut că desființarea postului s-a impus din necesități evidente privind îmbunătățirea activității intimatei, ce a făcut imposibilă continuarea desfășurării activității de către contestator fără a se cauza pagube pentru angajator.
În consecință, față de ansamblul considerentelor de fapt și de drept expuse mai sus, reținând că măsura concedierii contestatorului a fost luată cu respectarea condițiilor legale analizate mai sus, instanța a respins ca nefondată contestația formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea intimatei la plata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi bănești de la data concedierii până la data de 12.11.2007.
În motivarea cererii de recurs, recurentul invocă următoarele:
– nu s-a respectat termenul de preaviz, aspect neanalizat de instanța de fond, astfel, preavizul i-a fost comunicat la 13.09.2007, iar contractul individual de muncă i-a fost desfăcut în aceeași zi, mai mult, decizia de concediere i-a fost comunicată ulterior, în 18.09.2007;
Decizia de concediere nu cuprinde mențiunile obligatorii, pârâta îndeplinindu-și obligația de a-i comunica contestatorului locurile de muncă disponibile la nivel de societate abia la 12.11.2007, la două luni de la desfacerea contractului individual de muncă.
Intimata, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că termenul de preaviz a fost acordat și respectat de către intimată, iar cât privește nemenționarea în cuprinsul deciziei de concediere a locurilor de muncă disponibile din unitate, o asemenea obligație nu incumba angajatorului, având în vedere dispozițiile art. 64 din Codul muncii.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
În Codul muncii, dreptul de preaviz al salariatului este statornicit prin art. 73 alin. 1 – 3, persoanele concediate beneficiind de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare.
Articolul 74 alin. 1 din Cod dispune la lit. b că în conținutul deciziei de concediere trebuie să se indice, în mod obligatoriu, și durata preavizului, iar art. 76 din același Cod adaugă că, orice concediere dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate.
În speță, preavizul i-a fost comunicat recurentului la data de 13.09.2007, iar în aceeași zi i-a fost desfăcut contractul individual de muncă.
Concluzia ce se desprinde este că recurentului nu i-a fost acordat efectiv și integral dreptul de preaviz, ceea ce atrage nulitatea absolută a concedierii, conform art. 76 din Codul muncii.
Mai mult, intimata i-a comunicat recurentului locurile disponibile din societate abia la data de 12 noiembrie 2007, în condițiile în care contractul individual de muncă a fost desfăcut încă la data de 13 septembrie 2007.
Potrivit art. 74 alin. 2 lit. d în decizia de concediere trebuie menționată și lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc vacant, în condițiile art. 64 din cod.
În speță, decizia de concediere nu cuprinde mențiunea sus-arătată, iar obligația statornicită în sarcina angajatorului de textul de lege anterior enunțat, de a oferi salariatului un loc de muncă vacant corespunzător a fost îndeplinită la circa două luni după emiterea deciziei de concediere.
Aspectele anterior relevate pun în evidență faptul că decizia de concediere contestată în instanță este lovită de nulitate, pe motivul nerespectării procedurii prevăzute de lege.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul, va modifica sentința, în sensul că va admite contestația, și având în vedere cauzele de nulitate ale deciziei de concediere sus arătate, în baza dispozițiilor art. 78 pct. 1 din Codul muncii va dispune obligarea intimatei la plata salariilor pe perioada cuprinsă între data concedierii, 13.09.2007 și până la 12.11.2007.
Se va constata că recurentul nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art. 274 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul contestator cu sediul în O,-, – 41,. 15, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL J cu sediul în J,-, județul S, împotriva sentinței civile nr. 421/LM din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate în sensul că:
Admite contestația precizată.
Obligă intimata la plata despăgubirilor reprezentând drepturi salariale și alte drepturi bănești cuvenite conform dispozițiilor art. 78 pct. 1 din Codul muncii începând cu data concedierii 13.09.2007 și până la data de 12.11.2007.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 06.11.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
– – – – – –
– redactat hotărâre în concept – judecător – – – – 03.12.2008
– judecător fond -,
– dact. gref. -03.12.2008 – ex.
