DECIZIA CIVILĂ NR. 1658/2008-
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2008
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în O, nr. 3, -. 4,. 17, județul B, în contradictoriu cu intimata SC SA, cu sediul în O, str. – -, nr. 4, județul B, împotriva sentinței civile nr. 83/LM din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta recurentului contestator -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr. 1/19.11.2008 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual ” “, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Reprezentanta recurentului contestator arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al problemei privind conexarea dosarului civil nr- aflat pe rolul Curții de APEL ORADEA, la cel de față și depune la dosar note de ședință.
Întrebată fiind, reprezentanta recurentului contestator arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Reprezentanta recurentului contestator solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, modificarea în totalitate a hotărârii pronunțate de prima instanță, în sensul admiterii contestației și constatarea nulității absolute a sancțiunii aplicate de intimată, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 80/LM din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata SC SA.
Fără cheltuieli de judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Contestatorul prestează activitate la intimată în baza unui contract individual de muncă înregistrat la ITM sub dosar -, îndeplinind funcția de director comercial. Prin decizia nr.27 emisă de către intimată la data de 20.09.2007,contestatorul a fost sancționat cu sancțiunea prevăzută de art.264 alin 1 lit. a din Codul Muncii, cu avertisment scris, în sarcina acestuia s-a reținut faptul că a inculcat prevederile art.17 lit.d,lit. n din Regulamentul intern nr.954/23.10.2004 și atribuțiile din fișa postului alin 1, alin 10,alin 11,alin 16.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv actul numit avertisment 1561/95.09.2007, tribunalul a reținut că intimata a comunicat contestatorului îngrijorarea față de frauda descoperită în zona T, precum și faptul că solicitările de a confirma soldurile de la clienți, înainte la 10.08.2007 și verificarea contractelor, un au fost realizate precum și faptul că îi va aplica sancționarea cu avertisment, fiind solicitat să participe în data de 21.09.2007 în fața Comisiei de cercetare disciplinara. De asemenea, instanța a mai reținut că prin adresa 1337 din 27.07.2007, conducerea intimatei a solicitat contestatorului controlul asupra situației verificând problemele ce se extind, ca urmare a cazurilor de fraudă.
Potrivit atribuțiilor din fișa postului, prima instanță reținut că, contestatorul are ca și atribuții coordonarea, organizarea și controlul activității agenților de vânzări pe zone de distribuție, urmărește activitatea de încasare, stabilește condițiile de plată, întocmește rapoarte lunare către directorul general și rapoarte săptămânale, etc. Art.17 lit. d și n din Regulamentul intern al intimatei precizează că salariatul intimatei are obligația de a-și îndeplinii atribuțiile de serviciu conform fișei postului și de a înștiința conducerea societății în legătură cu existenta unor nereguli, abateri sau disfuncționalități în activitate, despre cei care le provoacă, fie din formația de lucru, fie din afara formației de lucru.
Potrivit art.264 alin 1 lit. a din Codul Muncii, sancțiunea pe care o poate aplica conducerea este avertismentul scris, care potrivit art.267 alin 1 din același act normativ, poate fi dispusă și înainte de efectuarea cercetării disciplinare.
Condiția necesară și suficientă pentru declanșarea răspunderii disciplinare este abaterea disciplinară.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Pentru ca o faptă săvârșită de un salariat să fie calificată abatere disciplinară este necesar să fie analizate elementele constitutive ale faptei, a căror întrunire să justifice aplicarea răspunderii disciplinare.
Așadar, elementele constitutive ale abaterii disciplinare sunt: obiectul, respectiv relațiile sociale de muncă, ordinea și disciplina în procesul muncii, care printr-o faptă a salariatului au fost perturbate, lezate; latura obiectivă, respectiv fapta, comisivă sau omisivă care produce un rezultat dăunător prin încălcarea normelor legale, a regulamentului intern, contractului individual de muncă sau contractului colectiv de muncă aplicabil; subiectul, întodeauna o persoana fizică, salariatul în calitate de subiect calificat; latura subiectivă – vinovăția, care trebuie să se aprecieze concret în funcție de pregătirea profesională, capacitatea, aptitudinile și experiența salariatului; legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și rezultatul dăunător.
Față de întreg probatoriul administrat în cauză, tribunalul a apreciat că sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii disciplinare și ca urmare a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC SA.
Instanța a luat act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată din partea intimatei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii în sensul admiterii contestației formulate și constatarea nulității sancțiunii aplicate recurentului de către intimata SC SA
În motivele de recurs recurentul invocă interpretarea eronată de către instanța de fond a sancțiunii aplicate anterior ca fiind o comunicare problemelor existente în unitate.
Recurentul învederează instanței că în 27.07.2007 i s-a comunicat printr-o adresă, că în zona T s-au descoperit mai multe probleme, sens în care se impunea luarea unor măsuri în vederea remedierii deficiențelor, urmând să i se aplice măsura disciplinară, motiv pentru care i se aplică avertismentul interpretat de instanță ca și comunicare.
