Procedura organizării adunării generale, obiectul dezbaterilor şi exercitarea dreptului de vot trebuie să se fundamenteze pe îndeplinirea obligaţiei de informare cu privire la obiectul adunării, lipsa convocării sau chiar convocarea nelegală, nemenţionarea în convocator a ordinii de zi ori a textului integral al propunerii de modificare a actului constitutiv sau expunerea lacunară a problemelor ce fac obiectul deliberării fiind neregularităţi ce au aptitudinea de a genera nulitatea hotărârii adoptate.
Informarea necorespunzătoare asupra chestiunilor supuse deliberării şi convocarea defectuoasă a asociaţilor/acţionarilor nu permite identificarea motivului determinant şi a obiectivului urmărit la adoptarea deciziei sociale. Nevalabilitatea cauzei, atunci când aceasta lipseşte datorită absenţei scopului imediat ori atunci când ea este ilicită sau imorală, atrage sancţiunea nulităţii.
Secţia comercială, Decizia nr. 28 din 9 februarie 2010
Prin sentința comercială nr. 65/20.10.2009 pronunțată în dosarul nr. 2001/108/2009 Tribunalul Arad a respins acțiunea comercială formulată de reclamanta A.V.A.S. București împotriva pârâtei SC C. SA Arad, fără cheltuieli de judecată.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta solicitând, în temeiul art. 296 C.proc.civ., schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii sale de chemare în judecată și anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor pârâtei intimate SC C. SA Arad.
Prin decizia civilă nr. 28/09.02.2010 pronunțată în dosarul nr. 2001/108/2009 Curtea de Apel Timișoara a admis apelul reclamantei și a schimbat în tot hotărârea tribunalului, în sensul că a admis cererea de chemare în judecată dispunând anularea hotărârii nr. 1/10.04.2009 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor pârâtei intimate SC C. SA Arad.
Pentru a hotărî astfel instanța de control judiciar a reținut că prin acțiunea introductivă instituția reclamantă a solicitat anularea hotărârii nr. 1/10.04.2009 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor pârâtei SC C. SA Arad, întrucât, pe de o parte, actul de convocare nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, ci transmis prin poștă, iar pe de altă parte, pe motiv că au fost încălcate prevederile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, referitoare la obligativitatea cuprinderii în convocator a textului integral al propunerilor de modificare a actului constitutiv.
Dacă în ceea ce privește primul motiv de anulare tribunalul în mod judicios a reținut că pârâtă a respectat cerințele legale având în vedere că acțiunile sale sunt nominative, convocatorul neimpunându-se a fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, alin. (4) al art. 117 permițând și convocarea numai prin scrisoare recomandată, datorită faptului că în cazul societăților care au emis doar acțiuni nominative toți acționarii sunt cunoscuți și pot fi identificați de către consiliul de administrație, respectiv de directorat, ceea ce permite o comunicare directă între ei și societate, în acest fel putându-se evita situațiile în care acționarii nu iau cunoștință de existența convocării pentru că nu au știut că s-a publicat convocarea în Monitorul Oficial și/ sau în ziarul local, Curtea apreciază că cea de-a doua critică era întemeiată și în mod greșit ea nu a fost primită.
Astfel, prin unicul punct al ordinii de zi a adunării generale extraordinare, care a fost adoptat cu unanimitate de voturi de către acționarii prezenți, s-a hotărât ca operațiunile de gajare, vânzare a unuia sau a mai multor active ale societății ori de divizare a societății să se efectueze, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, și doar cu aprobarea unui reprezentant al acționarului majoritar al SC C. SA Arad, acest acționar fiind SC E. SA (cu 67,92% din capitalul social).
Prin condiția impusă ca gajarea sau vânzarea activelor societății ori divizarea acesteia să se realizeze „doar cu aprobarea unui reprezentant al acționarului majoritar” este fără putință de tăgadă că s-a modificat actul constituit al societății intimate, act care nu reglementează nimic în legătură cu aceste operațiuni, astfel că, potrivit art. 24, el se completează în toate prevederile sale cu specificațiile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare. Or, Legea societăților comerciale, la art. 15322 statuează următoarele: consiliul de administrație, respectiv directoratul, va putea să încheie acte juridice în numele și în contul societății, prin care să dobândească bunuri pentru aceasta sau să înstrăineze, să închirieze, să schimbe ori să constituie în garanție bunuri aflate în patrimoniul societății, a căror valoare depășește jumătate din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale a acționarilor, dată în condițiile art. 115, cel din urmă text stipulând care sunt cerințele de valabilitate ale adoptării hotărârilor adunării generale extraordinare.
Pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare este necesară la prima convocare prezența acționarilor deținând cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, iar la convocările următoare, prezența acționarilor reprezentând cel puțin o cincime din numărul total de drepturi de vot. Hotărârile sunt luate cu majoritatea voturilor deținute de acționarii prezenți sau reprezentați. Decizia de modificare a obiectului principal de activitate al societății, de reducere sau majorare a capitalului social, de schimbare a formei juridice, de fuziune, divizare sau de dizolvare a societății se ia cu o majoritate de cel puțin două treimi din drepturile de vot deținute de acționarii prezenți sau reprezentați, în actul constitutiv putându-se stipula cerințe de cvorum și de majoritate mai mari.
