Impunerea vamală calculată conform art. 100 C.vam. este legală doar dacă titularul importului a furnizat informaţii incomplete sau inexacte autorităţii vamale.
În speţă, impunerea vamală nu s-a calculat de pârâtă urmare a furnizării unor informaţii inexacte sau incomplete de către reclamantă, ci datorită culpei organului vamal care nu a calculat datoria vamală potrivit legii aplicabile în momentul acordării liberului de vamă.
Secţia administrativ şi fiscal, Decizia nr. 327 din 14 februarie 2012
Prin sentința civilă nr. 221/22.02.2011 pronunțată în dosarul nr. 8595/30/2010 Tribunalul Timiș a admis acțiunea formulată de reclamanta societate comercială în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Direcția Generală a Finanțelor Publice (DGFP) a Județului Timiș – Biroul Soluționare Contestații, ANAF, Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale (DJAOV) Bihor și ANAF, Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, având ca obiect anulare act administrativ, a dispus anularea deciziei nr. 1011/141 din 10.05.2010 emisă de către DGFP Timiș, privind soluționarea contestației formulate de către reclamantă și înregistrată la DGFP Timiș sub nr. 15688/29.04.2010, anularea deciziei nr. 63 din 22.04.2010 privind soluționarea plângerii prealabile formulate de către reclamantă împotriva procesului-verbal de control nr. 1783/26.02.2010 emisă de către pârâta DJAOV Bihor, anularea deciziei nr. 100 din 26.02.2010 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal emisă de către DJAOV Bihor, anularea procesului-verbal de control nr. 1783 din 26.02.2010 întocmit de către inspectorii vamali din cadrul pârâtei DJAOV Bihor, exonerarea reclamantei de obligația de plată a sumei de 165.626 lei, reprezentând TVA în cuantum de 76.069 lei și majorări de întârziere în cuantum de 86.530 lei, restituirea către reclamantă a sumei de 176.185 lei și a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 51,3 lei.
în cauză au declarat recurs pârâtele și prin decizia civilă nr. 327/14.02.2011 pronunțată în dosarul nr. 8595/30/2010 Curtea de Apel Timișoara a respins cererile conform art. 312 alin. (1) C.proc.civ. reținându-se că potrivit dosarului, prin procesul-verbal de control nr. 1783/26.02.2010, pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Bihor a efectuat un control vamal privind modalitatea de încheiere a operațiunilor vamale suspensive deschise înainte de aderarea României la UE și care se încheie după aderare, prin reverificarea declarației vamale de punere în liberă circulație înregistrată la DJOAV Bihor cu nr. I 14000750/28.02.2007, în temeiul H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului privind instituirea Codului vamal comunitar, a Regulamentului (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei privind dispozițiile de aplicare a reglementării (CEE) nr. 2913/92 a Consiliului de stabilire a Codului vamal comunitar, în baza Legii nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, a Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin H.G. nr. 1114/2001, a Legii nr. 86/2006 privind regulamentul de aplicare a Codului vamal al României și a Ordinului nr. 7521/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind realizarea supravegherii și a controlului vamal ulterior.
Titularul operațiunilor vamale reverificate a fost reclamanta, reprezentată fiscal prin societatea comercială I, cu domiciliul fiscal în localitatea Timișoara, fiind reprezentată la îndeplinirea formalităților vamale de către societatea comercială II în calitate de comisionar în vamă autorizat pe lângă Biroul Vamal Oradea (actualmente DJAOV Bihor) în baza autorizației nr. 1/2002.
