ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL – I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 71/2009 –
Ședința publică din 20 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Roman Florica R – – judecător
– – – – JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
– – – – JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel
– – – – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în comuna, nr. 44, județul B, împotriva sentinței civile nr. 550 din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de asigurări sociale – contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimatul contestator – personal și reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 6.01.2009 emisă de Baroul Bihor – Cabinet individual, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, intimatul contestator a depus la dosar întâmpinare, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului contestator solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinare, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică și obligarea părții recurente la cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea transportului la instanță a părții, precum și onorariu avocațial. Arată că în mod corect tribunalul a admis contestația petentului, cât timp acesta a desfășurat activitate în grupa I de muncă, zona I de radiații, împrejurări ce au fost reținute anterior de către intimată pe baza înscrisurilor depuse de parte.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 550 din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. 39548/5.02.2008 privind recalcularea pensiei și a deciziei nr. 39548/05.02.2008 de înființare debit, emise pe seama contestatorului, fiind menținută decizia nr. 39548/30.11.2006 privind recalcularea pensiei acestuia; intimata a fost obligată să plătească în favoarea contestatorului suma de 120 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Contestatorul a fost înscris la pentru depusă și limită de vârstă prin decizia nr. 39548/3.03.1998, drepturile fiindu-i stabilite începând cu data de 1.04.1998, în temeiul Legii nr. 3/1977, utilizându-se un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Urmare a depunerii de către contestator a adeverinței nr. 2375/17.08.2005, s-a emis decizia nr. 39548/30.11.2006, prin care se are în considerare un stagiu complet de cotizare de 15 ani, în conformitate cu prevederile nr.HG 407/1990.
La data de 5.02.2008, în urma referatului biroului plăți pensii, se emit decizia privind recalcularea pensiei și decizia de înființare debit, ambele înregistrate sub nr. 39548.
Prin decizia de mai sus menționată se modifică stagiul complet de cotizare la 20 de ani, iar prin decizia de înființare debit se dispune recuperarea sumei de 14.334 lei cu titlu de pensie plătită fără temei pe perioada 1.12.2005-28.02.2008, invocându-se modificarea temeiului legal.
Conform dispozițiilor nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 se impune “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Din aceste prevederi legale rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.
Conform dispozițiilor art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, în situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.
Întrucât din adeverința emisă de – Sucursala B (fila 4) rezultă că reclamantul a desfășurat pe o perioadă mai mare de 15 ani activitate în zona I de radiații, în temeiul art. 20 alin. 1 lit. b și art. 43 din Legea nr. 19/2000, precum și art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004, coroborat cu prevederile nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, instanța a apreciat că stagiul complet de cotizare ce trebuie utilizat la determinarea punctajului mediu anual este de 15 ani, și nu de 20 de ani.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, tribunalul constatând că decizia de pensie nr. 39548/30.11.2006, prin care s-a luat în considerare un stagiu de cotizare de 15 ani, este emisă cu respectarea dispozițiilor legale în materie, în temeiul art. 187, art. 20 alin. 1 lit. b și art. 43 din Legea nr. 19/2000 coroborate cu prevederile art. 7 alin. 3 din nr.OUG 4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005, a dispus anularea deciziilor de înființare debit și de recalculare pensie nr. 39548/5.02.2008 emise de intimată pe seama contestatorului.
În baza art. 274 Cod procedură civilă intimata a fost obligată să plătească contestatorului suma de 120 cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv cheltuielile de transport aferente deplasării la instanță la cele doua termene de judecată. Nu au fost acordate cheltuielile constând în onorariul avocațial, întrucât cuantumul acestora nu a fost dovedit.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că instanța de fond se găsește în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din nr.HG 1550/2004, reținând că stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării nu este cel impus de art. 8 din Legea nr. 3/1977, ci un alt număr de ani de vechime în muncă, fără ca această opinie să fie fundamentată pe o anumită dispoziție legală.
De asemenea, se susține că instanța de fond face o evidentă confuzie între stagiul complet de cotizare pe care Legea nr. 3/1977 îl impunea a fi realizat și anumite reduceri a vârstelor de pensionare, care operau în baza acestui act normativ.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului civil de față, cu cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Intimatul contestator a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă, prin decizia nr. 39548/3.03.1998, reținându-se o vechime în grupa I de muncă de 21 de ani, 2 luni și 28 zile; 8 luni și 19 zile în grupa a II-a de muncă; 6 ani, 9 luni și 1 zi în grupa a III-a de muncă, astfel cum se arată și în motivele de recurs.
Inițial, la calculul drepturilor de pensie a fost utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar ulterior, prin decizia nr. 39548/30 noiembrie 2005, s-au recalculat drepturile de pensie ale intimatului în sensul valorificării unui stagiu de cotizare de 15 ani.
Urmare a controlului efectuat de către Direcția de și Control Intern a Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, s-a constatat că utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 15 ani în locul celui de 20 de ani nu este justificat, atâta timp cât la data deschiderii drepturilor la pensie, unitatea angajatoare nu a confirmat că activitatea în grupa I de muncă a fost realizată în condiții de radiații, motiv pentru care, în raportul întocmit s-a dispus modificarea temeiului legal al stagiului de cotizare și emiterea deciziei de înființare de debit.
Din adeverința nr. 2375/17.08.2005 emisă de către Compania Națională a – B – Sucursala B, reiese că intimatul a fost salariatul unității cu contract de muncă pe durată nedeterminată în perioada 1.08.1969 – 1.04.1998, în funcția de inginer miner, stagiar subteran inginer miner, șef raion miner, șef sector schimb, director adjunct tehnic, director.
Potrivit aceleiași adeverințe, activitatea desfășurată de către intimat în perioadele 1.08.1969 – 16.04.1972 și 19.10.1972 – 1.01.1977 se încadrează în procent de 100 % în grupa I de muncă, zona I de radiații; perioada 1.01.1977 – 1.01.1978 se încadrează în procent de 55 % în grupa I de muncă, zona I de radiații; activitatea desfășurată în perioada 1.01.1978 – 1.02.1982 se încadrează în procent de 60 % în grupa I de muncă, zona I de radiații; perioada 1.02.1984 – 1.09.1991 se încadrează în procent de 40 % în grupa I de muncă, zona I de radiații; perioada 1.09.1991 – 1.03.1997 se încadrează în procent de 65 % în grupa I de muncă, zona I de radiații; perioada 1.03.1997 – 1.11.1997 se încadrează în procent de 60 % în grupa I de muncă, zona I de radiații, iar perioada 1.11.1997 – 1.04.1998 se încadrează în procent de 15 % în grupa I de muncă, zona I de radiații.
Față de cuprinsul adeverinței indicată mai sus, din care rezultă că activitatea prestată de intimat în grupa I de muncă a fost realizată în condiții de radiații, împrejurări confirmate de către unitatea angajatoare (Compania Națională a – B – Sucursala B – Localitatea ), în mod corect a apreciat instanța de fond că decizia nr. 39548/30.11.2006, prin care s-a luat în considerare un stagiu de cotizare de 15 ani, este emisă cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar drept consecință a fost anulată decizia privind recalcularea pensiei nr. 39548/2008 și cea de înființare de debit, emise de către intimata recurentă.
Față de cele relevate mai sus, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate de către recurentă, Curtea de APEL ORADEA, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenta la 550 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de transport la instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B împotriva sentinței civile nr. 550 din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 550 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R – – – – – – –
red.
în concept la 4.02.2009.
jud.fond. –
dact.
2 ex./11.02.2009.
