DECIZIA CIVILĂ nr. 1632/2008
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta reclamant, cu domiciliul în de nr. 40 județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, împotriva sentinței civile nr. 454/LM/2007 din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație decizie de pensionare,
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, că intimata a depus întâmpinare la dosar prin registratura instanței, la data de 06.11.2008, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța, din oficiu, invocă excepția de nulitate a prezentului recurs, având în vedere faptul că la dosar nu se regăsesc motivele de recurs, după care rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.454/LM/2008 din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-,fost respinsă contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 37063/31.08.2005 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se un punctaj de 0, 45568 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază soțul contestatoarei la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare a soțului contestatoarei era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin. 1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin. 3 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani. Din datele privitoare la activitatea în muncă și adeverințele de la dosar ce atestă perioadele lucrate, rezultă că soțul contestatoarei nu a desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 ani activitate în subteran, ci doar 13 ani, 7 luni și 5 zile.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs contestatoarea, fără a arăta ce solicită și care sunt motivele în acest sens.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului.
Examinând decizia recurată, prin prisma excepției de nulitate invocată din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit articolului 3021aliniatul 1 litera c Cod procedură civilă, cererea de recurs, sub sancțiunea nulității, trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor în scris, ori, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform articolului 303 aliniatul 2 Cod de procedură civilă, termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii.
Având în vedere faptul că recurenta nu și-a motivat cererea de recurs în interiorul termenului legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii, nefiind respectate dispozițiile articolului 3021aliniatul 1 litera c, articolului 303 aliniatul 2 Cod de procedură civilă, instanța de recurs, în baza articolului 306 aliniatul 1 Cod procedură civilă, va anula recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
DISPUNE ANULAREA recursului civildeclaratde recurenta reclamant, cu domiciliul în de nr. 40 județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, împotriva sentinței civile nr. 454/LM/2007 din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCAB I L
Pronunțată în ședința publică de azi, 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– — – – –
decizie: /24.11.2008
Complet fond:,
în 2 ex.: /08.12.2008
