Potrivit art. 2371alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, atunci când, pe durata funcţionării societăţii, un asociat răspunde pentru obligaţiile acesteia în limitele aportului la capitalul social, răspunderea sa va fi limitată la acest aport şi în situaţia dizolvării şi, dacă este cazul, a lichidării societăţii.
Secţia a II-a civilă, maritimă şi fluvială, Decizia nr. 15 din 29 martie 2013
Prin decizia civilă nr. 15/29.03.2013 Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC M.I. SRL împotriva sentinței civile nr. 117/07.11.2012 a Tribunalului Galați.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. 40423/3/2009 reclamanta SC L.F. SA a chemat în judecată pe pârâta SC C.D. SRL solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 326.609 lei reprezentând plată nedatorată.
S-a solicitat obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea cererii s-a arătat că la data de 2.01.2008 s-a semnat contractul de prestări servicii nr. 12, contract prin care pârâta se obliga să presteze servicii de dezinfecție, dezinsecție, deratizare în spațiile comerciale pe care le deține reclamanta.
Deși prin contract, art. 4.1, s-a convenit un preț de 1 leu RON/ mp, pârâta a facturat o sumă ce depășește de 4 ori această valoare, motiv pentru care sunt în situația de a solicita sumele achitate cu titlu de plată nedatorată.
Tribunalul București prin sentința civilă nr. 6834/08.06.2010 a admis excepția de necompetență teritorială și a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Focșani.
La Judecătoria Focșani cererea a fost înregistrată sub nr. 11077/231/2010.
Prin sentința civilă nr. 1527/25.10.2010 Judecătoria Focșani a declinat competența în favoarea Tribunalului Vrancea, Secția comercială.
La Tribunalul Vrancea, Secția comercială și de administrativ și fiscal, cererea a fost înregistrată sub nr. 5676/91/2010.
în fața acestei instanțe reclamanta a precizat prin avocat că în urma fuziunii prin absorbție SC L.F. SA nu mai există ca entitate juridică, ea fiind absorbită de către SC M.I. SRL.
La termenul din 25.04.2012, față de împrejurarea că pârâta SC C.D. SRL a fost radiată din registrul comerțului, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a succesorilor acestei societăți, respectiv M.V. și M.D., care au fost asociați în cadrul acestei societăți.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 23.05.2012 pârâții M.F. și M.D. au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Au arătat faptul că societatea SC C.D. SRL nu a avut active sau pasive, motiv pentru care a fost dizolvată și radiată din registrul comerțului, fără lichidare.
Au arătat că noțiunea de succesori ai societății comerciale le este străină, că în lipsa unui temei de drept al cererii îndreptate împotriva lor ei nu au nicio calitate procesuală în cauza de față.
în dovedirea susținerilor lor au depus la dosar înscrisuri.
Prin nota de concluzii scrise depuse la dosar reclamanta SC M.I. SRL a invocat excepția nulității de drept a radierii față de dispozițiile Legii nr. 428/2002 de aprobare a O.U.G. nr. 181/2001 privind modificarea Legii nr. 314/2001, față de împrejurarea că în momentul dizolvării societatea pârâtă avea datorii față de creditorii cu care avea litigii pe rol.
Pe cale de consecință s-a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților M.F. și M.D. și obligarea acestora în solidar cu SC C.D. SRL la restituirea sumelor încasate necuvenit.
Tribunalul Vrancea, prin sentința nr. 117/07.11.2012, a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de constatare a nulității absolute a radierii din registrul comerțului a SC C.D. SRL.
A respins acțiunea în pretenții, astfel cum a fost modificată, promovată împotriva pârâților M.V. și M.D., pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut următoarele:
în ceea ce privește cererea în pretenții promovată față de SC C.D. SRL, tribunalul a reținut că prin hotărârea asociaților nr. 1 din 12.05.2011, asociații acestei societăți au decis dizolvarea societății și față de împrejurarea că aceasta nu avea active sau pasive, au decis să solicite și radierea fără lichidare a acesteia din Registrul comerțului.
Urmare a acestei hotărâri, la data de 27.07.2011, așa cum rezultă din adresa nr. …/05.06.2012 a ORC de pe lângă Tribunalul Vrancea, societatea a fost radiată din Registrul comerțului, deci a pierdut personalitatea juridică.
Față de această operațiune reclamanta a înțeles să invoce nulitatea absolută, nulitate întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 428/2002 de aprobare a O.U.G. nr. 181/2001 privind modificarea Legii nr. 314/2001.
Această excepție de fond a fost considerată neîntemeiată întrucât actele normative invocate de către reclamantă vizează doar ipoteza radierii unei societăți ca urmare a nemajorării capitalului social în termenul stabilit de legiuitor.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 314/2001, „Societățile comerciale care în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi nu își vor fi majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998, sunt dizolvate de drept și intră în lichidare pe această dată”.
