ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
– SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ-
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1604/2008-
Ședința publică din 11 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: R – – judecător
– – – judecător
– – – judecător
– – – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator, cu domiciliul în S p-ța – nr. 40 – scara A. 4 județul B, în contradictoriu cu intimatul REGISTRUL AUTO ROMÂN, cu sediul în B sector 1 calea nr. 4. împotriva sentinței civile nr. 333/LM/2008 din 09 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație decizie de sancționare,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentul contestator personal și reprezentat de avocat în baza împuternicirii avocațială din 08.05.2008 emisă de Baroul Bihor – Cabinet individual, lipsă fiind intimatul
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Reprezentantul recurentului contestator depune la dosar adresa nr.14039 din 03.11.2008 emisă de Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării privind pe domnul și notele de ședință formulate de acesta din urmă în dosarul nr- a Tribunalului Bihor. Învederează că, în fața instanței de fond au fost audiați ca și martori directorul instituției și și că s-au adresat Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării, deoarece au fost supuși discriminării pe motive politice. Arată că nu mai au probe sau cereri de formulat și solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului, casarea sentinței și în urma rejudecării cauzei, admiterea contestației în sensul anulării deciziei de sancționare, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe, reprezentând onorariu avocațial. În motivare arată că, în decizia de sancționare nu s-a arătat fapta pentru care i s-a aplicat sancțiunea, ceea ce constituie motiv de nulitate absolută, și nu au fost arătate motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului. Arată că s-a făcut un control de către, care este subordonatul recurentului, iar sancționarea sa s-a făcut pe motive politice. Recurentul contestator a fost sancționat în mod nedrept deoarece acesta și-a îndeplinit obligațiile și însărcinările, fapt dovedit cu martorul audiat în cauză. Arată că societatea nu avea acel atestat și că nici o societate nu poate da atestate dacă nu are acest drept, deoarece pune în pericol mașina respectivă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.333/LM din 09.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar -, s-a respins contestația formulată de contestator, domiciliat în localitatea S, P-ța – nr.40, -.2,. A,.4, jud. B, în contradictoriu cu intimatul Regia Autonomă Registrul Auto Român, cu sediul în B, Calea nr.391 A, sector 1, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Contestatorul deține în cadrul intimatei funcția de șef compartiment – – Centrul zonal nr.4, conform fișei postului depusă la filele 49-50 dosar și a contractului individual de muncă fila 51 dosar.
Prin decizia nr.1623, emisă de către intimată la data de 21.09.2007, s-a dispus sancționarea contestatorului cu reducerea salariului de bază cu 5 % pe o durată de 3 luni, pe lunile octombrie – decembrie 2007, reținându-se în sarcina acestuia încălcarea prevederilor art.25 pct.1, 2, 6, 9 teza finală din Regulamentul de ordine interioară al – RA, constând în modul în care acesta a efectuat supravegherea și controlul, aparținând SC. SRL, încălcarea prevederilor instrucțiunii interne de lucru, sancționarea inspectorului, ing., în lipsa acestuia, în perioada în care acesta se afla în concediu de odihnă, sancțiune aplicată în conformitate cu prevederile art.264 al.1 lit. d Codul muncii, art.75 din Contractul colectiv unic la nivel național pe anii 2007-2010, art.29 al.1, art.30, art.31 din Regulamentul de ordine interioară al – RA.
Din actele depuse la dosarul cauzei de către intimată, instanța a reținut că anterior emiterii deciziei de sancționare, a fost efectuată cercetarea prealabilă disciplinară, sens în care s-a făcut dovada că, contestatorul a fost prezent în data de 31.08.2007 în fața comisiei de cercetare prealabilă disciplinară, făcându-și apărările raportat la abaterea disciplinară reținută în sarcina sa, nefiind incident sub acest aspect nici un motiv de nulitate absolută a deciziei contestate. De asemenea, nici din perspectiva dispozițiilor art.268 Codul muncii, instanța a reținut că nu există un motiv de nulitate a deciziei contestate, aceasta cuprinzând toate elementele prevăzute în textul de lege mai sus arătat.
Sub aspectul fondului, din probele administrate în cauză, instanța a reținut că, contestatorul și-a încălcat atribuțiunile de serviciu prevăzute în fișa postului, Regulamentul de ordine interioară al – RA, în sensul că, în urma controlului efectuat la societatea SC. SRL O, după aflarea neconformităților, nu a sesizat șeful reprezentanței despre rezultatele controlului în scris printr-o notă informativă, nu a întocmit raport de paralel cu inspectorul cu privire la autovehiculul găsit pe fluxul de activitate, procedând și la sancționarea inspectorului în lipsa acestuia, respectiv a înscris mențiunea privind constatarea de neconformități (a aplicat ștampilă pe atestat). De altfel, și cu ocazia cercetării prealabile, contestatorul a recunoscut că a înscris mențiunea privind constatarea de neconformități inspectorului, în lipsa acestuia, după convorbirea telefonică cu acesta, precum și faptul că nu a informat conducerea Departamentului – despre neconformitățile constatate.
