DECIZIA CIVILĂ NR. 155/2009-
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
– – – – JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
– – – – judecător
– – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile formulate de contestator domiciliat în O, B-dul -.-, nr.21,.128, județul B și de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 690/LM din 18 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect: contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul contestator -personal, reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.2 din 29.01.2009, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet de Avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru, după care:
Reprezentantul recurentului contestator depune la dosar un comunicat al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care se arată că s-au soluționat un număr de 2 dosare civile în care au fost declarate recursuri în interesul legii de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursurilor.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentului contestator, susține recursul contestatorului și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul acordării cheltuielilor de judecată dovedite, solicitate în prima instanță, fără cheltuieli de judecată. În ceea ce privește recursul declarat de către pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.690/LM din 18 septembrie 2008, Tribunalul Bihora admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință:
A dispus anularea deciziei nr.-/30.11.2005, emisă de intimata, pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, sens în care se va emite o noua decizie de pensionare, in favoarea contestatorului, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, potrivit deciziei nr. -/30.11.2005, contestatorul a lucrat în grupa a -II-a de muncă 30 ani,6 luni, având un stagiu de cotizare realizat de 49 ani 4 luni și 12 zile și un stagiu complet de cotizare de 3o ani.
În conformitate au prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.226/2006 începând cu data de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1, în cazul din speță activitatea de preparare de minereuri punctul 20, respectiv punctul 21 lit. c, măcinarea, prăjirea, aglomerarea, etc. a minereurilor neferoase.
Așa fiind însemnă că cei peste 25 de ani lucrați într-o unitate în care se desfășurau astfel de activități și care inițial au fost încadrați în grupa a II-a de muncă constituie activitate desfășurată în condiții speciale potrivit prrev.art.1 alin.3 “locurile de muncă în care (.) s-au desfășurat activitățile prevăzute în Anexa 1 rămân în continuare încadrate în condiții speciale de muncă (.)”.
Este adevărat că legea precizează că este vorba de unitățile prevăzute în Anexa 2, dar în baza principiului la condiții de muncă egale, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie, consacrat de nr.OUG4/2005, se impune, pentru a nu exista discriminări, a se asimila societăților prevăzute în anexa 2 la Legea nr.226/2006 și societățile comerciale în care s-au desfășurat activitățile prevăzute în anexa 1 la aceeași lege, dar care s-au desființat, au fost lichidate judiciar, înainte de apariție Legii nr.226/2006, cum este și cazul SC SA
În consecință, s-a reținut de prima instanță că activitatea desfășurată de recurent timp de peste 25de ani într-o unitate ce avea activitatea care în prezent s-ar încadra la muncă în condiții speciale, calculul pensiei pentru limită de vârstă în cazul reclamantului trebuia să se facă potrivit prevederilor art.5 și 6 din Lege anr.226/2006, respectiv prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale în perioade de cotizare și nu prin împărțirea la 30 cum greșit a procedat intimata, apărările intimatei fiind irelevante.
Față de aceste considerente, și văzând în drept și dispozițiile Legea nr.19/2000 precum și a Legii nr.226/2006, instanța de fond a admis contestația formulată și pe cale de consecință a anulat decizia de pensionare atacată și a obligat intimata să emită pe seama contestatorului o nouă decizie de pensionare în care să țină cont la stabilirea punctajului mediu anual de un stagiu complet de cotizare de 25 ani.
Văzând că contestatorul nu dovedit cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate cu desfășurarea procesului prin prisma disp.art.274 Cod procedură civilă și art.998 și următoarele din Cod Civil, prima instanță nu le-a acordat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, au declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării cheltuielilor de judecată și intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs, contestatorul a invocat că a dovedit ocazionarea cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON, cu chitanța justificativă, astfel că se impunea acordarea lor.
În drept s-a invocat dispozițiile art.312, art.304/1, 274 Cod procedură civilă.
Prin motivele de recurs, Casa Județeană de Pensii Bai nvocat că intimatul a fost înscris la pentru depusă și imită de vârstă, în baza Legii nr.3/1977, prin decizia nr.- din 15.12.1998. Este în eroare instanța referitor la interpretarea art.2 alin.1 din nr.HG1550/2004 ce prevede că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, reprezintă vechimea în muncă integrală, prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie.