Acest act normativ se completează cu O.U.G. nr. 181/2001, iar prin Legea de aprobare a acestei ordonanțe, Legea nr. 428/2002, la articolul unic punctul 2, la articolul 5 din Ordonanță după alin. (3) se introduce alin. (4) cu următorul cuprins: „(4) Radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică internă, precum și față de alți creditori cu care au litigii, aflate pe rolul instanțelor judecătorești”.
Rezultă astfel în mod clar că nulitatea radierii este circumscrisă condiției-premisă expusă de legiuitor prin art. 1 din Legea nr. 314/2001, și anume societăți comerciale care nu și-au majorat capitalul social.
Cum radierea societății pârâte a operat în alte condiții, și anume, ca urmare a hotărârii asociaților, și nu cu titlu de sancțiune legală, ca urmare a faptului că societatea nu și-ar fi majorat capitalul social, tribunalul nu poate reține cazul de nulitate absolută a radierii invocate de către reclamantă.
în ceea ce privește cererea promovată față de pârâții M.V. și M.D., tribunalul a reținut că aceștia au fost asociați cu răspundere limitată în cadrul SC C.D. SRL.
în ceea ce privește de plano răspunderea pârâților în calitatea lor de asociați, tribunalul a reținut dispozițiile art. 3 alin. (2)-(3) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora: „(2) Asociații în societatea în nume colectiv și asociații comanditați în societatea în comandită simplă sau în comandită pe acțiuni răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile sociale. Creditorii societății se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentru obligațiile ei și, numai dacă societatea nu le plătește în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere, se vor putea îndrepta împotriva acestor asociați.
(3) Acționarii, asociații comanditari, precum și asociații în societatea cu răspundere limitată răspund numai până la concurența capitalului social subscris”.
Răspunderea peste limita aportului este reglementată de dispozițiile art. 138 din Legea insolvenței nr. 85/2006.
în cauza de față, deși reclamanta a beneficiat de apărare calificată prin apărător ales, nu s-a indicat niciun temei de drept și nici nu s-a argumentat în fapt vreo formă de răspundere în sarcina acestora, atunci când s-a solicitat răspunderea lor solidară cu societatea deja radiată.
în ceea ce privește radierea societății, tribunalul a reținut că reclamanta putea formula opoziție la hotărârea de dizolvare și radiere fără lichidare, ipoteză în care ar fi putut invoca prejudicierea sa prin efectuarea acestei operațiuni.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că pârâții nu au calitate procesuală în cauză, motiv pentru care acțiunea promovată în contradictoriu cu aceștia s-a respins ca atare.
împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel reclamanta SC M.I. SRL București, înregistrat inițial la data de 18.01.2013 pe rolul Curții de Apel Galați, Secția I civilă.
Prin încheierea din 20.02.2013, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Secției I civilă a Curții de Apel Galați și înregistrarea acesteia pe rolul Secției a II-a civilă a aceleiași instanțe.
La această din urmă secție, apelul a fost înregistrat la data de 25.02.2013.
Reclamanta a criticat sentința apelată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii și cuprinde susțineri contradictorii.
Astfel, în mod greșit s-a reținut că nu s-a argumentat în fapt și în drept cererea de atragere a răspunderii pârâților – foști asociați ai SC C.D. SRL. Mai mult, instanța, în virtutea rolului activ, era îndreptățită să pună în discuția părților orice împrejurări de fapt și de drept necesare soluționării cauzei, potrivit art. 129 alin. (4) și (5) C.proc.civ.
în mod eronat, instanța de fond nu a făcut aplicarea art. 3 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990 republicată.
Totodată, în mod greșit a reținut judecătorul fondului că în speță nu ar fi nulă radierea societății pârâte, în temeiul art. 4 din Legea nr. 428/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 181/2001, întrucât era aplicabil adagiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Mai mult, Legea nr. 428/2002 este complementară Legii nr. 31/1990, iar prin cererea din 25.04.2012 a solicitat a se face aplicarea art. 231 alin. (3) din Legea 31/1990.
A mai susținut apelanta că în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, câtă vreme aceștia, deși aveau cunoștință de litigiul de față, au făcut demersuri de dizolvare voluntară a societății, în scopul de a se sustrage de la plata sumelor datorate. Cu alte cuvinte, și-au invocat propria culpă.
în fine, reclamanta a susținut că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la fondul cauzei, deși s-au administrat probatorii (două expertize de specialitate) din care rezultă temeinicia acțiunii.
Nu s-au indicat temeiurile de drept ale căii de atac în reformare.
Deși legal citați, pârâții nu au formulat în termen legal întâmpinare, impunându-se aplicarea sancțiunii decăderii.
Concret, întâmpinarea acestora și cererea de probatorii au fost formulate după închiderea dezbaterilor.
Apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Contrar celor susținute prin motivele de apel, prin cererea formulată la data de 25.04.2012, reclamanta a solicitat doar introducerea în cauză, în calitate de „succesori în drepturi”, a lui M.V. și a lui M.D., foști asociați ai SC C.D. SRL (radiată din registrul comerțului la data cererii), fără a indica temeiurile de fapt și de drept ale cererii.
