ROMÂNIA
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
CURTEA DE APEL ORADEA
Dosar nr-
Dosar nr-
– Secția civilă mixtă –
– Secția civilă mixtă –
ÎNCHEIERE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 15 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Cigan Dana JUDECĂTOR 2: Popa Aurora
JUDECĂTOR 3: Galeș Maria
Judecător: – –
Judecător: – –
Judecător: – –
Grefier: – –
Grefier: – –
Pe rol este pentru azi soluționarea recursului civil introdus de contestatorul domiciliat S M-. 4 în contradictoriu cu intimata Direcția Silvică SME. nr 12 împotriva sentinței civile nr. 950/D din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurentul contestator, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că intimata a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei prin care arată că reprezentantul intimatei nu se poate prezenta la cauză având de susținut o cauză la Judecătoria Carei, care nu suportă amânare, după care:
Recurentul contestator, arată că se opune la amânarea cauzei față de cererea depusă la dosar de intimată.
Instanța, respinge cererea de amânare cu motivarea că în cauză se va acorda un termen de pronunțare pentru a da posibilitate reprezentantului intimatei să depună la dosar concluzii scrise și acordă cuvântul recurentului contestator asupra recursului.
Recurentul contestator susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea lui, modificarea în totalitate a sentinței civile atacate, în sensul admiterii contestației anularea deciziei de suspendare a contractului de muncă potrivit motivelor de recurs depuse la dosar, susținute oral.
Curtea de Apel
Curtea de Apel
În vederea pronunțării și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise:
Dispune
Dispune
Amânarea pronunțării hotărârii pentru termenul din 22 octombrie 2008 2 cam.39 pentru când părțile cunosc termenul.
Dată în ședința publică din 15 octombrie 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Președinte Judecător Judecător Grefier
Termen de pronunțare:22 octombrie 2008 2 cam.39
Ședința publică din 22 octombrie 2008
Instanța formată din același complet și pentru aceleași motive
Amânarea pronunțării hotărârii pentru termenul din 24 octombrie 2008 2 cam.39 pentru când părțile cunosc termenul.
Dată în ședința publică din 22 octombrie 2008.
Termen de pronunțare:24 octombrie 2008 2 cam.39
DECIZIA CIVILĂ nr. 1505/R/2008
Ședința publică din 24 octombrie 2008
Președinte: – – – judecător
Pe rol este pentru azi pronunțarea asupra recursului civil introdus de contestatorul domiciliat S M-. 4 în contradictoriu cu intimata Direcția Silvică SME. nr 12 împotriva sentinței civile nr. 950/D din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Avându-se în vedere că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 15 octombrie 2008 care face parte integrantă din prezenta și când în vederea pronunțării cauza s-a amânat pentru termenul din 22 octombrie 2008 și apoi pentru termenul de azi, când:
deliberând:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.950/D din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr- a fost respinsă contestația formulată de contestatorul domiciliat în S M,-,. 4 în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA SILVICĂ S M, cu sediul în S M, nr. 12, împotriva Deciziei nr. 14/31.01.2008 emisă de intimată, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, contestatorul este angajat cu contract individual de muncă al intimatei, în funcția de șef al Ocolului Silvic.
Prin Decizia nr. 14/31.01.2008, emisă de intimată, contractul individual de muncă al contestatorului a fost suspendat în temeiul dispozițiilor art. 52 lit. c din Codul muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 52 alin. 1 lit. c Codul muncii “Contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului – în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești“.
Textul de lege menționat reglementează două situații de suspendare și anume: în prima angajatorul a formulat plângere penală împotriva angajatului, pentru o faptă incompatibilă cu funcția deținută, iar în cea de a doua situație, salariatul a fost trimis în judecată pentru o astfel de faptă, independent de plângerea angajatorului.
În cauză, ne aflăm în prima ipoteză reglementată de art. 52 alin. 1 lit. Codul muncii.
Din probele administrate în cauză de către intimată a rezultat că aceasta, la data de 18.10.2005, a formulat plângere penală împotriva contestatorului, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută și pedepsită prin dispozițiile art. 249 Cod penal.
În motivarea acestei plângeri s-a arătat că, în urma controlului de fond dispus de către P – ROMSILVA la Ocolul Silvic, în perioada 11.05.-15.05.2005 s-a constatat, la Cantonul 15, un prejudiciu total de 896.203.253 lei, reprezentând arbori tăiați în delict și lipsă în gestiune. De asemenea, în urma verificării documentelor întocmite cu ocazia predării-primirii cantoanelor, ca urmare a pagubelor foarte mari rezultate din tăieri nelegale de arbori, prin Nota nr. 5128/01.09.2005 s-a constatat încălcarea dispozițiilor legale cu privire la predarea-primirea cantoanelor, de care se face vinovat șeful de ocol prin neluarea în termenul legal a măsurilor care se impun.
