Neîncadrându-se în sfera activităţilor curente, exemplificate de dispoziţiile art. 3 pct. 14 din privind procedura insolvenţei, creanţele asociaţilor reprezentând creanţe subordonate conform art. 123 pct. 9 din Legea nr. 85/2006, acestea trebuie înscrise la masa credală cu respectarea ordinii de preferinţă, în raport de această ordine putând fi efectuată şi plata lor.
Cât timp nu s-a făcut dovada că plata a fost efectuată de debitor în desfăşurarea activităţilor curente, erau îndeplinite cerinţele pentru anularea plăţii efectuate de administratorul-asociat unic către el însuşi, în baza dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din aceeaşi lege.
Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1560 din 7 octombrie 2010
în temeiul dispozițiilor art. 46 din Legea insolvenței nr. 85/2006, administratorul judiciar S.A. IPURL a formulat cerere de anulare a plăților efectuate după deschiderea procedurii de administratorul societății SC D. SRL.
în motivarea cererii administratorul arată faptul că societatea debitoare a efectuat operațiuni de încasări și plăți prin contul deschis la Raiffeisen Bank, conform extraselor de cont și registrul de casă din luna mai 2009 și situațiile anexate în perioada 4-29.05.2009, încasând suma de 37.490 lei de la SC I.L. SRL, reprezentând contravaloare chirie spațiu. Din această sumă au fost achitate comisionul bancar în sumă de 204,35 lei, furnizori în sumă de 1.786 lei și 35.500 lei au fost ridicați în numerar de asociatul unic, reprezentând aportul asociatului.
în luna mai 2009, după deschiderea procedurii, administratorul societății a efectuat plăți în sumă de 35.500 lei către sine, reprezentând datorii către asociatul unic, pentru care nu a fost depusă nici o cerere de creanță, în condițiile în care debitoarea avea datorii restante către creditorii bugetari în sumă de 7.949 lei și în condițiile în care nu au fost acoperite cheltuielile cu procedura, conform prevederilor art. 4 din Legea nr. 85/2006.
S-au anexat situația plăților prin casă și bancă, iar în temeiul art. 46 din Legea nr. 85/2006 s-a solicitat anularea plății sumei de 35.500 lei și obligarea administratorului statutar F.C. la restituirea acestei sume.
Prin sentința nr. 253/20.05.2010 Tribunalul a admis cererea de anulare a plăților efectuate după deschiderea procedurii de administratorul societății SC D. SRL, formulată de administratorul judiciar S.A. IPURL, anulându-se plata sumei de 35.500 lei făcută către F.C. și l-a obligat pe acesta la restituirea sumei respective și aducerea acesteia la masa credală.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a apreciat că pârâtul F.C. nu a făcut dovada că plata sumei de 35.500 lei, efectuată după deschiderea procedurii, a reprezentat plata către creditori, pentru continuarea desfășurării activităților curente, aceasta nefiind efectuată sub supravegherea administratorului judiciar.
Cum plata acestei sume, așa cum a arătat inițial pârâtul, s-a făcut către el însuși în calitate de asociat, ca datorie a societății către acesta, judecătorul sindic a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 46 din Legea nr. 85/2006, plata fiind nulă.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul F.C., care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Astfel, recurentul a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că plățile au fost efectuate cu încălcarea prevederilor art. 46 din Legea nr. 85/2006, întrucât după deschiderea procedurii insolvenței societatea a desfășurat în continuare activitate sub administrarea sa, la data de 15.05.2009 depunându-se la A.F.P., sub numerele 20.592 și 20.593, declarații privind obligații de plată către bugetul de stat, obligații născute în urma activității desfășurate după deschiderea procedurii insolvenței și care au fost înscrise la masa credală.
în consecință, a apreciat recurentul, activitatea desfășurată de el se încadrează în prevederile art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea insolvenței nr. 85/2006 și, în conformitate cu art. 46, plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule, în afara cazurilor prevăzute la art. 49.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulată de lichidatorul judiciar.
Curtea a reținut că prin sentința nr. 110/12.03.2009 a judecătorului sindic s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei SC D. SRL, fiind desemnat administrator judiciar S.A. IPURL.
în luna mai 2009 administratorul debitoarei, F.C., a încasat de la debitorii societății în insolvență suma de 35.500 lei, conform situației plăților rezultând din documentele contabile ale debitoarei și extrasele de cont; această sumă a fost ridicată ulterior de același administrator, fără a fi înștiințat administratorul judiciar, cu titlu de retragere aport asociat.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, pe perioada de observație debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente: a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h) și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare; b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.
Prin perioada de observație se înțelege perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii și data confirmării planului sau, după caz, a intrării în faliment, astfel cum este definit termenul în dispozițiile art. 3 pct. 15 din același act normativ.
De asemenea, activitățile curente reprezintă acele fapte de comerț și operațiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observație, în cursul normal al comerțului său, cum ar fi: a) continuarea activităților contractate, conform obiectului de activitate; b) efectuarea operațiunilor de încasări și plăți aferente acestora; c) asigurarea finanțării capitalului de lucru în limite curente.
Pe de altă parte, conform art. 46 din Legea nr. 85/2006 toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule, în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul sindic.
Or, cât timp recurentul-pârât nu a făcut dovada că această sumă a fost plătită de debitor în desfășurarea activităților curente, astfel cum acestea sunt exemplificate mai sus, în mod legal și temeinic instanța de fond a constatat îndeplinite cerințele pentru anularea plății efectuate de administratorul-asociat unic către el-însuși.
Curtea a constatat totodată că, deși inițial pârâtul a susținut că suma de 35.500 lei a fost destinată plății chiriei și întreținerii spațiului închiriat de debitoare, în fața instanței de recurs a confirmat că plata constituie, în fapt, aportul său la capitalul debitoarei, astfel cum este înscrisă operațiunea în evidențele contabile ale societății.
Or, neîncadrându-se în sfera activităților curente, potrivit dispozițiilor legale mai sus reținute, creanțele asociaților reprezentând creanțe subordonate conform art. 123 pct. 9 din Legea nr. 85/2006, acestea trebuie înscrise la masa credală cu respectarea ordinii de preferință, în raport de această ordine putând fi efectuată și plata lor.
Afirmațiile recurentului privind depunerea declarațiilor privind obligațiile de plată către bugetul de stat au fost considerate nerelevante, astfel încât, constatând încălcarea dispozițiilor legale imperative și îndeplinirea condițiilor de constatarea nulității plății, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 C.proc.civ., a respins ca nefondat recursul.
(Judecător Elisabeta Gherasim, Judecător Liliana Felicia Androne, Judecător Elena Chirica)
