ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
– SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ –
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.124/2009-
Ședința publică din 27 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
– – – judecător
R – – judecător
– – – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimatul contestator din comuna, sat, jud. B, împotriva sentinței civile nr.611/LM din 03.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că prin registratura instanței la data 09.01.2009 a parvenit la dosar întâmpinare din partea intimatului contestator, că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 611/LM din 03.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr- s-a admis contestația formulata de contestatorul domiciliat în localitatea, sat, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B și în consecință, s-a dispus anularea deciziei nr.-/2008 emisă de intimată pe seama contestatorului și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.07.2005, sens în care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. – /30.06.2005 a fost recalculată pensia contestatorului în temeiul OUG nr.4/2005 coroborate cu prevederile HG nr.1550/2004 obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1.23701. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977. Prin decizia nr.- din 16 mai 2008 s- valorificat luna martie 2008 dar care însă nu a modificat stagiu complet de cotizare utilizat la calculul punctajului mediu anual, acesta rămânând 30 ani.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data închiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” ar trebui a se concluziona că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s- impus a se concluziona că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.1 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani. Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța a constatat că din copia carnetului de al contestatorului rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 de ani activitate în subteran, în temeiul art. 20 alin.1 lit. a și art.43 din Legea 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr.-/2008, a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, sens în care va emite o noua decizie de pensionare. Având în vedere ca în conținutul deciziei nr.- din 2005 este inserată clauza potrivit căreia în situația în care în termen de 3 ani de la data de 01.07.2005 vor fi prezentate acte doveditoare de natura a modifica elementele avute în vedere la determinarea punctajului mediu recalculat, noile drepturi se vor acorda de la data de 01.07.2005, instanța va acorda drepturile astfel stabilite începând cu data de 01.07.2005.
Instanța a constatat că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către contestator.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs petenta Casa Județeană de Pensii B, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii contestatorului.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond se află în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004, atunci când apreciază că stagiul de cotizare folosit cu ocazia recalculării nu este cel impus de art. 8 din Legea 3/1977, în vigoare la data deschiderii drepturilor de pensie ale intimatului, care reglementa vechimea integrală în muncă de 30 ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei, ci un alt număr de ani de vechime în muncă, fără ca această opinie să fie fundamentată pe o anumită dispoziție legală.
Mai arată că instanța face o confuzie evidentă între stagiul complet de cotizare impus de Legea 3/77 și anume reduceri a vârstelor de pensionare care operau în baza aceluiași act normativ, reduceri care se acordau în considerarea faptului că o anumită persoană și-a de desfășurat activitatea în condiții speciale sau deosebite de muncă.
În ce privește dispozițiile art. 20, respectiv art. 43 din Legea 19/2000 acestea nu-și găsesc aplicabilitatea în cauză, legea intrând în vigoare la 01 aprilie 2001, aplicarea ei la situații juridice anterioare încălcând principiul neretroactivității legii civile.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, HG. 1550/2004.
Intimatul, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că stagiul de cotizare de 205 ani reținut de instanța de fond asigură obținerea echității enunțate în OUG. 4/2005.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/15.XI.1988, în temeiul Legii 3/1977.
Prin decizia -/30.06.2005 pensia contestatorului a fost recalculată, luându-se în calcul un stagiu complet de cotizare de 30 ani conform Legii 19/2000.
Sigur că la data deschiderii dreptului la pensie erau în vigoare dispozițiile Legii 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de articolele 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, aspect corect reținut de instanța de fond, nefiind o adăugare la lege, întrucât s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia, la condiții egale de pensionare, se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, iar articolul 2 din Legea nr. 19/2000 consacră chiar principiul egalității tuturor participanților la sistemul public, altfel s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru cei care au avut “neșansa” de a obține dreptul la pensie anterior Legii nr. 19/2000, ceea ce ar contraveni atât Constituției, ce proclamă egalitatea de tratament, cât și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Prin aplicarea dispozițiilor legale mai sus arătate, instanța de fond nu a făcut altceva decât că a dispus aplicarea dispozițiilor legale în materie și situației intimatului, dispoziții mai favorabile, altfel, conform celor expuse mai sus, s-ar fi ajuns la o nejustificată a acestuia raportat la persoanele care s-au pensionat după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat anterior, îndeplinind aceleași criterii, astfel că instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile legale ci dimpotrivă, criticile sunt neavenite.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea de Apel Oradea în temeiul articolului 312 aliniat 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu cu intimatul contestator din comuna, sat, jud. B, împotriva sentinței civile nr.611/LM din 03.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
– – – – R – – –
Red.dec.- /06.02.2009
Jud.fond. –
Dact./09.02.2009
Ex.2
