ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL – I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1787/2008 –
Ședința publică din 9 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
– – – – JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
– R – – JUDECĂTOR 3: Roman Florica
– – – – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de reclamanta domiciliată în,-/C,. 12, județul B și de pârâta “EUROPEAN FOOD” – cu sediul în,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 123 din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de sancționare – litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurenta reclamantă – personal și reprezentată de fiul, și reprezentanta recurentei pârâte “EUROPEAN FOOD” -, , în baza delegației nr. 1590/30.05.2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru și timbru judiciar, precum și împrejurarea că s-a respins cererea de strămutare formulată cu privire la prezentul dosar, după care:
Reprezentantul recurentei reclamante depune la dosar următoarele înscrisuri: copia convocării nr. 1612/3.06.2008, a deciziilor nr. 1233/5.06.2008 și nr. 1902/30.06.2008 emise de recurenta pârâtă, a cererilor din 28.05.2008 și 6.06.2008 adresate de recurenta reclamantă către B, răspunsul dat de B, adeverința medicală din 28.03.2008 privind pe recurenta reclamantă, cererea recurentei reclamante adresată recurentei pârâte la data de 28.10.2003 și cererea adresată de recurenta reclamantă către B la data de 27.06.2008. un set din aceste înscrisuri cu reprezentanta recurentei pârâte.
Reprezentanta recurentei pârâte arată că aceste înscrisuri nu au legătură cu cauza.
Cu privire la cererea de repunere în termen, reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea acesteia și repunerea reclamantei în termenul legal de declarare a recursului, învederând că în perioada în care hotărârea primei instanțe a fost comunicată, partea se afla la tratament în O, astfel cum rezultă din certificatul medical depus la dosar, lipsind de la domiciliu.
Reprezentanta recurentei pârâte se opune admiterii cererii, arătând că din actele medicale depuse la dosar nu rezultă că reclamanta a fost internată în spital, iar pe parcursul soluționării cauzei a avut apărător.
Nefiind alte probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită repunerea în termenul de declarare a recursului, admiterea căii de atac și modificarea sentinței în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă, fără cheltuieli de judecată. Arată că reclamanta a avut avocat angajat și pe parcursul cercetării prealabile, căruia i-a achitat onorariu, iar referatul întocmit în etapa respectivă are valoarea unui act oficial.
Reprezentanta recurentei pârâte solicită respingerea în principal ca tardiv a recursului declarat de reclamantă, iar în subsidiar ca nefondat, arătând că din probele de la dosar nu rezultă că reclamanta a fost împiedicată datorită unei situații de forță majoră pentru exercitarea căii de atac, cu atât mai mul cu cât a avut și apărător, iar în ce privește fondul recursului, prima instanță a acordat reclamantei cheltuieli de judecată parțiale, cererea de daune morale fiind respinsă.
Cât privește recursul declarat de pârâtă, solicită admiterea acestuia, în principal casarea hotărârii, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probațiunii și în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul respingerii contestației formulată de reclamantă cu consecința menținerii deciziei de sancționare, fără cheltuieli de judecată. În susținerea recursului arată că la prima instanță, deși a solicitat încuviințarea audierii de martori, cererea i-a fost respinsă. Arată apoi, referitor la cererea subsidiară, că decizia de sancționare a fost emisă de pârâtă cu respectarea dispozițiilor cuprinse în Codul muncii, s-a procedat la efectuarea cercetării prealabile, referatul astfel întocmit neconstituind decizia de sancționare, aceasta fiind emisă după finalizarea cercetării, care s-a desfășurat în prezența a două persoane. Fapta imputată reclamantei constă în aceea că nu s-a prezentat la testele de evaluare obligatorii pentru angajați, aducând acuzații superiorului, iar împrejurarea că ulterior sancționării a participat la testări de evaluare, nu este de natură să conducă la înlăturarea sancțiunii aplicată anterior.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită respingerea recursului declarat de pârâtă, învederând că în cauză starea de fapt a fost stabilită raportat la probele administrate, iar din partea introductivă a procesului verbal de cercetare prealabilă rezultă că reclamantei, cu acea ocazie, nu i s-a acordat dreptul la apărare.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 123 din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatoarea Antik în contradictoriu cu intimata “EUROPEAN FOOD” – și în consecință s-a dispus anularea deciziei de sancționare nr. 4111 emisă de către intimată pe seama contestatoarei la data de 17.08.2007; a fost obligată intimata să restituie contestatoarei procentul de 10 % reținut din salariul de bază pe luna august 2007, cu dobânda legală de la data de 14 septembrie 2007 și până la data plății efective; s-a dispus radierea mențiunilor efectuate în temeiul deciziei de sancționare contestată, din carnetul de muncă al contestatoarei; s-au respins restul pretențiilor formulate și a fost obligată intimata în favoarea contestatoarei la plata sumei de 143 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarea este angajată a unității intimate la compartimentul Prin decizia nr. 4111/17.08.2007 acesteia i s-a aplicat sancțiunea disciplinară a reducerii cu 10 % a salariului aferent lunii august 2007, reținându-se în cuprinsul deciziei ca abateri disciplinare, împrejurările că nu s-a prezentat la testul de evaluare a cunoștințelor din instrucțiunile și procedurile de control al produselor și instrucțiunile și procedurile ce vizează asigurarea calității produselor cu privire la activitățile desfășurate la fabrica de produse alimentare din, programat la data de 20.06.2007 și reprogramat pentru persoanele care au absentat pentru data de 17.07.2007, și refuzul de a preda ștampila utilizată de către aceasta la certificarea produselor și care i-a fost solicitată de șeful compartimentului până la promovarea testelor de evaluare a cunoștințelor.
