Acela care a săvârşit o primă infracţiune pentru care a fost condamnat definitiv şi apoi o a doua infracţiune pentru care i s-a reţinut starea de recidivă postcondamnatorie, poate beneficia de dispoziţiile Legiigraţieriipentru prima infracţiune, la data săvârşirii căreia nu se găsea în situaţia de recidivist, dar nu va beneficia de aceste dispoziţii pentru infracţiunea a doua comisă în stare de recidivă.
Secţia penală, decizia nr. 534 din 11 septembrie 2003
Prin sentinţa penală nr. 293 din 20 decembrie 2002 pronunţată de Judecătoria Beclean a fost condamnat inculpatul B.V. pentru comiterea infracţiunii de furt de arbori prevăzută de art. 98 alin.(2), (4) Cod silvic cu aplicarea art. 41 alin.(2) C.pen. şi art. 37 lit.a) C.pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.în baza art. 83 C.pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate acordat inculpatului prin sentinţa penală nr. 307/19 octombrie 1999 a Judecătoriei Beclean rămasă definitivă prin decizia penală nr. 82/14 martie 2000 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud pentru pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârii lor judecătoreşti prevăzută de art. 271 alin. (3) C.pen. cu aplicarea art. 41, 42 C.pen.în baza textului enunţat s-a dispus executarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare alături de cea de 2 ani închisoare, în final urmând să execute 3 ani şi 6 luni închisoare.Prin aceeaşi hotărâre a fost condamnat şi inculpatul reţinut starea de recidivă postcondamnatorie, poate beneficia de dispoziţiile Legii graţierii pentru prima infracţiune, la data săvârşirii căreia nu se găsea în situaţia de recidivist, dar nu va beneficia de aceste dispoziţii pentru infracţiunea a doua comisă în stare de recidivă. La data săvârşirii primei infracţiuni nu exista, în ceea ce îl priveşte, acel pericol social sporit, care rezultând din perseverenţa infracţională, justifică aplicarea unui tratament penal deosebit infractorilor recidivişti. împrejurarea că ulterior inculpatul a mai comis o infracţiune nu poate modifica retroactiv nici condiţiile obiective şi subiective în care el a săvârşit prima infracţiune, nici – ca o consecinţă -situaţia sa, în raport cu prima faptă penală pe care a comis-o.De aceea, calitatea de recidivist – dobândită în momentul comiterii celei de-a doua infracţiuni – produce efect în ceea ce priveşte tratamentul penal, inclusiv exceptarea de la graţiere, numai în legătură cu această ultimă infracţiune, iar nu şi pentru trecut, când ea nu a existat.Nefiind recidivist la data săvârşirii primei infracţiuni, inculpatul B.V. este îndreptăţit să beneficieze de graţiere, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată pentru acea infracţiune; în acelaşi timp calitatea de recidivist, dobândită odată cu săvârşirea celei dea doua infracţiuni, îl exceptează de la beneficiul graţierii referitor la pedeapsa stabilită pentru ultima infracţiune, dar numai pentru aceasta.în cauză fiind incident motivul de casare prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 15 C.pr.pen., Curtea a admis recursul inculpatului, a casat cele două hotărâri judecătoreşti numai cu privire la neaplicarea graţierii pentru pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei, aceea de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3071/19 septembrie 1999 a Judecătoriei Beclean, definitivă prin decizia penală nr. 82/14 martie 2000 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud .Pe cale de consecinţă s-a înlăturat dispoziţia privind executarea acestei sancţiuni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în prezenta cauză.(Judecător Delia Purice)
