Prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mişcare acţiunea civilă, interesul putând fi material sau moral, iar cerinţele acestei condiţii de exerciţiu trebuie să fie legitimitatea, actualitatea, interesul să fie născut, personal şi direct la momentul promovării acţiunii.
Existenţa unei creanţe împotriva pârâtei, atâta vreme cât această creanţă a fost înscrisă la masa credală a pârâtei-debitoare, iar anularea hotărârii AGOA şi a rezoluţiei ORC nu reprezintă o cale eficientă pentru recuperarea efectivă a acestei creanţe, nu justifică interesul creditorilor în formularea cererii de constatare a nulităţii absolute a hotărârii adunării generale ordinare a acţionarilor, întemeiată pe încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 117 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi de desfiinţare a rezoluţiei directorului oficiului registrului comerţului prin care a fost admisă cererea de înregistrare a menţiunilor conform hotărârii contestate.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2042 din 9 aprilie 2012
Reclamanta SC O. SA a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 2447 din 11.04.2011, publicată în M.Of. nr. 1454/27.04.2011 privind pe SC F. SA, solicitând să se respingă cererea de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului și să se desființeze rezoluția nr. 2447/11.04.2011 prin care s-a dispus modificarea actului constitutiv și aprobarea bilanțului contabil.
în motivarea cererii reclamanta a arătat că hotărârea adunării generale ordinare a acționarilor din 6.04.2011, prin care șase acționari ce dețin 0,00074999% din capitalul social din SC F. SA au hotărât alegerea ca administrator unic al societății în persoana d-nei C.I., fără ca aceasta să aibă calitatea de acționar, este netemeinică și nelegală.
Prin cererea completatoare depusă la data de 20.05.2011 reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor din 6.04.2011, implicit și a actelor subsecvente și radierea rezoluției nr. 2447/11.04.2011, motivat de nerespectarea, la convocarea adunării generale, a dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990.
Pârâtul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca netemeinică, întrucât cererea de înregistrare în registrul comerțului a mențiunilor privind numirea administratorului unic C.I. a fost însoțită de actele necesare, în conformitate cu art. 161 alin. (1) din Ordinul nr. 2594/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor.
Pârâta SC F. SA a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția prematurității cererii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
în motivarea excepției prematurității cererii pârâta a invocat dispozițiile art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 116/2009, arătând că nu rezultă parcurgerea acestei proceduri, cererea fiind înregistrată direct la instanță.
în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, calitatea de reclamant aparține numai persoanei care pretinde că i-a fost încălcat un drept al său; or, în speță, reclamanta nu a făcut dovada dreptului încălcat.
în motivarea excepției lipsei de interes a reclamantei, pârâta a arătat că reclamanta nu a făcut dovada folosului practic imediat pe care îl are pentru a justifica promovarea prezentei cereri de chemare în judecată și nici a lezării unor drepturi subiective pe care pretinde că le-a deținut la data formulării cererii de chemare în judecată.
Pe fond, pârâta a arătat că rezoluția nr. 2447 din 11.04.2011 emisă de ORC Buzău este legală și a fost emisă cu îndeplinirea atribuțiilor ce revin acestei instituții. Din conținutul hotărârii nr. 1 din 6.04.2011 rezultă în mod expres faptul că adunarea generală a fost ordinară, hotărârea fiind adoptată la a doua convocare și, conform art. 112 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, putea fi luată.
Prin cererea înregistrată la aceeași instanță sub nr. 3954/114/2011 din 12.05.2011, reclamanta SC C. SA a formulat plângere împotriva aceleiași rezoluții, invocând aceleași motive de fapt ca reclamanta SC O. SA.
Prin încheierea de ședință din data de 28.09.2011 s-a dispus conexarea dosarului nr. 3954/114/2011 la dosarul nr. 3949/114/2011, iar prin încheierea de ședință din 16.11.2011 tribunalul a respins excepția prematurității formulării capătului de cerere privind desființarea rezoluției și a unit cu fondul soluționarea excepției lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului reclamantelor, invocate de către pârâtă.
Prin sentința nr. 4051/06.12.2011 Tribunalul Buzău a admis excepția lipsei interesului și a lipsei calității procesuale active a reclamantelor și a respins acțiunile conexate.
în motivarea sentinței s-a reținut, în ceea ce privește calitatea procesuală activă, că aceasta implică existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului subiectiv din conținutul raportului juridic dedus judecății. Calitatea procesuală se verifică în raport de persoana căreia legea îi recunoaște legitimare procesuală activă, iar reclamantele nu au calitatea de acționari ai pârâtei SC F. SA, în sensul art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța de fond a reținut, cu privire la nelegala convocare a adunării generale, că această împrejurare nu este un motiv de nulitate absolută pentru a deveni incidente dispozițiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, care conferă legitimitate procesuală activă oricărei persoane interesate de a ataca în justiție hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv.
De asemenea, a reținut că o altă condiție ce se cere a fi îndeplinită pentru existența dreptului la acțiune este interesul, care trebuie întrunit în persoana titularului dreptului. Interesul desemnează folosul practic urmărit prin declanșarea unei proceduri judiciare.
