ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
– SECȚIA CIIVLĂ MIXTĂ –
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1484/R/2008
Ședința publică din 22 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Aurora Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Galeș
JUDECĂTOR 3: Maria Galeș
Grefier: – –
Pe rol fiind soluționarea recursului civil introdus de recurentul contestator, domiciliat în O,-, -.B,.22, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B, cu sediul în O,- județul B împotriva sentinței civile nr. 342/LM din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect: contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru; recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 cod procedură civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 342/LM din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII
Din considerentele sentinței se reține că prin decizia nr.-/2007 fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum am arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă in temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 “prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale),intr-o anumită funcție,o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexele la legea 226/2006,in speța de față
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: “sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 “asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 “Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 – martie 2015” la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că “pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.”
Față de ansamblul expuse, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea în muncă aflate în dosarul de pensionare, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate în cadrul unității CFR O, însă, nu într-un loc de muncă care să fie prevăzut în anexa 1 la Legea nr. 226/2006, aceste două condiții trebuind să fie îndeplinite cumulativ.
Împotrivaacestei sentințe a declarat recurs contestatorul solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună obligarea intimatei la recalcularea drepturilor sale de pensie cu luarea în considerare a stagiului complet de cotizare de 20 de ani și nu de 30 de ani cât socotește intimata, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului critică sentința ca fiind nelegală bazată pe interpretarea greșită a legilor în materia pensiilor, respectiv dispozițiilor OUG nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 și Legea nr. 226/2006 și de asemenea invocă greșita apreciere a probelor administrate.
Astfel, arată în esență, că în mod greșit instanța de fond nu i-a luat în considerare activitatea desfășurată, timp de peste 25 de ani în grupa I de muncă, concluzionând în consecință că din probele administrate nu reiese că ar fi lucrat într-un loc de muncă care să fie prevăzut în Anexa nr. 1 la Legea nr. 266/2006.
În drept invocă dispozițiile art. 299- 316 cod procedură civilă și Legea nr. 19/2000.
Prin întâmpinare intimata Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât pensia recurentului a fost recalculată corect în baza actelor de la dosar și ale OUG nr. 4/2005 și HG nr. 1550/2004.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, văzând și actele de la dosar, instanța constată că recursul este fondat și urmează să-l admită în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Criticile aduse sentinței prin motivele de recurs sunt întemeiate, soluția pronunțată de instanța de fond fiind bazată pe analizarea extrem de restrictivă dispozițiilor legale, în speță ale Legii nr. 3/1977, HG nr. 1550/2004, OUG nr. 4/2005 și dispozițiile Legii nr. 226/2006. Ori, este evident că în speță se impune o interpretate a legilor succesive adoptate cu privire la sistemul public de pensii dar și cu privire la încadrarea în grupele de muncă, rolul puterii judecătorești fiind în esență acela de aplica legea, adică de a interpreta și de aoa dapta cazurilor particulare.
Prin HG nr. 1550/2004 s-a urmărit evaluarea și recalcularea pensiilor provenite din vechiul sistem public de pensii în concordanță cu principiile și normele instituite de Legea nr. 19/2000, iar prin adoptarea OUG nr. 4/2005 legiuitorul urmărit să înlăture orice între pensionari în funcție de anul ieșirii la pensie, instituind principiul ” la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie”.Prin Legea nr. 226/2006 s-a recunoscut retroactiv încadrarea unora dintre activitățile desfășurate în grupa I sau II de muncă din vechiul sistem, în categoria activităților desfășurate în condiții speciale, având ca efect reducerea stagiului complet de cotizare în astfel de situații, respectiv stabilirea stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, de 25 de ani, în cazul stabilirii pensiilor persoanelor care au lucrat în condiții speciale de muncă, altele decât cele prevăzute la art. 20 din Legea nr. 19/2000.
Contestatorul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr. – din 26 iulie 1994 emisă sub imperiul Legii nr. 3/1977, la acea dată în raport de actele normative în vigoare dovedind o vechime în muncă de 26 ani, 6 luni și 21 zile în grupa I de muncă și 9 ani, 11 luni și 10 zile în grupa a III de muncă, vechimea totală fiind de 49 ani și 9 zile, ca urmare a acordării sporurilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 3/1977 pentru grupa I de muncă.
Prin decizia nr. – din 31 august 2005, Casa Județeană de Pensii Bar ecalculat pensia contestatorului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare la determinarea punctajului mediu anual de 30 de ani, la fel ca pentru persoanele care au desfășurat întreaga activitate în condiții normale de muncă.