La baza emiterii deciziei de sancționare a stat referatul nr. 1922/27.07.2007 întocmit de șeful compartimentului – Laborator (fila 64).
În conformitate cu dispozițiile art. 267 alin. 1 din Codul muncii, sancțiunea disciplinară se aplică numai după cercetarea prealabilă a faptei ce constituie abatere, ascultarea salariatului și verificarea susținerilor făcute în apărare de acesta, condiții prevăzute de lege în considerarea dreptului la apărare al salariatului. ca îndeplinită a obligației prevăzute la articolul de lege sus menționat presupune că cercetarea prealabilă stabilită în sarcina unității angajatoare să se efectuezeînaintede luarea măsurii de sancționare împotriva salariatului, numai așa concretizându-se voința legiuitorului de a asigura, prin edictarea dispozițiilor legale precizate, dreptul la apărare al salariatului, care pe această cale își poate susține nevinovăția cu privire la faptele imputate și poate arăta toate împrejurările cu legătură cauzală, unitatea putând hotărî că nu este necesar a fi sancționat sau dimpotrivă.
Pornind de la reținerea edictării acestor dispoziții, respectiv respectarea dreptului la apărare și eliminarea abuzurilor din partea unităților angajatoare, instanța reține din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv din înscrierile cuprinse în referatul care a stat la baza emiterii deciziei de sancționare de la fila 64 dosar fond, referat care are două date de înregistrare, nr. 123/20.07.2007 și nr. 1922/27.07.2007, și din procesul verbal încheiat la data de 17.08.2007 (fila 58) cu ocazia cercetării prealabile a contestatoarei, convocată prin adresa nr. 1928/30.07.2007, că în speță hotărârea aplicării sancțiunii disciplinare a fost luată cel târziu la data de 27.07.2007, așa cum rezultă din data înregistrării referatului ce poartă rezoluția de sancționare cu 10 % pentru nerespectarea sarcinilor de serviciu, dată care în raport cu ziua încheierii procesului verbal mai sus amintit, este cu mult anterioară.
Rezultă deci că în speță s-a procedat la convocarea contestatoarei la cercetare prealabilă, însă aceasta a avut loc după ce în prealabil se luase hotărârea sancționării acesteia.
Cu privire la nulitatea actului de cercetare disciplinară prealabilă pe considerentul că nu a fost permis accesul fiului și avocatului contestatoarei în incinta unității, instanța a apreciat că nu există dispoziții legale care să statueze obligativitatea asistării de avocat sau de o persoana din familie în situația efectuării acesteia, persoana cercetată având garantat accesul liber la justiție prin prisma prevederilor constituționale, ocazie cu care poate beneficia de serviciile unei persoane cu pregătire de specialitate juridică.
În ce privește abaterile reținute în sarcina petentei, instanța de fond apreciază că sancțiunea aplicată acesteia este disproporționată raportat la gravitatea faptelor săvârșite, decizia emisă fiind astfel neîntemeiată, unitatea angajatoare în calitate de organ competent să aplice sancțiunea trebuind să se preocupe cu toată atenția de individualizarea acesteia, de dozarea ei, ținând seama de criteriile prevăzute de lege (art. 266 din Codul muncii ), deoarece numai o corelare justă a sancțiunii cu gravitatea faptei este de natură să asigure realizarea rolului educativ și preventiv al răspunderii.
Întrucât instanța a reținut netemeinicia deciziei de sancționare, a dispus anularea acesteia și pe cale de consecință intimata a fost obligată să restituie contestatoarei procentul de 10 % reținut din salariul de bază pe luna august 2007, cu dobânda legală de la data de 14 septembrie 2007 și până la data plății efective pentru o completă despăgubire.