Martorul audiat în cauză, a arătat în declarația dată, că contestatorul avea atribuțiuni de sancționare și control, aspect contrazis de fișa postului contestatorului, conform căreia acesta avea atribuții doar în ceea ce privește propunerea de sancționare a inspectorilor. Nici declarația aceluiași martor, potrivit căreia contestatorul a procedat, la data controlului din 20.08.2007, potrivit prevederilor legale, nu a putut fi avută în vedere, câtă vreme obligația contestatorului de a întocmi rapoarte și a sesiza șeful ierarhic superior despre neconformitățile găsite rezultă din atribuțiunile sale de serviciu și din instrucțiunile 72 și 74 (filele 47, 48, 105 dosar), unde se precizează că inspectorii vor întocmi rapoarte paralele cu cele întocmite cu inspectorii din și în situația în care s-au constatat rezultate negative, șefii centrelor zonale – vor informa șefii de reprezentanță despre rezultatele controlului printr-o notă informativă, care va înregistrată în registrul de intrări-ieșiri al reprezentanței și chiar în situația în care ar fi avut atribuții de sancționare a inspectorilor, modul în care acesta a procedat la sancționarea în lipsă a inspectorului, este contrară dispozițiilor Codului muncii, care, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, prevede efectuarea cercetării prealabile anterior aplicării sancțiunii.
De asemenea, din actele depuse la dosarul cauzei de către intimată, instanța mai reținut că prin decizia nr.1348 din 30.04.2004, contestatorul a mai fost sancționat cu reducerea salariului de bază și a indemnizației de conducere cu 10 % pe o lună de zile, pentru faptul că acesta nu a urmărit și nu a controlat în mod corespunzător activitatea depusă de către subordonați.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs reclamantul – recurent care a solicitat casarea hotărârii atacate, iar în fond admiterea contestației și anularea deciziei de sancționare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că, petentul nu a încălcat nici o instrucțiune sau procedură internă de lucru, fapt ce se poate constata și din punctul de vedere întocmit de Oficiul Juridic.
În concret arată că în data de 20 august 2007, împreună cu șeful de reprezentanță s-a deplasat la sediul – BH-38 pentru a verifica și analiza neconformitățile constatate de inspector, conform procesului verbal din 09.08.2007.
Întrucât aceste neconformități au fost constatate personal de șeful de reprezentanță, apreciază că nu era necesar să-l informeze pe acesta printr-o notă scrisă conform instrucțiunii S 74.
În drept, invocă dispozițiile art. 306 pct.9, art. 312 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Regia Autonomă – Registrul Român a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
În mod greșit s-a reținut încălcarea de către contestator a obligației de a întocmi rapoarte paralele, nici instrucțiunile S 72 și nici fișa postului neprevăzând o astfel de obligație.
Astfel, Instrucțiunea S 72 precizează expres că această obligație revine inspectorilor din subordine, cu ocazia efectuării activității de monitorizare, conform planificării săptămânale și nu șefului centrului zonal, acesta din urmă fiind menționat doar în punctul de vedere al Departamentului -, precizare care așa cum spuneam excede conținutului instrucțiunii S 72.
În fapt, prezența contestatorului la sediul BH-38 în data de 20.08.2007 nu poate fi apreciată ca o activitate de monitorizare, în sensul celor mai sus arătate, scopul deplasării – așa de altfel cum rezultă el din procesul verbal încheiat în data de 20.08.2007 – fiind acela de a verifica neconformitățile constatate de inspectorul prin procesul verbal din 9.08.2007 încheiat la sediul Stației BH-38.
Întrucât aceste neconformități ca de altfel și altele, au fost constatate personal atât de contestator cât și de șeful de reprezentanță -, apare ca superfluă obligația de a-l informa pe acesta din urmă despre neconformitățile constatate, printr-o notă scrisă conform instrucțiunii S 74.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate, chiar dacă au existat anumite neregularități, (sancționarea în lipsă a inspectorului ) acestea sunt nesemnificative față de împrejurarea – reținută de altfel și în punctul de vedere al Departamentului – că neconformitățile constatate în cadrul activității desfășurate de cei doi inspectori sunt reale, fapt ce justifică menținerea avertismentelor consemnate pe versoul atestatelor ale acestora.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 304 indice 1 și art. 312 alin.1 Cod procedură civilă să admită recursul și să modifice în tot hotărârea atacată în sensul admiterii contestației și anulării deciziei de sancționare nr.1623 din 21.09.2007.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimatul urmează a fi obligat la 714 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin.1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurentul contestator, cu domiciliul în S, P-ța. -, nr. 40, -, scara A,. 4, județul B, în contradictoriu cu intimatul REGISTRUL AUTO ROMÂN, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 4. împotriva sentinței civile nr. 333/LM din 09 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o schimbă în tot, în sensul că:
Admite contestația formulată de petentul.
Dispune anularea deciziei de sancționare nr.1623 din 21.09.2007 emisă de Registrul Român
Obligă intimatul la 714 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs în favoarea recurentului.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 11 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R – – – – – – –
Red.dec.- /20.11.2008
Jud.fond. –
Dact./21.11.2008, Ex.2