Iar în data de 05.09.2007 i s-a aplicat sancțiunea disciplinară cu avertismentul care face referire la adresa precedentă, fiindu-i imputată lipsa de reacție față de problemele semnalate anterior.
Ori din aspectele învederate, susține recurentul ar rezulta faptul că inițial a fost sancționat cu avertismentul având în vedere succesiunea actelor și exprimarea unității în sensul aplicării unei sancțiuni cu avertismentul, situație în care este lovită de unitate absolută și decizia de sancționare nr. 27/20.09.2007.
În drept invocă prevederile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin completarea motivelor de recurs-depuse în termenul legal prevăzut de art. 303 Cod procedură civilă, recurentul invocă faptul că angajatorul n-a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 268 al. 1 Codul Muncii pentru luarea măsurii disciplinare, dat fiind că la cinci din motivele de sancționare s-a depășit termenul de 30 de zile, iar la unul chiar 6 luni.
Prin întâmpinare, intimata SC SA Oas olicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu sub aspectul nulităților de ordine publică prevăzute de art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, se apreciază că aceasta este legală și temeinică, sens în care în condițiile art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Critica adusă hotărârii este neîntemeiată.
Astfel, prin contestația formulată, contestatorul invocă faptul că a fost sancționat pentru aceleași considerente cu sancțiunea “avertisment” prin decizia 27/20.09.2007, după ce fusese sancționat anterior prin avertisment scris nr. 1516/05.09.2007. Ori, conform prevederilor art. 265-268 Codul Muncii este interzisă aplicarea a două sancțiuni disciplinare pentru aceeași abatere, sub sancțiunea nulității absolute.
Ori, din probele administrate î cauză nu se face dovada susținerilor acestuia, în condițiile în care singura sancțiune aplicată contestatorului în perioada iulie-septembrie 2007 este Decizia nr. 27 din 20 septembrie 2007 prin care acestuia i s-a aplicat sancțiunea avertisment. Din preambulul deciziei nr. 27/2007 reiese că înscrisul nr. 1561/05.09.2007 intitulat “Avertisment” constituie temei al aplicării sancțiunii alături de altă adresă din iulie 2007 și astfel cum rezultă din conținutul său nu este o sancțiune propriu-zisă, este o adresă, o solicitare de intrare în legalitate și respectarea obligațiilor postului-confirmarea soldurilor clienților și verificarea tuturor contractelor-aceasta raportat la frauda descoperită în zona T prin care a fost fraudată intimata. Așadar, prin acest impropriu denumit “avertisment” este încunoștințat contestatorul în calitate de director comercial, că neîndeplinindu-și atribuțiile de serviciu și neluând în considerare somațiile și cererile anterioare ale unității pentru intrarea în legalitate -urmează a fi sancționat disciplinar cu avertisment ” termenul limită fiind 20 septembrie 2007, când de altfel s-a și aplicat sancțiunea prevăzută de art. 264 al. 1 lit. din Codul munci avertisment scris.
De altfel, contestatorul nici nu a invocat faptul că a răspuns solicitărilor unității din adresele din iulie-septembrie, că și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract și Fișa postului, singurul motiv invocat fiind aplicarea a două sancțiuni pentru aceeași faptă, ceea ce nu s-a făcut dovada în cauză.
Cu privire la motivele invocate prin completarea motivelor din 25.02.008-fila 5 dosar recurs- sunt apărări noi, formulate pentru prima dată în recurs, această apărare nefiind susținută la instanța de fond, nici prin contestație, iar completare la aceasta nu există.
De altfel, din decizia de sancționare nr. 27 din 20.09.2007 rezultă cu claritate faptele imputate contestatorului -neconfirmare solduri clienți, neverificare contracte, etc. conform fișei postului-referirile la frauda de la T cu exemplele din paranteză privesc indirect prezenta sancțiune -faptul că s-au confirmat cele sesizate de unitate în iulie și apoi inserate în actul din 05.09.2007.
Față de cele mai sus expuse, hotărârea instanței de fond este legală, sens în care, în condițiile art. 312 al. 1 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
Cât privește alte apărări formulate prin concluziile scrise acestea nu vor fi luate în considerare câtă vreme nu s-au solicitat nici măcar prin motivele de recurs sau înainte de închiderea dezbaterilor, aceasta fiind sancțiunea prevăzută de lege.
Fără cheltuieli de judecată, recurentului nefiindu-i aplicabile beneficiul revederilor art. 274 Cod procedură civilă, recursul fiind respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în O, nr. 3, -. 4,. 17, județul B, în contradictoriu cu intimata SC SA, cu sediul în O, str. – -, nr. 4, județul B, împotriva sentinței civile nr. 83/LM din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
– judecători fond –
– redactat decizie – judecător -02.12.2008
– dactilografiat grefier – 03.12.2008-2 ex.
