Cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului menţionat, este decăzut, cât priveşte creanţele respective, din următoarele drepturi: 1. dreptul de a participa şi de a vota în cadrul adunării generale a creditorilor; 2. dreptul de a participa la distribuirile de sume în cadrul reorganizării şi falimentului; 3. dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare, ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase.
Secţia comercială, Decizia nr. 653 din 16 septembrie 2008
Prin sentința civilă nr. 466 din 6 martie 2008 pronunțată în dosarul nr. 469/30/2007, judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Timiș a respins contestația creditoarei D Timiș față de tabelul preliminar al creanțelor debitoarei SC L. SRL Jebel, întocmit de lichidatorul judiciar M I.P.U.R.L. Timișoara.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că contestația instituției creditoare este neîntemeiată având în vedere, pe de o parte, că în cauză procedura s-a deschis la cererea debitoarei, prin lichidatorul desemnat de oficiul registrului comerțului în temeiul Legii nr. 359/2004, care a mai notificat creditorul bugetar și la data de 23 ianuarie 2006, în cadrul procedurii de lichidare demarate în conformitate cu acest act normativ, astfel că creditoarea avea posibilitatea să depună declarația sa de creanță încă de pe atunci, iar pe de altă parte, întrucât termenul acordat pentru depunerea declarațiilor de creanță în cadrul procedurii declanșate în baza Legii nr. 85/2006 a fost stabilit cu respectarea dispozițiilor legale și raportat la complexitatea cauzei.
împotriva sentinței civile de mai sus a declarat recurs creditoarea D. Timiș solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației sale, judecătorul-sindic reținând în mod greșit faptul că aceasta este neîntemeiată cu motivarea că notificarea deschiderii procedurii colective a fost făcută în interiorul termenului stabilit prin încheierea de declanșare a procedurii de insolvență. Este adevărat că notificarea care i s-a trimis de către lichidator a fost făcută în termenul prevăzut de lege, dar de la primirea notificării și până la ultima zi de înscriere a creanței a existat o perioadă de doar nouă zile. Conform art. 62 din termenul limită va fi de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii. Or, de la data deschiderii procedurii și până la data limită de înscriere a creanței prima instanță a stabilit un termen mai mic de 30 de zile, deși legea prevede că termenul maxim este de 60 de zile. Mai mult, legiuitorul permite judecătorului-sindic prelungirea termenului cu până la 30 de zile, chiar lichidatorul judiciar numit în cauză solicitând tribunalului prelungirea termenului de depunere a creanțelor, însă această cerere i-a fost respinsă.
Prin decizia civilă nr. 653 din 16 septembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondat recursul formulat de creditoarea D Timiș împotriva sentinței civile nr. 466 din 6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 469/30/2007 în contradictoriu cu debitoarea intimată SC L. SRL Jebel, reprezentată prin lichidator judiciar M I.P.U.R.L. Timișoara.
Potrivit art. 61 și 62 din Legea nr. 85/2006, în urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. c) ori, după caz, în condițiile art. 32 alin. (2), debitorului și oficiului registrului comerțului sau registrului societăților agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea mențiunii. Notificarea prevăzută la alin. (1) se realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă și se va publica, totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulație și în Buletinul procedurilor de insolvență, ea urmând să cuprindă, printre altele, și termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii, precum și cerințele pentru ca o creanță înregistrată să fie considerată valabilă. în funcție de circumstanțele cauzei și pentru motive temeinice, judecătorul-sindic va putea hotărî o majorare a termenelor prevăzute la alin. (1) lit. b), c) și d) cu maximum 30, 15, respectiv 15 zile.
Este de necontestat că lichidatorul desemnat să administreze procedura simplificată a insolvenței față de debitoarea SC L. SRL Jebel, ulterior deschiderii acestei proceduri prin încheierea nr. 118 din 25 aprilie 2007 a Tribunalului Timiș, a respectat prevederile legale mai sus citate privitoare la notificarea declanșării procedurii colective, înregistrând în acest sens, la 14 mai 2007, notificarea direct la recurentă, trimițând una, în aceeași zi, și la A Deta (instituție aflată în subordinea creditoarei), menționându-le în mod expres faptul că termenul limită pentru declararea eventualelor creanțe deținute față de societatea falită este data de 24 mai 2007, aspect recunoscut, de altfel, și de către recurentă.
Cu toate acestea, creditoarea D Timiș a depus la dosarul de insolvență cererea de înscriere a creanței sale în sumă de 14.161 lei abia la 20 iunie 2007, cu mult peste termenul fixat de tribunal, ceea ce atrage decăderea acesteia din drepturi, potrivit celor statuate prin art. 76 din Legea nr. 85/2006, în conformitate cu care, cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), este decăzut, cât privește creanțele respective, din următoarele drepturi: 1. dreptul de a participa și de a vota în cadrul adunării generale a creditorilor; 2. dreptul de a participa la distribuirile de sume în cadrul reorganizării și falimentului; 3. dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare, ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri frauduloase, decăderea putând fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acțiune sau excepție.
Este adevărat că prin raportul de activitate întocmit pentru termenul din 28 iunie 2007 lichidatorul judiciar a solicitat judecătorului-sindic să majoreze, în temeiul art. 62 alin. (2) din lege, termenele stabilite pentru întocmirea tabelului preliminar și a celui definitiv al creanțelor, însă, prin încheierea de ședință de la acea dată, tribunalul a respins această cerere cu motivarea că în cauză nu se impune majorarea termenelor menționate, respectiva hotărâre nefiind atacată de nici o parte interesată, rămânând, astfel, irevocabilă. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că practicianul a solicitat judecătorului-sindic majorarea doar a termenelor prevăzute de lit. c) și d) ale art. 62, nu și pe cel de la lit. b), care se referă la termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitorului, cum în mod eronat susține instituția creditoare.
Criticile recurentei privitoare la netemeinicia sentinței atacate pe motiv că tribunalul, contrar dispozițiilor art. 62, prin încheierea de declanșare a procedurii insolvenței a fixat un termen mai mic de 30 de zile (mai exact, de 29 de zile) pentru declararea creanțelor la masa credală, nu sunt fondate în condițiile în care norma juridică menționată arată fără echivoc că termenul stabilit de judecătorul-sindic în acest scop nu poate fi mai mare de 60 de zile, cerință legală respectată pe deplin întrucât hotărârea de deschidere a fost pronunțată la 25 aprilie 2007, iar termenul limită a fost fixat la data de 24 mai 2007. Aceasta, având în vedere că în speță este vorba despre administrarea unui dosar de insolvență în procedura simplificată, și nu în procedura generală, ceea ce nu presupune un grad foarte ridicat de complexitate al cauzei. De asemenea, atâta timp cât lichidatorul, în exercitarea atribuțiilor conferite de Legea insolvenței, a notificat atât creditoarea recurentă, cât și organul fiscal în raza căruia se află societatea debitoare, aceste instituții primind notificarea cu nouă (în 14 mai 2007) și, respectiv, opt zile (15 mai 2007) înainte de expirarea termenului, nu se poate susține cu temei că în mod greșit judecătorul-sindic a respins contestația formulată de D Timiș la tabelul preliminar al creanțelor, tabel în care practicianul a înscris suma declarată de creditoare cu mențiunea „creanță înregistrată ulterior termenului limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor, decăzută din drepturi, conform art. 76 din Legea nr. 85/2006”, eventualele disfuncționalități sau probleme de comunicare între instituțiile statului nejustificând înlăturarea sancțiunii legale a decăderii.
(Judecător Csaba Bela Nasz)