Atât dispozițiile art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 116/2009, cât și dispozițiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, pe care reclamantele și-au întemeiat cererile, conferă dreptul de a formula plângere împotriva rezoluției directorului, respectiv dreptul de a de a ataca în justiție hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv, oricărei „persoane interesate”, iar reclamantele nu justifică un interes legitim. Astfel, existența unei creanțe nerecuperate împotriva pârâtei SC F. SA nu justifică un interes legitim în solicitarea constatării nulității absolute a hotărârii A.G.O.A. a pârâtei și a desființării rezoluției nr. 2447 din 11.04.2011 a directorului O.R.C. de pe lângă Tribunalul Buzău, reclamantele având posibilitatea de a-și realiza drepturile născute din relațiile comerciale încheiate cu pârâta SC F. SA pe calea unei alte acțiuni.
împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Buzău au formulat recurs reclamantele, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.proc.civ.
Un prim motiv de recurs a fost acela că, deși recurentele au solicitat instanței de fond audierea cenzorilor și a expertului contabil, prima instanță a ignorat această probă, nepronunțându-se asupra ei, cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C.proc.civ.
O altă critică a vizat faptul că interesul legitim al recurentelor a fost dovedit prin însuși faptul că pârâta, la data de 25.02.2011, a introdus cererea pentru deschiderea procedurii insolvenței sale, chiar dacă, la acea dată, acționarul majoritar S.I. era decedat.
Recurentele au mai susținut faptul că atât această cerere de deschidere a procedurii insolvenței, cât și hotărârea nr. 1 din 6.04.2011 a adunării generale ordinare a acționarilor SC F. SA au fost întocmite cu încălcarea vădită a dispozițiilor imperative ale art. 117 alin. (1) și art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, precum și ale art. 28 alin. (1) lit. a) din Legea insolvenței nr. 85/2006, întrucât cererea de deschidere a procedurii de insolvență trebuia să fie însoțită de bilanțul certificat de către administrator și cenzor, precum și de balanța de verificare pentru luna precedentă înregistrării cererii de deschidere a insolvenței.
Curtea a constatat că recursul este nefondat, reținând că, potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, calitatea procesuală activă, în cazul cererilor de anulare a hotărârilor adunării generale, aparține acționarilor care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței; or, niciuna dintre reclamantele-recurente nu are calitatea de acționar al SC F. SA. Pe de altă parte, nelegala convocare a adunării generale nu reprezintă un motiv de nulitate absolută a unei hotărâri a AGA, care să confere calitate procesuală oricărei persoane interesate, în afară de categoriile expres și limitativ prevăzute de articolul de lege mai sus citat.
De altfel, niciuna dintre criticile recurentelor nu se referă la reținerea de către instanța de fond a lipsei calității lor procesuale active.
în ceea ce privește prima critică, instanța de recurs a reținut că este nefondată, existând o contradicție între susținerile recurentelor, deoarece textul de lege invocat de către acestea se referă la obligația judecătorilor de a stărui pentru aflarea adevărului, prin ordonarea din oficiu a oricăror probe pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Or, invocând încălcarea acestui text de lege, recurentele au susținut faptul că instanța de fond ar fi ignorat o cerere de probe propusă de către cele două reclamante. Curtea a constatat că la termenul de judecată din 9.11.2011 – prima zi de înfățișare în sensul legii, deși reprezentanții celor două recurente-reclamante au fost prezenți la judecată, nu au solicitat încuviințarea probei testimoniale.
Referitor la a doua critică din recurs, care vizează pretinsa nelegală soluționare a cauzei prin admiterea excepției lipsei de interes, Curtea a constatat că unicul argument al recurentelor în susținerea interesului în formularea plângerilor este acela că cererea de deschidere a procedurii insolvenței și hotărârea AGA a cărei nulitate se invocă nu au fost însoțite de bilanțul și balanța de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării acestei cereri.
Instanța de recurs a reținut în continuare că, după cum a motivat și judecătorul instanței de fond în legătură cu interesul în formularea celor două cereri, titularele nu au justificat un interes legitim în constatarea nulității absolute a hotărârii AGOA, întrucât existența unei creanțe nerecuperate împotriva pârâtei nu întrunește această calitate. Cele două recurente au calea deschisă către un alt fel de acțiune și nu au probat o situație contrară, respectiv o împrejurare care să justifice o cerere de anulare a unei hotărâri a adunării generale.
Sub acest aspect, în doctrină s-a arătat faptul că prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, interesul putând fi material sau moral, iar cerințele acestei condiții de exercițiu trebuie să fie legitimitatea, actualitatea, interesul să fie născut, personal și direct la momentul promovării acțiunii.
Un astfel de interes, întrunind cerințele imperative mai sus menționate, nu poate fi reținut de partea recurentelor-reclamante în a solicita constatarea nulității absolute a respectivei hotărâri, dacă el se probează doar prin existența unei creanțe împotriva pârâtei, atâta vreme cât această creanță a fost înscrisă la masa credală a pârâtei-debitoare, iar anularea hotărârii AGOA și a rezoluției ORC nu reprezintă o cale eficientă pentru recuperarea efectivă a acestei creanțe.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 312 alin. (1) și (3) C.proc.civ., a fost respins recursul ca nefondat și a fost menținută sentința ca fiind legală și temeinică.
(Judecător Duboșaru Rodica)