Din cele expuse rezultă cu puterea evidenței că prin adăugarea condiției obligatorii ca gajarea sau vânzarea de active ori divizarea societății să se poată realiza numai cu aprobarea unui reprezentant al acționarului majoritar, deși ipotetic, până la adoptarea hotărârii contestate, asemenea operațiuni s-ar fi putut face și fără acordul acestui acționar, dacă, spre exemplu, el nu s-ar fi prezentat nici la prima și nici la a doua convocare, hotărârea în cauză putând fi adoptată valid doar prin votul favorabil al majorității acționarilor minoritari prezenți sau reprezentați, respectiv cu votul unei majorități de cel puțin două treimi din drepturile de vot în cazul divizării, în realitate s-au modificat prevederile actului constitutiv al SC C. SA Arad, împrejurare care atrage incidența alin. (7) al art. 117 din lege, potrivit căruia, când pe ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui să cuprindă textul integral al propunerilor. Or, în convocatorul nr. 466/04.03.2009 consiliul de administrație al intimatei nu a inserat textul integral al propunerii de modificare, ceea ce determină nulitatea hotărârii astfel adoptată, această critică invocată de reclamantă intrând sub incidența noțiunii de ordine publică societară. Este adevărat că actul de convocare la pct. 1 al A.G.E.A. prevede următoarele: „aprobarea, conform dispozițiilor legale în vigoare, a gajării, vânzării unora sau mai multor active ale societății sau divizarea societății, aceste operațiuni urmând a se efectua cu aprobarea unui reprezentant al acționarului majoritar”, dar în cuprinsul hotărârii a cărei anulare se cere apare în plus particula „doar”, care introduce o condiție absolut necesară pentru adoptarea valabilă a hotărârii de realizare a acestor operațiuni juridice, ceea ce modifică substanțial textul din convocator. De altfel, prin chiar întâmpinarea formulată în cauză, intimata recunoaște implicit că hotărârea din 10.04.2009 a fost adoptată tocmai datorită caracterului permisiv al art. 15322 din Legea societăților comerciale.
Procedura organizării adunării generale, obiectul dezbaterilor și exercitarea dreptului de vot trebuie să se fundamenteze pe îndeplinirea obligației de informare cu privire la obiectul adunării, lipsa convocării sau chiar convocarea nelegală, nemenționarea în convocator a ordinii de zi ori a textului integral al propunerii de modificare a actului constitutiv sau expunerea lacunară a problemelor ce fac obiectul deliberării fiind neregularități ce au aptitudinea de a genera nulitatea deciziei sociale.
Obligația de informare a asociaților din partea societății cu privire la data și ordinea de zi a adunării generale, precum și modul și durata minimă a timpului scurs între momentul convocării și cel al ținerii ședinței au fost instituite de legiuitor în vederea protejării consimțământului asociaților și acordării posibilității acestora de a-și exercita votul în deplină cunoștință de cauză. Obligația de informare a fost statuată tocmai în scopul de a asigura adoptarea unei decizii sociale care să se fundamenteze pe o cauză licită și să permită identificarea obiectivului urmărit. Voința socială se formează în organul de deliberare care este adunarea generală a asociaților/ acționarilor, ca organ colectiv alcătuit din totalitatea asociaților/ acționarilor societății. Pentru a asigura realizarea rolului pe care organele societății îl au în viața acesteia, Legea nr. 31/1990 a stabilit anumite formalități privitoare la procedura convocării, formarea corectă a voinței sociale fiind indiscutabil legată de respectarea principiilor care guvernează procedura informării.
Informarea corespunzătoare a asociaților/acționarilor asupra datei adunării și asupra ordinii de zi propuse permite reperarea scopului convocării organului deliberativ, a motivului determinant al acestei convocări. Ca organ de deliberare, adunarea generală decide atât asupra problemelor obișnuite din viața societății, cât și asupra problemelor ce vizează elemente fundamentale ale existenței acesteia, decizia socială trebuind să respecte cerințele valabilității cauzei din perspectiva prevederilor art. 948 pct. 4 C.civ. Or, informarea necorespunzătoare asupra chestiunilor supuse deliberării și convocarea defectuoasă a asociaților/ acționarilor nu permite identificarea motivului determinant și a obiectivului urmărit la adoptarea deciziei sociale. Nevalabilitatea cauzei, atunci când aceasta lipsește datorită absenței scopului imediat, ori atunci când ea este ilicită sau imorală, atrage sancțiunea nulității.
Nerespectarea obligației de informare este în măsură să afecteze acea componentă a cauzei care vizează concordanța acestui element cu legea și ordinea publică societară. Formalitățile instituite pentru convocare și care urmăresc asigurarea formării corecte a voinței sociale, vizează nu numai ocrotirea directă a interesului privat al asociaților/ acționarilor, ci și ocrotirea intereselor terților care au intrat sau pot intra în raporturi juridice cu entitatea în cadrul căreia funcționează organul deliberativ, și care astfel sunt protejați de actele acestui organ, contrare legii, ce ar putea pune în pericol securitatea, siguranța și stabilitatea raporturilor juridice și mediul de afaceri. De aceea Curtea apreciază că cererea instituției reclamante este întemeiată în condițiile în care acesta nu a fost convocată în mod legal de societatea pârâtă la ședința Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 10.04.2009.
(Judecător dr. Bela Csaba Nasz)