Urmare a controlului, pârâta a constatat că societatea susmenționată a încheiat în mod eronat operațiunile vamale suspensive plasate în regim de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import inițiate înainte de aderare și care s-au încheiat după aderare, prin punere în liberă circulație, nerespectând astfel prevederile cuprinse în Tratatul de aderare a Bulgariei și României la Uniunea Europeană, litera B) – „Protocolul privind condițiile și aranjamentele referitoare la admiterea Republicii Bulgaria și a României în Uniunea Europeană”, Anexa V, punctul 4 – „Uniunea vamală”, alineatele 13, 16 și 19, precum și pe cele din Documentul D.G. TAXUD nr. 1661/2006 privind Măsurile tranzitorii în domeniul vamal al Actului de Aderare, neținându-se cont de elementele de taxare în vigoare de la data plasării mărfurilor sub regim suspensiv, astfel că s-a stabilit în mod eronat cuantumul datoriei vamale, ca urmare a transformării în lei a valorii în vamă în mod greșit la cursul de schimb în vigoare la data înregistrării declarațiilor vamale de punere în liberă circulație, față de cursul de schimb în vigoare la data deplasării mărfurilor sub regim de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import.
în baza procesului-verbal de control vamal ulterior, pârâta a emis decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal cu nr. 100/26.02.2010 prin care a impus reclamantei o datorie vamală de 165.626 lei, în temeiul Regulamentului 2913/1992,art. 4 alin. (16) lit. b)-h) și art. 114 alin. (1) și Regulamentul nr. 2454/1993, precum și art. 78,art. 201,art. 232,art. 143,art. 144,art. 519 din Regulamentul (CEE) 2913/92 și art. 110,art. 111,art. 115 din O.G. nr. 92/2003 art. 119-122, art. 141,art. 148 din Legea nr. 141/1997 și art. 254,art. 271,art.278 din H.G. nr. 1114/2001 și art. 100 din Legea nr. 86/2006.
Controlul vamal ulterior, în temeiul că căruia au fost emise actele de impunere vamală atacate de reclamantă, este reglementat de art. 100 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României și care prevede la alin. (1) că autoritatea vamală are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declarația vamală, iar art. 100 alin. (3) din Cod dispune că „atunci când după reverificarea declarației sau după controlul ulterior rezultă că dispozițiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate în baza unor informații inexacte sau incomplete, autoritatea vamală ia măsuri pentru regularizarea situației, ținând seama de noile elemente de care dispune”. Art. 36 lit. c) din Normele metodologice pentru realizarea supravegherii și controlului vamal ulterior aprobate prin Ordinul nr. 7521/2006 al Agenției Naționale de Administrare Fiscală arată că: „Birourile vamale vor desfășura activități de control vamal ulterior în următoarele situații: c) reverificarea declarațiilor depuse la biroul vamal pentru care se apreciază că dispozițiile legale au fost aplicate pe baza unor informații inexistente sau incomplete”.
Deci, potrivit legii, controlul vamal ulterior poate avea loc doar în situațiile expres și limitativ prevăzute de prevederile legale sus-citate, și anume dacă dispozițiile care reglementează regimul vamal aplicate de organul vamal unei operațiuni de import anterioare sunt rezultatul unor informații inexacte sau incomplete.
în cauza dedusă judecății, pârâtele nu au demonstrat constatarea existenței unor asemenea informații, impunerea realizându-se urmare a faptului că pârâtele, autorități vamale, au stabilit că valoarea în vamă a fost calculată în mod eronat, ca urmare a transformării în lei a valorii în vamă în mod greșit, la cursul de schimb în vigoare la data înregistrării declarațiilor vamale de punere în liberă circulație, față de cursul de schimb în vigoare la data plasării mărfurilor sub regim de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import, așa cum se consemnează în procesul-verbal de control.
Deci impunerea vamală nu s-a calculat de pârâtă urmare a furnizării unor informații inexacte sau incomplete de către reclamantă, ci datorită culpei organului vamal care nu a calculat datoria vamală potrivit legii aplicabile în momentul acordării liberului de vamă.
Așa fiind, actele vamale încheiate de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Bihor sunt nelegale, în sensul că nu sunt îndeplinite cerințele imperative prevăzute de art. 100 C.vam. pentru exercitarea unui control vamal ulterior, motiv pentru care în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea a respins ca nefondate recursurile pârâtelor, constatând că în mod corect a fost admisă acțiunea de instanța de fond.
(Judecător Rodica Olaru)
