Potrivit art. 142 din Legea insolvenţei, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) se efectuează de către judecătoresc, potrivit Codului de procedură civilă. După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu tabelul definitiv consolidat pus la dispoziţia sa de către lichidator.
În primul rând, din acest text de lege nu rezultă că judecătorul sindic este cel care „desemnează executorul judecătoresc”.
În al doilea rând, atâta vreme cât sumele rezultate din executarea silită se repartizează creditorilor, potrivit tabelului definitiv consolidat [art. 142 alin. (2)], înseamnă că legea recunoaşte fiecărui creditor dreptul de a iniţia procedura executării silite, respectiv de a depune cererea la executorul judecătoresc, potrivit art. 3731alin. (1) C.proc.civ.
Secţia comercială, maritimă şi fluvială, Decizia nr. 747 din 13 octombrie 2008
Prin sentința nr. 509/26.06.2008, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. 2062/113/2006 al Tribunalului Brăila, s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar CIPI F.V.
în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC C.I. SRL Brăila și radierea acesteia din Registrul comerțului.
Conform art. 136 din Legea nr. 85/2006, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că procedura concursuală a insolvenței a fost deschisă prin sentința nr. 97/14.02.2008.
A constatat că, la data de 26.02.2008, lichidatorul judiciar CIPI F.V. a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitoarei.
A reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2006.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs creditoarea AVAS, înregistrat sub nr. 2062/113/2006 pe rolul Curții de Apel Galați – Secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:
Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, creditoarea AVAS este titulara unei creanțe în sumă de 24.121,54 lei, preluată de la C.A.S. Brăila în temeiul O.U.G. nr. 95/2003, aprobată prin Legea nr. 557/2003, creanță nerecuperată în cadrul procedurii.
Prin hotărârea recurată s-au aplicat în mod greșit prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006, întrucât judecătorul sindic, anterior închiderii procedurii, nu a efectuat demersuri pentru obținerea de fonduri necesare continuării procedurii, de la creditori ori din contul prevăzut de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 85/2006.
O altă critică vizează greșita aplicare a prevederilor art. 142 din Legea nr. 85/2006, întrucât, anterior închiderii procedurii, judecătorul sindic avea obligația să desemneze un judecătoresc pentru executarea sentinței întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006. Lichidatorul judiciar ar fi trebuit să îi pună la dispoziție tabelul creditorilor, și, în baza acestuia, să procedeze la distribuirea către toți creditorii a sumelor rezultate din executarea silită a bunurilor fostului administrator al debitoarei.
Prin închiderea procedurii, lichidatorul judiciar este descărcat de sarcini, astfel încât în sarcina sa nu mai subzistă obligația de a contacta un executor judecătoresc.
în drept, s-au invocat dispozițiile art. 299-316 C.proc.civ. și prevederile Legii nr. 85/2006.
Curtea de Apel Galați a respins recursul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele:
Potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic poate da o sentință de închidere a procedurii.
Textul de lege nu prevede, în această situație, decât două condiții cumulative, și anume: insuficiența bunurilor din averea debitorului pentru acoperirea cheltuielilor administrative și inexistența unei oferte a creditorilor de a avansa sumele corespunzătoare.
în speță, în mod corect a reținut judecătorul sindic că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, de vreme ce nu a fost identificat nici un bun în averea debitoarei, iar creditorilor li s-a adus la cunoștință această situație, fără ca demersul lichidatorilor să dea vreun rezultat. Concret, cererea de închidere a procedurii a fost notificată celor trei creditori, inclusiv creditoarei recurente, potrivit dovezilor existente la dosar fond, fără ca vreun creditor să facă o ofertă de avansare a cheltuielilor de procedură.
în mod corect judecătorul sindic a făcut aplicarea dispozițiilor art. 131 din lege, întrucât necesitatea închiderii procedurii, într-o asemenea situație, rezidă în scopul legii, reglementat de art. 2, și anume acela al instituirii unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. Or, în situația în care nu pot fi acoperite nici cheltuielile procedurii, continuarea acesteia este lipsită de rațiune.
Cât privește încălcarea de către judecătorul sindic a prevederilor art. 142 din Legea nr. 85/2006, a constatat că și acest motiv de recurs este nefondat.
Potrivit art. 142 din Legea insolvenței, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) se efectuează de către executorul judecătoresc, potrivit Codului de procedură civilă. După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu tabelul definitiv consolidat pus la dispoziția sa de către lichidator.
Contrar celor susținute prin motivele de recurs, textul art. 142 alin. (2) nu condiționează închiderea procedurii de desemnarea executorului judecătoresc de către judecătorul sindic.
în primul rând, din acest text de lege nu rezultă că judecătorul sindic este cel care „desemnează executorul judecătoresc”.
în al doilea rând, atâta vreme cât sumele rezultate din executarea silită se repartizează creditorilor, potrivit tabelului definitiv consolidat [art. 142 alin. (2)], înseamnă că legea recunoaște fiecărui creditor dreptul de a iniția procedura executării silite, respectiv de a depune cererea la executorul judecătoresc, potrivit art. 3731alin. (1) C.proc.civ.
Nu în ultimul rând, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități ce interesează executarea silită, este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop [art. 3717alin. (1) C.proc.civ.]. Or, în condițiile în care nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii, impunându-se închiderea procedurii, în condițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, este evident că lichidatorul judiciar este în imposibilitate să avanseze cheltuielile de silită, inerente „desemnării executorului judecătoresc”, așa cum pretinde, fără temei, creditoarea-recurentă.
Față de considerentele ce preced, potrivit art. 312 alin. (1) raportat la art. 3041C.proc.civ., a fost respins prezentul recurs, ca nefondat.
