Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o menţiune în are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost desfiinţate în tot sau în parte ori modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menţionarea în registrul comerţului.
Potrivit art. 132 C.proc.civ., modificarea acţiunii se poate face numai la instanţa de fond şi numai până la prima zi de înfăţişare, dispoziţiile art. 294 C.proc.civ. stabilind, de asemenea, că în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, şi nici nu se pot face cereri noi, aceste prevederi fiind pe deplin aplicabile şi la judecarea recursului, potrivit art. 316.
În principiu, hotãrârea judecãtoreascã în materie civilã are putere de lucru judecat numai între părţile litigante. Ca atare, dreptul de a o ataca cu recurs aparţine, cu excepţia procurorului, numai părţilor aflate în proces şi succesorilor în drepturi ai acestora, adică persoanelor care au participat la dezbaterea cauzei sau celui care le reprezintă.
Secţia comercială, Decizia nr. 74 din 20 ianuarie 2009
Prin sentința civilă nr. 959/17.10.2008 pronunțată în dosarul nr. 5669/30/2008, Tribunalul Timiș a respins cererea formulată de reclamanta L.M.C. în contradictoriu cu pârâții SC D. SRL Timișoara și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș având ca obiect radiere sediu social.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că societatea pârâtă a încheiat la data de 11.04.2003, pe durată nelimitată, un contract de comodat cu numiții A.C. și A.V., în temeiul căruia persoana juridică și-a stabilit sediul social în imobilul situat în loc. Timișoara, înscris în CF nr. 95865. Potrivit extrasului de carte funciară și a contractului autentic de vânzare-cumpărare, imobilul în care pârâta își are sediul social a fost vândut în anul 2008 de către P.L. reclamantei L.M.C. și soțului acesteia, L.C. în contractul de comodat, comodanții au menționat că sunt proprietarii apartamentului, iar reclamanta nu a depus la dosarul cauzei cartea funciară in extenso pentru a se putea verifica dacă aceștia au fost sau nu proprietarii tabulari ai imobilului și nici nu a solicitat rezilierea convenției încheiate pe o perioadă nelimitată. De asemenea, reclamanta a formulat cererea de radiere a sediului social al pârâtei în nume propriu, acțiunea nefiind însușită de către soțul acesteia, care este coproprietar, în speță nefiind îndeplinite condițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990.
împotriva sentinței civile de mai sus au declarat recurs petenții L.M.C. și L.C., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de radiere, întrucât recurenții cer radierea sediului social al SC D. SRL de la adresa din Timișoara, precum și rezilierea contractului de comodat de la aceeași adresă, deoarece acest contract nu a fost agreat sau întocmit cu nici unul dintre actualii ai apartamentului, în probațiune anexând cartea funciară in extenso.
Prin decizia civilă nr. 74/20.01.2009 pronunțată în dosarul nr. 5669/30/2008, Curtea de Apel Timișoara a respins recursurile petenților reținând în considerente că, potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările ulterioare, orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o mențiune în registrul comerțului, are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătorești irevocabile au fost desființate în tot sau în parte ori modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menționarea în registrul comerțului.
Rezultă, deci, că pentru a putea fi exercitată acțiunea în radiere reglementată prin acest text de lege este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele trei condiții: să existe o hotărâre judecătorească anterioară irevocabilă, prin care să fi fost desființate sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, să nu se fi dispus prin acea hotărâre efectuarea mențiunii în registrul comerțului privind desființarea ori modificarea actului care a stat la baza înregistrării, iar persoana interesată să facă dovada că i s-a cauzat un prejudiciu prin înregistrarea a cărei radiere o solicită.
O atare soluție este impusă și de reglementarea de la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, republicată, care statuează că instanțele judecătorești sunt obligate să trimită registrului comerțului, în termen de 15 zile de la data când au rămas irevocabile, copii legalizate de pe hotărârile irevocabile ce se referă la acte, fapte și mențiuni a căror înregistrare în registrul comerțului o dispun, conform legii, precum și de prevederea explicită din alin. (2) al aceluiași articol potrivit căreia în aceste încheieri și hotărâri instanțele judecătorești vor dispune efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului.
Ca urmare, în ipoteza în care instanțele de judecată nu s-au conformat prevederilor legale menționate, partea prejudiciată printr-o înmatriculare sau mențiune în registrul comerțului are posibilitatea să formuleze acțiune separată, în radiere, în condițiile reglementate prin art. 25 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, republicată.