Prin Raportul-Sinteză nr. 4076/26.05.2005 s-au constatat și numeroase alte deficiențe la Ocolul Silvic, condus de către contestator.
Prin Adresa nr. 69257/25.01.2008 (fila 37) Poliția Orașului comunică intimatei că a fost dispusă începerea urmăririi penale a contestatorului pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de serviciu, ca urmare a plângerii penale formulate.
Potrivit fișei postului și a Regulamentului de pază a pădurilor aprobat prin nr. 15/1988, șeful de ocol silvic are ca principale atribuțiuni și sarcini, cele privitoare la organizarea, controlul, coordonarea și asigurarea pazei fondului forestier împotriva tăierilor ilegale de arbori, luarea măsurilor ce se impun pentru prevenirea și limitarea producerii pagubelor în fondul forestier, urmărește valorificarea și gestionarea corectă masei lemnoase.
Se poate observa că fapta penală cu privire la care s-a formulat plângerea penală – neglijență în serviciu – are legătură cu neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unor atribuții cuprinse în fișa postului. Fără a aprecia asupra vinovăției sau nevinovăției contestatorului – atribut al instanței penale investite în acest scop – Tribunalul a apreciat că această faptă penală aflată în curs de cercetare și soluționare, este incompatibilă cu funcția deținută de către contestator.
Ca atare, măsura suspendării Contractului individual de muncă apare ca fiind justă și fără a încălca prezumția de nevinovăție (În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 24/2003, Decizia nr. 520/2005, etc.). De altfel, în măsura în care se va constata nevinovăția contestatorului, acesta își va putea relua activitatea cu consecința obținerii unei despăgubiri egală cu salariul și celelalte drepturi de care este lipsit în perioada suspendării, în temeiul normelor și principiilor răspunderii contractuale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii contestației.
În motivarea recursului critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie arătând în esență că instanța de fond a reținut o stare de fapt greșită în raport de probele administrate.
Astfel, arată că într-adevăr în anul 2005 angajatorul a formulat o plângere penală împotriva recurentului înregistrată la parchetul competent sub nr. 1017/P/2005, însă prin adresa nr. 87449/3.05.2007 s-a comunicat că în acest dosar nu s-a început urmărirea penală pentru neglijență în serviciu, iar prin adresa nr. 87353/9.04.2007 Poliția Orașului comunică expres că dosarul nr. 59/P/2006 nu are nici o legătură cu persoana recurentului și că privește alte persoane și alte fapte.
Și cu toate acestea din decizia de suspendare nr. 14/31.01.2008 rezultă că s-a dispus suspendarea contractului său de muncă tocmai în baza începerii urmăririi penale în dosarul nr. 59/P/9.04.2007 care vizează alte persoane conform adresei mai sus menționate.
Consideră că instanța nu a analizat aceste aspecte nici faptul că nu a început urmărirea penală, dar nici faptul că suspendarea s-a dispus în 2008, deși urmărirea penală a început în anul 2005, pentru constatările de la acea vreme, s-a luat măsura diminuării salariului cu 30%, iar pentru persoanele vinovate s-a dispus suspendarea și apoi prin Decizia nr 468/1.09.2005 recurentul a fost schimbat de intimată și nu mai deține funcția de șef Ocol Silvic fiind doar inginer în cadrul Ocolului Silvic.
Ori instanța a reținut greșit că are funcția de șef ocol și că din această funcție a fost suspendat, iar plângerea penală înaintată acum 3 ani l-a făcut incompatibil cu acea funcție.
În drept invocă disp. art. 304 pct. 7 și 8 cod pr. civilă, art. 304/1 cod pr. civilă, art. 274 cod pr. civilă și art. 52 din Codul muncii.
Intimata Direcția Silvică SMa solicitat respingerea recursului ca nefondat prin concluziile scrise, arătând că decizia de suspendare a contestatorului din funcția deținută este legală, bazată pe dispozițiile art. 52 alin. 1 lit c din Codul muncii, care prevede această măsură indiferent dacă a început sau nu urmărirea penală.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu sub aspectul nulităților de ordine publică conform art. 304 indice 1 cod pr. civilă, instanța constată că se impune modificarea acesteia prin admiterea recursului ca fondat în temeiul art. 312 cod pr. civilă.
Criticile aduse sentinței sunt întemeiate.
Recurentul este angajatul unității intimate Direcția Silvică SMc are a luat măsura suspendării contractului individual de muncă începând cu data de 01.02.2008 în temeiul art. 52 lit c din Legea 53/2003 Codul muncii, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești ce se va pronunța cu privire la dosarul penal cu nr. 59/P/2006 întrucât unitatea a formulat o plângere penală în anul 2005.
