ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1689/2008-
Ședința publică din 25 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R – – judecător
– – – judecător
– — grefier
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea din S M,-,. 7,.52, jud. S M, în contradictoriu cu intimata SA. S cu sediul în S,-, jud. S, împotriva deciziei civile nr.709/2008-R din 30 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr-, având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimata SC.. SA. S, reprezentantul acesteia în baza delegației nr.3893 din 25.11.2008, lipsă fiind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că la data de 24.11.2008 prin registratura instanței a parvenit la dosar note de ședință din partea contestatoarei, după care:
Reprezentantul intimatei SA. S depune la dosar întâmpinare și arată că nu are alte probe sau cereri de formulat.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației.
Reprezentantul intimatei SA. S solicită respingerea contestației în anulare de față și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 709/2008-R din 30 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, s-a espins ca nefondat recursul civil declarat de recurenta contestatoare, domiciliată în S M,-,. 111, județul S M, în contradictoriu cu intimata SC SA S, cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței civile nr. 15/D din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a menținut-o în întregime, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de recurs a reținut următoarele:
Criticile aduse sentinței prin motivele de recurs au fost neîntemeiate, soluția pronunțată de instanța de fond, de respingere împotriva contestației împotriva deciziei de concediere fiind legală și temeinică, bazată pe aprecierea corectă a probelor administrate și a dispozițiilor legale.
Decizia nr. 31805 din 20.07.2007 contestată de către recurentă, cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 62 al. 1 și 2 și art. 74 din Codul muncii, respectiv motivarea în fapt concedierii prin descrierea faptei care constituie abatere disciplinară și temeiul de drept al concedierii art. 51 al. 1 și 264 lit. 7 din Codul muncii.
Potrivit art. 263 al. 1 din Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este definită la art. 263 al. 2 din Codul muncii ca fiind o faptă în legătură cu și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat. Prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă, aplicabil ordinele și dispozițiile legale ale conducătorului ierarhic.
În acest sens art. 264 din Codul muncii prevede sancțiunile disciplinare ce le poate aplica angajatorul iar art. 266 prevede circumstanțele ce trebuie avute în vedere la individualizarea sancțiunii disciplinare aplicate. Sub sancțiunea nulității absolute Codul muncii prevede la art. 267 obligativitatea efectuării de către angajator a cercetării disciplinare precum și condițiile de fond și formă ale acestei cercetări.
Corect a reținut instanța de fond că în raport de aceste dispoziții legale dispoziția de sancționare disciplinară nr. 31805 din 20.07.2007 emisă de SC. SA. și prin care s-a aplicat contestatoarei sancțiunea de desfacere disciplinară a contractului de muncă în temeiul art. 51 lit. a coroborat cu art. 264 lit. f din Codul muncii este legală și temeinică, în cuprinsul deciziei fiind cuprinse faptele reținute în sarcina contestatoarei ca fiind abateri disciplinare constatate prin Raportul de și Nota de constatare nr. 1216/11.07.2007 constând în încălcări ale sarcinilor de serviciu nr. 36739/20.11.2006.
Cum intimata a probat în instanță abaterile reținute în sarcina contestatoarei prin decizia contestată, susținerile recurentei cu privire la greșita stabilire a stării de fapt sau cu privire la nelegalitatea soluției pronunțate de instanța de fond sunt neîntemeiate, instanța analizând corect toate probele administrate, inclusiv în raport de dispozițiile art. 266 din Codul muncii.
Faptul că contestatoarea a semnat cu obiecțiuni Raportul de audit sau Nota de constatare este irelevant în condițiile în care abaterile disciplinare constând în încălcări ale atribuțiilor de serviciu stabilite prin sarcinile de serviciu nr. 36739/20.11.2006, rezultă din probe, la fel de irelevante fiind și susținerile contestatoarei cu privire la remedierea ulterioară a neregulilor constatate prin Raportul de audit.
Cum individualizarea sancțiunii disciplinare este atributul exclusiv al angajatorului conform art. 263 al. 1 Codul muncii, aprecierile recurentei cu privire la înțelesul dispozițiilor art. 61 alin. 1 lit. a cu referire la gravitatea abaterii disciplinare sunt irelevante în condițiile în care din probele administrate rezultă existența abaterilor disciplinare enumerate în cuprinsul dispoziției de sancționare disciplinară.
Ori, este evident că sancțiunea disciplinară intervine atunci când sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare așa cum sunt prevăzute la art. 263 al. 2 din Codul muncii, art. 266 din Codul muncii stabilind doar circumstanțele care trebuie avute în vedere de angajator la stabilirea și individualizarea sancțiunii aplicabile în cazuri particulare.
Față de cele reținute, instanța de recurs a constatat că motivele de recurs sunt nefondate, astfel că în temeiul art. 312 al. 1 raportat la art. 304 Cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul, menținând în totalitate sentința recurată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare petenta care a criticat decizia, susținând că aceasta este netemeinică și nelegală, întemeindu-și contestația pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
A invocat petenta că este eroare materială încadrarea juridică a sancțiunii aplicate petentei, aceasta a fost făcută în mod eronat în temeiul art. 51 lit. a Codul muncii, în fapt fiind vorba de art. 61 lit. a Codul muncii.
Analizând contestația, Curtea constată că aceasta este nefondată.
Aspectul privind menționarea greșită a temeiului juridic al sancțiunii aplicate petentei, a fost analizat de instanța de recurs și a fost înlăturat reținându-se că este o simplă eroare materială.
Prin urmare, fiind dedusă judecății această critică și analizată irevocabil, ea nu mai poate face obiectul unei alte acțiuni civile și nici nu poate fi reiterată pe calea contestației în anulare.
Art. 317 al.1 statuează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele stipulate în următoarele articole, doar dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului ori recursului. În speță, aceste motive au fost invocate pe calea recursului și au fost analizate de instanța de recurs care a respins ca nefondat recursul petentei.
Nefiind îndeplinite cerințele instituite de art. 317 și 318 Cod procedură civilă, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de contestatoarea din S M,-,. 7,.52, jud. S M, în contradictoriu cu intimata SA. S cu sediul în S,-, jud. S, împotriva deciziei civile nr.709 din 30 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
– – R – – – – –
Red.dec.R /16.12.2008
Jud.recurs: – –
Dact./16.12.2008
Ex.2