În temeiul art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976, instanța a obligat intimata la radierea mențiunilor efectuate în temeiul deciziei de sancționare din carnetul de muncă al contestatoarei.
PotrivitDeciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XL (40) din 7 mai 2007pronunțată în recursul în interesul legii, acordarea de daune morale este admisibilă numai în măsura în care în cuprinsul contractului colectiv de muncă sau contractului individual de muncă au fost incluse clauze exprese în acest sens, această concluzie se impunându-se atâta timp cât, în raport cu regula proprie dreptului comun în materia răspunderii contractuale, daunele morale pentru prejudiciul nepatrimonial suferit nu pot fi stabilite, în cadrul unei asemenea răspunderi, decât cu titlu de excepție.
Față de aceste considerente, având în vedere că în cuprinsul contractului colectiv de muncă sau contractului individual de muncă al contestatoarei nu au fost incluse clauze exprese în acest sens, instanța a respins capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata daunelor morale solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta recurentă Antik, solicitând în prealabil repunerea în termenul de exercitare a recursului, iar apoi admiterea recursului și modificarea parțială a hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.000 lei.
În cerere se arată că recursul nu a putut fi exercitat în termen, întrucât în săptămâna comunicării hotărârii, recurenta a lipsit de la domiciliu, fiind în O pentru efectuarea unor analize medicale, având concediu medical în perioada 1 – 31 martie 2008, dovedit cu acte medicale.
Referitor la motivele de recurs, se arată că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acordării onorariului de succes în cuantum de 2.990 lei, onorariu reglementat de art. 134 din Statutul profesiei de avocat.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 Cod procedură civilă.
Recurs a declarat și pârâta recurentă “EUROPEAN FOOD” -, solicitând în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare în vederea completării probațiunii, iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul respingerii în totalitate a contestației.
În motivarea recursului se arată că decizia de sancționare a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, după efectuarea cercetării disciplinare și întocmirea procesului verbal de cercetare disciplinară.
Mențiunea de pe referatul ce a stat la baza deciziei de sancționare nu constituie decizia conducerii societății, ci doar o propunere de sancționare către conducerea societății de către superiorii contestatoarei de la locul de muncă.
În ceea ce privește gravitatea faptelor reținute, se apreciază că acestea (neprezentarea la testele de evaluare, refuzul de a preda ștampila utilizată pentru certificarea produselor), constituie acte de indisciplină și insubordonare suficient de grave încât să justifice sancțiuni chiar mai severe, precum desfacerea contractului de muncă.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de petenta Antik, Curtea urmează a constata că acesta este tardiv, raportat la dispozițiile art. 301 Cod procedură civilă.
Art. 103 Cod procedură civilă prevede posibilitatea repunerii în termenul de exercitare a recursului, când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, motivele invocate de petentă nu se circumscriu cerințelor impuse de textul de lege mai sus evocat, simplul fapt că petenta a fost în concediu medical, respectiv că a efectuat analize medicale în altă localitate, neconstituind împrejurări de forță majoră care să justifice repunerea în termen, cu atât mai mult cu cât la fond aceasta a fost reprezentată prin avocat.
Referitor la recursul declarat de pârâta “EUROPEAN FOOD” -, acesta este nefondat.
În mod corect a reținut instanța de fond nerespectarea conformă a dispozițiilor art. 267 alin. 1 din Codul muncii, care prevăd că sancțiunea disciplinară se aplică numai după cercetarea prealabilă a faptei ce constituie abatere.
În speță, hotărârea de sancționare a fost luată anterior cercetării disciplinare (efectuată la 17 august 2007), fapt ce rezultă din referatul înregistrat în data de 27 iulie 2007, care poartă rezoluția de sancționare cu 10 %.
Este inacceptabil ca un astfel de referat să cuprindă mențiuni cu privire la sancțiunea disciplinară, înainte de efectuarea cercetării disciplinare, adică înainte ca salariatului să i se ofere posibilitatea să-și formuleze și să-și susțină toate apărările, cu atât mai mult cu cât persoana care a întocmit referatul (șeful ierarhic superior al reclamantei) a făcut parte și din comisia care a efectuat cercetarea disciplinară.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 304 indice 1 și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să respingă și recursul declarat de pârâta “EUROPEAN FOOD” -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca tardiv recursul civil declarat de reclamanta;
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâta “EUROPEAN FOOD” -, împotriva sentinței civile nr. 123 din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
– – – – R – – –
red.
în concept la 19.12.2008
jud.fond. –
dact.
2 ex./22.12.2008
