ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1819/2008-
Ședința publică din 11.12.2008
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare cu domiciliul în,-/A, județul B, împotriva sentinței civile nr. 573/LM din data de 16.06.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 1092/C/111/2008, prin care s-a admis contestația, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă intimata contestatoare personal și reprezentantul acestuia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 208 din data de 10.12.2008, emisă de Baroul Bihor – Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 18.11.2008, întâmpinare formulată de intimata contestatoare, după care:
Reprezentantul intimatei contestatoare arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei contestatoare solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond a apreciat corect starea de fapt cât și cea de drept, pronunțând o hotărârea legală.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 573/LM din data de 16.06.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 1092/C/111/2008, s-a admis contestația formulată de contestatoarea A domiciliată în comuna,- A, jud. B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, jud. B, cod poștal -, și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. -/25.02.2008, emisă de intimată, pe seama contestatoarei și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, sens în care a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. -/25.02.2008a fost recalculată pensia contestatoarei obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 0.91310. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data închiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte,că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.1 din Legea 19/2000 prevede că asiguratii care si-au desfasurat activitatea in locurile de prevazute la art. 20 lit. a) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel putin 20 de ani în aceste conditii beneficiaza de pentru limita de varsta începând cu varsta de 45 de ani. Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că din copia carnetului de munca al sotului contestatoarei rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 de ani activitate in subteran, în temeiul art. 20 alin.1 lit. a și art.43 din legea 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, va admite contestatia formulata de contestatoare,va dispune anularea deciziei nr.-/25.02.2008 emisa de catre intimata si va obliga intimata sa reclaculeze pensia acesteia prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani,sens in care obliga intimata sa emita o noua decizie de pensionare.
Fiind in culpa procesuala in cf cu art.274 Cod Procedura Civila a obligat intimata să plateasca in favoarea contestatoarei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata justificate prin onorariu avocatial.
Instanta a constatat ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata de catre intimata.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că soțul intimatei a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă în baza Legii nr. 3/1977, drepturile i s-au recalculat în baza HG nr. 1550/2004, OUG nr. 4/2005.
Se găsește în eroare instanța cu privire la interpretarea art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004, în opinia acesteia stagiul de cotizare utilizat la recalculare nu este cel impus de art. 8 din Legea nr. 3/1977 ce reglementa vechimea integrală în muncă de 30 de ani la bărbați și 25 ani la femei, ci un alt număr de ani vechime în muncă, fără o fundamentare legală. Se încearcă motivarea alegerii unui alt stagiu de cotizare făcând o interpretare ce excede art. 14 alin. 4 din Legea nr. 3/1977.
Nu poate fi aplicat principiul la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie, întrucât HG nr. 1550/2004 stabilește excepțiile de la acesta pentru cei cărora drepturile la pensie li s-au deschis în perioada i iulie 1977 – 31.03.2001, stagiul în aceste situații va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
S-a făcut confuzie între stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 3/1977 și anumite reduceri ale vârstelor de pensionare. În ipoteza aplicării dispoziției instanței, cei 20 de ani nu reprezintă un stagiu complet de cotizare în înțelesul legii, ci un număr de ani cu care se reduce vârsta de pensionare, ceea ce ar duce la o aplicare greșită a legii.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă, HG 1550/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată invocând că, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, vechimea minimă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie era de 20 ani pentru cei ce au lucrat în grupa I de muncă, luarea în calcul a unui stagiu de 30 de ani, nesocotind art. 14 alin. 4 din Legea nr. 3/1977 și art. 20 lit. b, art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Într-adevăr actul normativ în vigoare la data acordării drepturilor de pensie ale soțului intimatei, pentru munca depusă și limita de vârstă, a fost Legea nr. 3/1977 dar, în ideea echității s-a adoptat OUG nr. 4/2005 ce consacră principiul la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie. Această ordonanță de urgență, aprobată prin Legea nr. 78/2004 are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, în speță – HG nr. 1550/2004, astfel că, susținerile recurentei în sensul că s-au prevăzut excepții de la principiul enunțat pentru cei pensionați în perioada 01.07.1977 – 31.03.2001, apar ca nefondate.
Art. 2 din OUG nr. 4/2005 prevede expres faptul că, modul de calcul se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual, iar cuantumul fiecărei pensii se calculează cu respectarea Legii nr. 19/2000, aspect față de care, este cert că s-a urmărit înlăturarea discriminărilor dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie, aspect corect reținut de prima instanță.
În măsura în care s-ar fi dispus altfel, conform apărărilor recurentei, s-ar fi adus atingere principiului enunțat mai sus, cu atât mai mult cu cât, chiar art. 2 din Legea nr. 19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public de pensionare, inaplicarea lui ar crea pentru cei pensionați anterior, ceea ce contravine atât Constituție României art. 16, cât și practicii constante în materie a Curții de Apel Oradea – dosar nr-, – – apărările intimatului fiind fondate.
Art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede într-adevăr că, asigurații ce și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute de art. 20 lit. a și au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în asemenea condiții, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă de la 45 ani, ori, conform actelor din dosarul de fond, soțul intimatei lucrat în subteran mai mult de 20 de ani, fiind aplicabile dispozițiile art. 20 alin. 1 lit. a, art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, OUG nr. 4/2005, dispoziția instanței nefiind o interpretare ce ar excede normei legale invocate, ci dimpotrivă.
Prin aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, instanța de fond doar a pus în aplicare prevederile exprese în materie, mai favorabile, altfel s-ar fi ajuns la o nejustificată discriminare a soțului intimatei ce a ieșit la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei pensionați anterior, ce îndeplineau aceleași criterii, condiții de vechime, stagiu de cotizare, astfel că, instanța de fond a dispus cu aplicarea și interpretarea corectă a art. 43, 77 din Legea 19/2000, neexistând o contradicție în termenii utilizați, criticile fiind neavenite.
Față de toate considerentele expuse, nefiind aplicabile disp. art. 304 Cod pr. civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Fiind în culpă procesuală, conform dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 RON în favoarea intimatei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare cu domiciliul în,-/A, județul B, împotriva sentinței civile nr. 573/LM din data de 16.06.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.12.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
– – – – – –
– redactat hotărâre în concept – judecător – – – 06.01.2009
– judecător fond -,
– dact. gref. – 06.01.2009 – 2 ex.