Suspendarea prevăzută de acest text de lege nu este o suspendare ce operează de drept ci este una facultativă lăsată la latitudinea angajatorului ” unitatea poate suspenda”. Dar aceasta nu poate lua nici o măsură, inclusiv o astfel de suspendare, în mod discreționar, fără o motivație justificată; o simplă depunere a unei plângeri penale poate conduce la abuzuri sau discriminări și măsuri cu consecințe grave care nu ar putea apoi fi reparate ” in integrum” conform art. 52 alin. 2 și 269 din Codul muncii.
Codul muncii – Legea nr. 53/2003 – la art. 292 cât și Constituția României – art. 148 prevede că legislația muncii, ca și alte dispoziții legale de altfel, se aplică în măsura în care sunt în concordanță cu legislația și normele europene. În caz de neconcordanță, de conflict, au prioritate normele Uniunii Europene și tratatele internaționale.
Ori acestea dau dreptul părții la un proces echitabil, la un recurs efectiv și îi acordă prezumția de nevinovăție – art. 10 și 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, respectiv art. 6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ori, decizia nr. 14 din 31.01.2008 emisă de intimată privind suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului este redactată lapidar, nu relevă ce anume fapte i se impută și de ce se impune o astfel de măsură drastică, care lipsește angajatul de toate drepturile salariale afectând mijloacele de subzistență a acestuia și a familiei sale. Mai mult,contestatorul nu mai deține funcția de șef ocol silvic care să fie eventual incompatibilă cu faptele relevate în acea plângere penală.
Pe de altă parte este de observat că măsura a fost luată de aproape un an de zile, plângerea penală a fost formulată în anul 2005, iar cercetarea penală avansează greu în anul 2008 încă nu se cunoaște soluția. Ori, în tot acest timp recurentul este practic condamnat la o așteptare fără termen. ” sine die” fără drepturi salariale, fără posibilitatea de a se angaja la o altă unitate, așteptând o eventuală repunere în drepturi care nu acoperă în astfel de cazuri, pierderea materială și morală suportată mai ales în condițiile socio – economice actuale, acest angajat trebuind să se întrețină pe el și familia sa în lipsa veniturilor salariale sau a unui ajutor social.
Practic situația angajatului este mai dramatică în cazul suspendării contractului individual de muncă doar pe baza unei simple plângeri penale decât în cazul desfacerii disciplinare a contractului de muncă, pentru că atunci având toate documentele și carnetul de muncă se poate angaja și în alt loc de muncă.
Așadar, având dreptul la un termen rezonabil și un recurs efectiv este inadmisibil ca decizia, actul emanat de la angajator să nu cuprindă mențiunile referitoare la fapta care i se impută și pentru care s-a făcut plângerea penală împotriva acestuia.
Nu în ultimul rând, legislația muncii prevede o procedură specială, de celeritate. Ori în cazul de față, măsura suspendării pe perioadă nedeterminată a contractului individual de muncă este o măsură drastică, mai aspră decât o măsură disciplinară precum avertismentul sau retrogradarea ( chiar decât desfacerea contractului de muncă care cel puțin dă posibilitatea angajării pe alt loc de muncă), angajatul fiind lipsit de drepturile salariale, practic de mijloacele de subzistență, așa încât condițiile de aplicare a sancțiunii – pentru că este practic tot o sancțiune – nu pot fi mai permisive pentru angajator, care per a contrario ar putea să dispună o astfel de măsură în mod arbitrar, după bunul plac, doar formulând o plângere penală împotriva unei persoane indezirabile îngrădind astfel dreptul la apărare, dreptul la muncă și dreptul la un proces echitabil.
Așadar, cum printr-o astfel de măsură s-ar aduce atingere unor drepturi fundamentale, văzând prevederile legale în vigoare, în primul rând Constituția care garantează dreptul la apărare, muncă și proces echitabil, prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, Declarația Universală a Drepturilor Omului mai sus citate, se impune admiterea recursului în baza art. 312 alin. 1 cod pr. civilă, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației și anulării deciziei de suspendare a contractului de muncă, cu toate consecințele ce decurg din restabilirea situației anterioare emiterii deciziei, obligațiile unității fiind prevăzute de lege, respectiv disp. art. 269 coroborat cu dispozițiile art. 78 alin. 1 și 2 și 52 alin. 2 din Legea 53/2003 – Codul muncii.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de contestatorul domiciliat S M-. 4 în contradictoriu cu intimata Direcția Silvică SME. nr 12 împotriva sentinței civile nr. 950/D din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o modifică în totalitate în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Direcția Silvică S M și în consecință:
Dispune anularea deciziei nr. 14/13.01.2008 emisă de intimată privind suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
Red.dec.GM
17.11.2008.
Jud fond –
Dact IM/2 ex./21.11.2008.