Din cuprinsul carnetului de muncă rezultă că acesta a desfășurat întreaga activitate de peste 26 de ani, încadrată în grupa I de muncă, în cadrul CFR.
Normele metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004 privind recalcularea pensiei stabilesc la art. 2 alin. 1 că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, stabilind că pentru perioada 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare va fi cel prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Legea nr. 3/1977 prevede la art. 8 că stagiul complet de cotizare pentru înscrierea la pensie este de 30 de ani pentru bărbați, însă, art. 14 din același act normativ cuprinde norme derogatorii cu privire la stagiul de cotizare, respectiv posibilitatea pensionării la cerere prin reducerea vârstei de pensionare pentru persoanele care au lucrat efectiv 15 ani în grupa I sau 20 ani în grupa a II-a de muncă proporțional cu anii lucrați, dar nu mai puțini de 50 – 52 de ani raportat la grupele de muncă, contestatorul beneficiind de aceste prevederi la data pensionării ca urmare a încadrării în grupa I de muncă.
Recalcularea pensiei în baza HG nr. 1550/2004 și OUG 4/2005 fiind intervenită sub imperiul Legii nr. 19/2000 este evident că trebuie să se efectueze după normele și principiile instituite de acest act normativ.
Este adevărat că activitatea desfășurată de contestator în cadrul CFR, în siguranța circulației, a fost încadrată în grupa I de muncă, sub imperiul Legii nr. 3/1977 și a altor dispoziții legale care reglementau încadrarea în grupe de muncă, însă Legea nr. 19/2000 nu mai prevede grupele de muncă, în cadrul acestei legi fiind reglementate ca fiind încadrate în condiții speciale de muncă doar anumite activități, astfel cum sunt prevăzute la art. 20 din această lege, între care nu se regăsește și activitatea desfășurată de reclamant.
Prin Legea nr. 226/7 iunie 2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, însă s-a statuat la art. 2 alin. 2 că sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care potrivit prezentei legi sunt încadrate în condiții speciale, art. 3 și 5 din același act normativ stabilind că pentru acești asigurați punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.
Ori, pentru activitatea desfășurată de contestator la una din unitățile prevăzute în anexele la Legea nr. 226/2006, respectiv în cadrul CFR – siguranța circulației -, contestatorul este îndreptățit la recalcularea pensiei cu stagiul complet de cotizare de 25 de ani așa cum prevede această lege și nu cu stagiul de 30 de ani cum a recalculat intimata, dar nici cu stagiul solicitat de recurent de 20 de ani, nefiind incidente dispozițiile art. 20 și 43 din Legea 19/2000
Prin urmare, în raport de prevederile legale evocate și de probele administrate în condițiile în care contestatorul a dovedit că a desfășurat activitate în grupa I de muncă de peste 26 de ani în siguranța circulației în cadrul CFR, vechimea totală fiind de peste 49 de ani, prin adăugarea sporurilor prevăzute de Legea nr. 3/1977, este întemeiată cererea acestuia de recalculare a pensiei cu stagiul de cotizare de 25 de ani în loc de 30 de ani cât a reținut intimata prin decizia de pensie contestată, revizuirea sau modificarea deciziei de recalculare fiind posibilă în condițiile prevăzute de art. 7 pct. 3 și urm. din OUG nr. 4/2005, în situația în care se constată erori de calcul sau se depun alte înscrisuri doveditoare, drepturile de pensie urmând a fi acordate de la data plății drepturilor inițiale recalculate.
Față de cele ce preced, recursul va fi admis ca fondat în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și va fi modificată în tot sentința în sensul admiterii contestației în temeiul art. 155 din Legea nr. 19/2000 și coroborat cu prevederile OUG nr. 4/2005, HG nr. 1550/2004, Legea nr. 3/1977 și Legea nr. 226/2006, anulării deciziei de pensie contestată și obligării intimatei la recalcularea pensiei cu stagiu complet de cotizare de 25 de ani în loc de 30 cum greșit s-a calculat.
Se constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în O,-, -.B,.22, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B, cu sediul în O,- județul B împotriva sentinței civile nr. 342/LM din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o modifică în sensul că:
ADMITE contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință:
DISPUNE anularea deciziei de pensie nr. – din 31 august 2005 emisă de intimată pe seama contestatorului, și
OBLIGĂ intimata să recalculeze pensia acestuia prin luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 25 ani, sens în care obligă intimata să emită o nouă decizie de pensie pe seama acestuia.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2008.
Președinte Judecător, Judecător Grefier
– – – – – –
Red dcz
18.11.2008
Jud fond,
Dact IC
2ex/21.11.2008
