Ca regulă, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 C.proc.fisc. se efectuează de către judecătoresc, conform Codului de procedură civilă, după închiderea procedurii insolvenţei sumele rezultate din urmând să fie repartizate de acesta, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanţe pus la dispoziţia sa de către lichidator. Totuşi, în cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispoziţiile Capitolului IV din Legea privind procedura insolvenţei, şi pentru creanţe fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare în condiţiile Codului de procedură fiscală.
Secţia comercială, Decizia nr. 658 din 16 septembrie 2008
Prin sentința civilă nr. 375 din 21 februarie 2008, Tribunalul Timiș a admis cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a administratorului S.G., obligându-l pe acesta la plata, în favoarea creditorilor cuprinși în tabelul de creanțe, a sumei de 850.366,35 lei reprezentând pasivul stabilit în cauză, urmărindu-se la executare dispozițiile art. 142 din Legea nr. 85/2006. Totodată, prima instanță a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC C. SRL Timișoara, radierea acesteia din registrul comerțului, descărcarea lichidatorului judiciar SC P. G I.P.U.R.L. Timișoara de îndatoriri sau responsabilități și notificarea sentinței debitoarei, administratorului S.G., creditoarelor SC R. SRL Sibiu, D. Timișoara, A. București, A. Timișoara, D. Timiș și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și pentru publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea D. Timișoara solicitând, în temeiul art. 3041și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., modificarea sentinței atacate în sensul ca executarea silită a hotărârii de atragere a răspunderii fostului administrator social să se facă în conformitate cu prevederile art. 136 alin. (6) C.proc.fisc.
în motivarea recursului s-a arătat că sentința primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, prin dispozitivul hotărârii pronunțate instanța de fond a dispus ca în executarea silită a patrimoniului fostului administrator al societății debitoare S.G. să se urmărească dispozițiile art. 142 din Legea nr. 85/2006, fără a ține seama de faptul că D. Timișoara, din cadrul A. București, este o instituție bugetară, care procedează la executarea silită în conformitate cu dispozițiile speciale ale O.G. nr. 92/2003. Potrivit acestei ordonanțe, în situația în care s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, prin derogare de la art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare în condițiile Codului de procedură fiscală, sens în care instanța a limitat prin sentința recurată posibilitățile autorității vamale de a executa silit creanța, încălcând dispozițiile menționate.
Prin decizia civilă nr. 658 din 16 septembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara, admițând recursul creditoarei D. Timișoara, a modificat în parte hotărârea atacată în sensul că a înlăturat din dispozitiv mențiunea referitoare la executarea în conformitate cu dispozițiile art. 142 din Legea nr. 85/2006, menținând-o în rest.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că, în fapt, prin sentința recurată judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Timiș a dispus și antrenarea răspunderii fostului administrator al societății debitoare, considerându-l vinovat de ajungerea persoanei juridice în stare de insolvență, iar în vederea urmăririi și realizării creanțelor declarate și admise la masa credală a falitei a indicat drept temei legal art. 142 din Legea nr. 85/2006.
De altfel, aceasta este și singura critică adusă de creditoarea D. Timișoara sentinței civile nr. 375 din 21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4151/30/2007, în sensul că greșit s-a menționat în dispozitiv faptul că la executarea hotărârii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator social, în persoana numitului S.G., se vor urmări prevederile art. 142 din Legea insolvenței.
Potrivit textului menționat, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului de procedură civilă. După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Instituția creditoare consideră că în mod nelegal judecătorul-sindic a dispus ca, la punerea în executare a hotărârii de antrenare a răspunderii pârâtului intimat S.G. pentru suma de 850.366,35 lei reprezentând pasivul debitoarei SC C. SRL Timișoara stabilit de lichidatorul desemnat în cauză, să se urmărească prevederile art. 142 din Legea insolvenței, întrucât, în conformitate cu art. 136 C.proc.fisc., în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acțiuni de executare silită, potrivit acestui cod, organele care administrează creanțe fiscale fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită. Pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii executări revenind organului de executare în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, după caz, iar dacă executarea silită se face prin poprire, aplicarea măsurii de executare silită se va face de către organul de executare coordonator. în cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispozițiile Capitolului IV din Legea privind procedura insolvenței, și pentru creanțe fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare în condițiile Codului de procedură fiscală.
Față de claritatea textului, critica recurentei este întemeiată, judecătorul-sindic în mod nejustificat dispunând, contrar voinței exprese a legiuitorului, exprimată prin norma juridică derogatorie cuprinsă în alin. (6) al art. 136 din O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările ulterioare, ca la executarea silită a hotărârii de atragere a răspunderii fostului administrator social să se urmeze prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, deși între sumele înscrise în tabelul de creanțe al debitoarei falite SC C. SRL Timișoara se regăsesc, fără putință de tăgadă, și creanțe bugetare.
Ca atare, atâta vreme cât legiuitorul a dorit ca la executarea creanțelor cuvenite bugetului de stat să se deroge de la dispozițiile generale referitoare la punerea în executare a hotărârii judecătorului-sindic având ca obiect atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății supuse procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, precum și a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului, în sensul ca organele fiscale de executare, competente potrivit art. 33 din O.G. nr. 92/2003, să procedeze la acțiuni de executare silită în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală, și nu cu cele ale Cărții V a Codului de procedură civilă, lucru care rezultă fără echivoc din redactarea alin. (6) al art. 136 din ordonanță – „(…) prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare în condițiile prezentului cod” – Curtea apreciază că prima instanță, numai cu nesocotirea voinței legiuitorului și cu încălcarea flagrantă a prevederilor legale mai sus citate a dispus ca la punerea în executarea a sentinței civile nr. 375/21.02.2008 a Tribunalului Timiș să se urmărească dispozițiile art. 142 din Legea insolvenței, ceea ce atrage incidența cazului de recurs de la pct. 9 al art. 304 C.proc.civ., invocat, de altfel, chiar de creditoarea recurentă.
(Judecător Csaba Bela Nasz)