în acest fel, radierea înmatriculării sau a unei mențiuni în registrul comerțului, ca operațiune derivată, complementară și subsecventă altei operațiuni principale, efectuată anterior, se poate dispune numai pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțată la cererea persoanei interesate. De aceea, procedura instituită prin art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, astfel cum a fost modificat prin art. VIII pct. 23 din Legea nr. 161/2003, are caracter necontencios, iar instanței judecătorești învestite cu o acțiune în radiere îi revine doar obligația de a verifica, sub aspect formal, dacă sunt întrunite cumulativ cele trei condiții prevăzute în acest text de lege, pe o atare cale neputându-se dispune și cu privire la existența și valabilitatea titlului sau a raporturilor juridice dintre părți, în raport cu prevederile legale aplicabile, radierea unei mențiuni, în condițiile în care actele juridice care au stat la baza înregistrării nu au fost desființate printr-o hotărâre judecătorească anterioară irevocabilă, fiind posibilă numai pe calea acțiunii în anulare, în cadrul unei proceduri cu caracter contencios, iar nu și pe calea unei cereri necontencioase, formulată în temeiul art. 25.
Prima instanță în mod corect a reținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile pretinse de legiuitor pentru a putea fi dispusă radierea din registrul comerțului a mențiunii referitoare la sediul societății intimate, reclamanta nefăcând dovada deținerii unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care să fi fost desființat titlul – contractul de comodat – în baza căruia s-a procedat la înscrierea mențiunii privind sediul social.
Este adevărat că prin cererea de recurs petenții au solicitat și rezilierea contractului de comodat încheiat între pârâta intimată SC D. SRL Timișoara și numiții A.C. și A.V. pe durată nelimitată, convenție în temeiul căreia persoana juridică și-a stabilit sediul social în imobilul situat în loc. Timișoara, înscris în CF nr. 95865, însă acest lucru nu poate fi acceptat în condițiile în care, potrivit art. 132 C.proc.civ., modificarea acțiunii se poate face numai la instanța de fond și numai până la prima zi de înfățișare, dispozițiile art. 294 C.proc.civ. stabilind, de asemenea, că în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi, aceste prevederi fiind pe deplin aplicabile și la judecarea recursului, potrivit art. 316 C.proc.civ.
Acțiunea judiciară reprezintă mijlocul prin care titularul dreptului subiectiv cere instanței realizarea acelui drept, recunoașterea lui sau încetarea piedicilor în exercitarea acestuia. Conceptul de „cerere nouă”, folosit de art. 294 alin. (1) C.proc.civ., se raportează cu necesitate la introducerea unei noi pretenții de către părți în faza judecății în apel sau în recurs, pretenție ce nu a format obiect al judecății în primă instanță, această soluție decurgând din funcția fundamentală a instanței de control judiciar, anume aceea de a examina regularitatea hotărârii primei instanțe cu privire la pretențiile ce au fost deduse în fața acesteia, prin conținutul conceptului de „cereri noi” în apel sau în recurs înțelegându-se toate acele acte de procedură care au natura unei cereri de chemare în judecată. Conotația conceptului de „cerere nouă” este aceea de a desemna „ideea de schimbare de acțiune”.
Prin urmare, modificarea pretențiilor în recurs, în sensul rezilierii contractului de comodat, solicitare care nu a fost formulată în primă instanță, judecătorul fondului nefiind învestit cu o asemenea acțiune, astfel cum s-a arătat mai sus, este inadmisibilă, o atare modificare a obiectului acțiunii neputând forma obiect de judecată pentru prima dată în calea de atac.
în ceea ce privește recursul petentului L.C., instanța constată că această persoană nu a fost parte în litigiul purtat în fața tribunalului, cererea de radiere fiind semnată, cum în mod corect a reținut și tribunalul, numai de către L.M.C., care a formulat acțiunea doar în nume propriu, astfel că recursul petentului urmează a fi respins ca declarat de o persoană fără calitate procesuală.
în principiu, hotărârea judecătorească în materie civilă are putere de lucru judecat numai între părțile litigante. Ca atare, dreptul de a o ataca cu recurs aparține, cu excepția procurorului, numai părților aflate în proces și succesorilor în drepturi ai acestora, adică persoanelor care au participat la dezbaterea cauzei sau celui care le reprezintă. Instanța de control judiciar învestită cu judecarea acestei căi de atac este obligată să verifice calitatea procesuală a celui care a declarat recurs, respectiv dacă a figurat ca parte la judecată în prima instanță, deoarece terții care nu au fost părți în proces nu au dreptul de a face recurs.
(Judecător Csaba Bela Nasz)