Or, rolul activ al judecătorului, conferit de art. 129 alin. (4) și (5) C.proc.civ., nu îi permit acestuia decât să ceară părților să prezinte explicații cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor lor. Principiul disponibilității care guvernează procesul civil ce obligă judecătorul să hotărască numai asupra obiectului cererii deduse judecății [art. 129 alin. (6) C.proc.civ.], în cadrul procesual fixat de reclamant prin cererea de chemare în judecată, cu privire la obiect, părți și cauză, îl împiedică însă pe acesta să suplinească el însuși temeiurile de fapt ale acțiunii și cauza acesteia.
Cât privește greșita interpretare și aplicare a prevederilor articolului unic punctul 2, art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 181/2001, introdus prin Legea de aprobare nr. 428/2002, referitor la nulitatea de drept a radierii societăților comerciale cu datorii față de creditori, ce fac obiectul unor litigii aflate de rolul instanțelor judecătorești, constată că și această critică este nefondată.
Astfel, Legea nr. 314/2001, modificată prin O.U.G. nr. 181/2001 (aprobată prin Legea nr. 428/2002) a avut ca obiect de reglementare procedura de dizolvare, lichidare și radiere a societăților comerciale care nu și-au majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr. 31/1990, republicată în M.Of. nr. 33/29.01.1998. Ca atare, o lege specială, cum este cea în discuție, nu poate modifica sau completa, implicit, o lege generală anterioară (Legea nr. 31/1990 republicată).
Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond inaplicabilitatea acestui text de lege în situația dizolvării societății prin hotărârea adunării generale, în temeiul art. 227 alin. (1) lit. d), hotărâre prin care s-a dispus, odată cu dizolvarea, și lichidarea societății conform art. 235 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Cât privește incidența dispozițiilor art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată, reține că, potrivit acestui text de lege, creditorii și orice parte interesată pot face opoziție, la tribunal, împotriva hotărârii de dizolvare a societății, luată de asociați cu procedura reglementată de art. 62 din actul normativ sus-arătat. Instanța de apel constată însă că judecătorul fondului, prin considerentele hotărârii atacate, a arătat ce căi de atac ar fi putut sta la dispoziția creditorului vătămat, fără a fi însă învestit cu o atare cerere.
Prin urmare, constată că opoziția la hotărârea adunării asociaților de dizolvare a societății pârâte este o cerere nouă, formulată pentru prima dată în apel, contrar prevederilor art. 294 alin. (1) C.proc.civ. Ca atare, nu este necesar a analiza o atare cerere.
Constată, de asemenea, că judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată, reținând că asociații în societatea cu răspundere limitată răspund pentru obligațiile sociale numai până la concurența capitalului social subscris și, prin urmare, cei doi pârâți nu au calitate procesuală pasivă.
Concret, societatea reclamantă a învestit instanța cu o acțiune în răspundere contractuală (întemeiată pe art. 969 C.civ. 1864) și în restituire plată nedatorată (întemeiată pe art. 992-996 C.civ. 1864), susținând, în esență, că în temeiul contractului nr. 12/02.01.2008, a plătit pârâtei SC C.D. SRL, cu titlu de contravaloare servicii, mai mult decât conveniseră prin art. 4.1 din convenție. Prin urmare, parte în raportul juridic dedus judecății, fie că se întemeiază pe contract, fie pe instituția plății nedatorate, este SC C.D. SRL (în prezent radiată), în calitate de parte contractantă (prestator servicii) și, respectiv, accipiens, iar nu pârâții persoane fizice (foști asociați ai societății pârâte).
Or, potrivit art. 2371alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, atunci când, pe durata funcționării societății un asociat răspunde pentru obligațiile acesteia în limitele aportului la capitalul social, răspunderea sa va fi limitată la acest aport și în situația dizolvării și, dacă este cazul, a lichidării societății.
Ca atare, în mod corect a reținut instanța de fond că nu există temei legal pentru ca pârâții, foști asociați cu răspundere limitată ai societății SC C.D. SRL, să răspundă pentru obligațiile sociale ale societății dizolvate și radiate, ce a avut calitatea de parte în raportul juridic dedus judecății.
Este adevărat că există situații în care asociații ar putea răspunde nelimitat pentru obligațiile neachitate ale societății dizolvate, respectiv lichidate, atunci când în frauda creditorilor abuzează de caracterul limitat al răspunderii lor, potrivit art. 2711alin. (3) și (4) din Legea nr. 31/1990 republicată, sau creditorul rămas neîndestulat ar putea promova o acțiune în îmbogățire fără justă cauză. însă, în toate aceste situații, cererea de chemare în judecată împotriva fostului asociat se întemeiază pe o altă cauză, iar nu pe răspunderea contractuală a societății radiate sau pe plata nedatorată încasată de aceasta.
Față de considerentele ce preced, potrivit art. 296 C.proc.civ., a respins apelul ca nefondat.
(Judecător Valentina Vrabie)
