Suspendarea executării unor dispoziţii ale Adunării Generale Extraordinare a societăţii comerciale. Ordonanţă preşedinţială. Condiţii admisibilitate


Adunarea generală extraordinară se întruneşte ori de câte ori este nevoie a se lua o hotărâre în probleme grave pentru viaţa societăţii, astfel încât condiţiile pentru luarea hotărârii sunt mult mai riguroase. În atare situaţie, cererea de suspendare a executării hotărârii adoptate trebuie precedată de intentarea acţiunii de fond în anulare, urmând a fi admisă, dacă sunt îndeplinite condiţiile generale de admitere a ordonanţei preşedinţiale, inclusiv urgenţa şi necesitatea de a preveni producerea unei pagube. În cazul în care instanţa respinge cererea de ordonanţă privind suspendarea executării hotărârii adunării generale a acţionarilor, art. 133 alin. (3) din Legea societăţilor comerciale nu mai este aplicabil.

Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 324 din 1 aprilie 2008

Reclamanta SIF T. SA a chemat în judecată la data de 21.08.2007 pe pârâta SC F. SA – în reorganizare judiciară – solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pe calea ordonanței președințiale să se dispună suspendarea executării unor dispoziții ale hotărârii AGEA din 26.04.2007, respectiv art. 3 lit. B) pct. 1 privind delegarea către consiliul de administrație a exercițiului atribuțiilor prevăzute de lit. b), c), d) și f), cu excepția domeniului și activității principale a societății, pentru o perioadă de 5 ani de la data înregistrării modificării actului constitutiv, art. 3 lit. B) pct. 3 referitor la autorizarea Consiliului de administrație de a decide restrângerea sau ridicarea dreptului de preferință al acționarilor existenți, în condițiile de cvorum prevăzute de lege și art. 4 pct. 5 referitor la convocarea adunării generale extraordinare a acționarilor, care poate fi făcută prin afișare la sediul societății, însoțită de un convocator ce va fi semnat de acționari cu cel puțin 15 zile înainte de data ținerii adunării; semnătura acționarilor și data semnării vor fi certificate de un funcționar anume desemnat.

în motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență că adunarea generală extraordinară a luat hotărâri, deși convocarea acesteia s-a făcut cu încălcarea art. 117 din Legea nr. 31/1990, iar hotărârea privind delegarea de atribuții ale adunării generale extraordinare către consiliul de administrație încalcă dispozițiile art. 113 lit. e), art. 114,art. 217 și art. 2201alin. (4) din Legea nr. 31/1990, modificată prin Legea nr. 441/2006, interesul societar fiind lezat ca urmare a executării unor hotărâri a acționarilor vădit ilegale.

Au fost formulate cereri de intervenție în interes alăturat pârâtei (de către C.P.) și reclamantei (de către S.C.).

Prin sentința nr. 181/COM/07.12.2007 a Tribunalului Constanța s-a admis cererea reclamantei SIF T. SA Brașov și s-a dispus suspendarea executării dispozițiilor art. 3 lit. B) pct. 1, art. 3 lit. B) pct. 3 și art. 4 pct. 5 din hotărârea adoptată la data de 26.04.2007 de adunarea generală extraordinară a acționarilor societății pârâte, s-a admis cererea de intervenție în interes alăturat reclamantei formulată de intervenientul S.C., respingându-se cererea de intervenție în interes alăturat pârâtei, formulată de intervenientul C.P.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în aplicarea art. 133 din Legea nr. 31/1990, condițiile de admisibilitate reglementate de art. 581 C.proc.civ. sunt îndeplinite în speță, deoarece în raport de motivele de nelegalitate a hotărârii AGEA din 26.04.2007, a cărei ar determina convocarea adunării generale a acționarilor în alte condiții decât cele reglementate prin Legea nr. 31/1990, adoptarea unor hotărâri de către consiliul de administrație ca urmare a delegării de atribuții ce nu pot fi delegate de către AGEA, se deduce urgența cererii de suspendare, măsura suspendării având caracter vremelnic, până la soluționarea de către Tribunalul Constanța a acțiunii în anulare și neprejudecând fondul litigiului dintre părți.

Consecința celor sus expuse a fost aceea că a fost admisă cererea de intervenție accesorie a lui S.C. și respinsă cererea de intervenție în interes alăturat pârâtei formulată de C.P.

împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta SC F. SA și intervenientul în interes alăturat acesteia, C.P., criticând-o prin prisma art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

în motivarea recursului se arată în esență că greșit prima instanță a reținut îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 581 C.proc.civ., întrucât nu este îndeplinită condiția urgenței, prin aceea că reclamantei, având în vedere calitatea de acționară a acesteia la SC F. SA și nu terț, hotărârea adunării îi era opozabilă chiar de la momentul adoptării și nu de la momentul menționării în Registrul Comerțului sau publicării în Monitorul Oficial al României, aceasta așteptând 3 luni și jumătate până la momentul sesizării instanței, existând o contradicție între susținerile reclamantei referitoare la urgență și faptul că a așteptat luni de zile până să atace hotărârea acționarilor.

în ce privește aparența de drept, analiza fiecărei critici demonstrează că legea a fost respectată, situație în care nu se poate identifica aparența dreptului în favoarea intimatei reclamante.

Prin motive de recurs suplimentare, depuse în termen legal, se mai arată că hotărârea recurată este nelegală, întrucât greșit instanța a admis cererea reclamantei formulată pe calea ordonanței președințiale, reclamanta nefăcând dovada îndeplinirii cumulative a cerințelor art. 581 C.proc.civ. și ale art. 112 C.proc.civ., instanța analizând doar condiția urgenței.

Or, adunarea generală în cauză a fost convocată conform art. 117 din Legea nr. 31/1990, condițiile de validitate a convocării, de participare și de cvorum au fost constatate așa cum rezultă din procesul-verbal nr. 2659/26.04.2007 și din procesul-verbal de ședință și instanța nu a motivat care sunt considerentele ce au dus la suspendarea hotărârii care privesc actul constitutiv al societății, practic blocându-se funcționarea acesteia în conformitate cu Legea nr. 31/1990.

Cum hotărârea nr. 3/26.04.2007 exprimă voința societară, organul de conducere al acesteia este adunarea generală a acționarilor, în cadrul căreia acționarii majoritari își manifestă voința în numele și în contul societății, ea nu poate fi suspendată decât dacă este contrară legii.

S-a solicitat și suspendarea executării hotărârii recurate, cerere respinsă prin încheierea din 31.01.2008.

Pe fondul cauzei, se solicită respingerea recursului, hotărârea de fond fiind legală și temeinică, obiectul acțiunii în anulare vizând aprobarea unui nou act constitutiv, cu încălcarea prevederilor legale, prima instanță reținând judicios argumentele pentru care sunt îndeplinite condițiile legale impuse de art. 133 din Legea nr. 31/1990 și art. 581 C.proc.civ.

în referire la recursul declarat de SC F. SA și C.P., apreciază instanța de control că este nefondat, deoarece:

în cauză, se constată că, având în vedere obiectul cauzei și probele administrate, legal prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate reglementate de art. 581 C.proc.civ., coroborate cu art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, având în vedere că din motivele de nelegalitate a hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor a rezultat că executarea acesteia ar determina convocarea adunărilor în alte condiții decât cele imperativ reglementate de Legea nr. 31/1990 și adoptarea unor hotărâri de către consiliul de administrație ca urmare a delegării de atribuții ce nu pot fi delegate de către AGEA.

Susținerile privind neîndeplinirea cumulativă a condițiilor art. 581 C.proc.civ. care ar conduce la greșita admitere a cererii reclamantei intimate SIF T. SA sunt nefondate.

Astfel, în ceea ce privește urgența, deși cererea a fost dedusă judecății după publicarea în Monitorul Oficial a hotărârii AGEA a acționarilor SC F. SA în 6.08.2007, instanța a apreciat corect că urgența cererii de suspendare rezultă și este determinată de motivele de nelegalitate a hotărârii în diferitele sale puncte, a cărei exercitare ar conduce la convocarea adunării și în alte condiții decât cele prevăzute în Legea nr. 31/1990, precum și delegarea de atribuții ce nu pot fi delegate de către AGEA consiliului de administrație.

Legal a reținut prima instanță că și cerințele vremelniciei și neprejudecării fondului sunt îndeplinite, măsura fiind luată până la judecarea în fond a acțiunii de anulare a hotărârii considerate nelegale, soluția prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării hotărârii AGEA neputând influența soluția pe fondul cauzei.

Se concluzionează că, având în vedere cele expuse, referirile din recurs la legala convocare a adunării, conform art. 117 din Legea nr. 31/1990, sau acționariatul societății nu vor fi analizate, deoarece în ce privește convocarea, aceasta nu a fost cercetată de prima instanță, iar referirile la acționariat nu au legătură cu cauza.