Solicitarea de ridicare a dreptului de administrare trebuie să fie formulată în scris şi comunicată debitoarei, prin administrator special, pentru a-şi formula apărarea. Prezenţa administratorului judiciar, a comitetului creditorilor şi administratorului special în faţa judecătorului-sindic la termenul formulării solicitării orale, nu acoperă viciul de procedură rezultat din lipsa cererii scrise şi a necomunicării către debitoare.
Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 373 din 19 martie 2010
în dosarul nr. 575/1259/2009 pe rolul Tribunalului Argeș, în care se desfășoară procedura de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2006, formulată împotriva debitorului SC S.F. SA, la termenul din 4.01.2010, judecătorul-sindic a dispus prin încheiere, ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.
Fără o motivare anume, judecătorul-sindic, în temeiul solicitării formulată de administratorii judiciari de ridicare a dreptului de administrare al debitorului, a dispus această măsură, arătând că debitorul își va continua desfășurarea activităților curente sub conducerea administratorului judiciar.
împotriva acestei încheieri SC S.F. SA a formulat recurs solicitând admiterea acestuia, modificarea încheierii în sensul respingerii cererii de ridicare a dreptului de administrare al debitoarei.
în motivare se arată că prin sentința comercială nr. 674/F/29.06.2009 la cererea creditoarei SC C. SA s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență a debitorului, fiind desemnați în temeiul art. 34 din administratorii judiciari, fără a se dispune ridicarea dreptului de administrare a debitoarei.
Se susține că încheierea din 4.01.2010 atacată nu ține seama de dispozițiile art. 47 din Lege nr. 85/2006, care statuează limitativ cazurile în care judecătorul-sindic poate ridica dreptul de administrare al debitoarei.
Aceasta și-a manifestat intenția de intrare în procedura de reorganizare, conform unui plan, în condițiile art. 28 din lege și a depus la dosarul cauzei toate documentele prevăzute de acest text.
De asemenea debitoarea nu se află în niciuna din situațiile prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, astfel că judecătorul-sindic nu putea dispune deschiderea procedurii cu ridicarea dreptului de administrare.
Pe de altă parte, judecătorul-sindic a dispus măsura atacată în baza unor cereri verbale ale administratorilor judiciari, necomunicate debitoarei pentru pregătirea apărării. Debitoarea nu a fost citată pentru a-și spune punctul de vedere, singurul creditor prezent la termen solicitând respingerea propunerii administratorilor judiciari.
Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor invocate și în raport de textele aplicabile în cauză, Curtea a constatat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
La termenul din 4.01.2010 în procedura insolvenței, administratorii judiciari au solicitat oral, în fața judecătorului-sindic, aplicarea dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, respectiv ridicarea dreptului de administrare al debitorului, deoarece acesta a înregistrat până în prezent pierderi, fără a efectua vreo plată.
Judecătorul-sindic a dispus măsura prin încheierea atacată, fără a reține în considerentele acesteia vreun argument asupra incidenței textului art. 47 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 și fără a conferi debitoarei posibilitatea de a se apăra față de această susținere, nemenționată într-o cerere care să întrunească cerințele dreptului comun ale art. 82 C.proc.civ. raportat la art. 11 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 85/2006.
Mai mult, potrivit art. 47 alin. final din Legea insolvenței judecătorul-sindic trebuie să examineze cererea prevăzută la alin. (5), într-o ședință la care vor fi citați administratorul judiciar, comitetul creditorilor și administratorul special. Prezența tuturor acestor părți în fața judecătorului-sindic la termenul din 4.01.2010 nu acoperă viciul de procedură rezultat din neformularea cererii în formă scrisă și comunicarea acesteia către debitoare, prin administrator special, căreia dimpotrivă abia i s-a dispus comunicarea copiei tabelului preliminar de creanțe.
în aceste condiții, debitoarea nu a fost în măsură să-și formuleze apărarea, cu atât mai mult cu cât se invocă faptul că textul art. 47 alin. (5) nu are incidență în cauză.
Totodată curtea reține că încheierea nu cuprinde nicio motivare asupra soluției de ridicare a dreptului de administrare, determinând astfel imposibilitatea realizării controlului judiciar, nemotivarea echivalând și cu nesoluționarea fondului cererii, fiind aplicabilă ipoteza art. 312 alin. (5) C.proc.civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 312 C.proc.civ. curtea a admis recursul, a casat încheierea și a trimis cauza spre rejudecarea cererii de ridicare a dreptului de administrare, la aceeași instanță.
(Judecător Gabriela Chiorniță)