În opinia instanței, stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării nu este cel impusa de art.8 din Legea nr.3/1977 ce reglementa o vechime integrală în muncă de 30 de ani pentru bărbați și de 25 de ani pentru femei, ci un alt număr de ani, fără o fundamentare legală.
Principiul, la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie, nu poate fi aplicat în speță, intimatul a desfășurat în grupa a II-a de muncă o perioadă de 30 de ani, ce i-a dat dreptul la reducerea vârstei de pensionare.
Deoarece a fost șef de echipă la SC SA O, nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006 întrucât, conform art.1 alin.1 și 2 doar începând cu data de 1.04.2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitatea prevăzută în anexa nr.1, iar, din actele depuse nu reiese că acesta ar fi desfășurat activitate în vreuna din funcțiile și locurile de muncă enumerate în anexele 1,2.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.8,9 Cod procedură civilă, nr.HG1550/2004.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs, constată următoarele:
Nu a contestat instanța de fond faptul că, recurentului contestator i-au fost stabilite drepturile de pentru muncă depusă și limită de vârstă, prin decizia nr.- din 15.12.1998 în baza Legii nr.3/1977 și nici nu a analizat aplicabilitatea dispozițiilor nr.HG1550/2004, a Legii nr.3/1977, ci doar ale Legii nr.226/2006, criticile referitoare la aceste aspecte fiind neavenite.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.226/2006, privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, începând cu data de 1.04.2001, sunt încadrate în condiții speciale, locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr.1,însă, conform art.2 alin.2 din același act normativ, sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale, perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea.
Față de cele expuse, critica referitoare la aplicarea acestui act normativ doar celor ce și-au desfășurat activitatea în aceste locuri de muncă după 1.04.2001 este nefondată, el aplicându-se astfel și celor pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, deci și recurentului contestator.
Din adeverința nr.683 din 27 mai 2005, emisă de SC SA O, fila 51-dosar fond, se reține faptul că recurentul contestator în perioada 26.04.1965-1.03.1999 a ocupat postul de operator chimist, formație, iar, conform adeverinței nr.1172 din 5.11.2001 emisă de aceiași unitate, -fila 60 dosar fond, acesta a lucrat în secția de calcinare, activitate ce în mod corect a fost încadrată la cea de preparare a minereurilor prevăzută de pct.20 din anexa nr.1 a Legii nr.226/2006, criticile fiind nefondate.
Față de cele expuse, întrucât recurentul contestator a desfășurat peste 25 de ani activitate în loc de muncă încadrat în condiții speciale, în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.5 din Legea nr.226/2006 în sensul obligării la recalcularea pensiei prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, astfel că, recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii B, urmează a fi respins ca nefondat.
Referitor la recursul declarat de către contestatorul, din copiile chitanțelor nr.44 din 29.01.2008 și nr.93/5.09.2008 -filele 95, 96-dosar fond, emise de Cabinetul avocatului -ce l-a reprezentat pe acesta cu ocazia soluționării cauzei, se reține că a achitat un onorariu de 500 lei (câte 250 lei fiecare chitanță) sumă ce a solicitat-o, dar nu i-a fost acordată deși erau aplicabile dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
Față de cele expuse, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1,3 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul declarat de recurentul, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va obliga intimata să-i plătească contestatorului 500 RON cheltuieli de judecată în fond, reprezentând onorariu avocațial.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, ca fiind legale și temeinice, constatându-se totodată că, recurentul contestator nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BO, împotriva sentinței civile nr.690/LM din 18 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor.
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurentul domiciliat în O, B-dul -.-, nr.21,.128, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BO, împotriva sentinței civile nr.690/LM din 18 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă intimata să-i plătească contestatorului suma de 500 RON cheltuieli de judecată în fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
– – – – – –
Red.concept decizie –
Data:2.02.2009
Jud.fond / Fl.
Dact.
Data:4.02.2009
2 ex.
